ICCJ. Decizia nr. 4097/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4097/2010
Dosar nr. 2208/112/2007
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 149 din data de 22 decembrie 2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a dispus condamnarea inculpatului G.B.A. la pedepsele de: 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 2 ani; 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 4 ani.
S-a constatat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 4 ani, ce urmează a fi aplicată inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) - b) C. pen.
S-a constatat că părţile vătămate B.M.C. şi D.A.Ş. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.800 euro.
A fost condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) - b) C. pen.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 20 RON.
S-a constatat că partea vătămată D.A.Ş. (asistată de părinţii săi L.C. şi D.G.) nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus condamnarea inculpatei G.D.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) - b) C. pen., pedepse accesorii a căror executare a fost suspendată pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată D.A.Ş. (asistată de părinţii săi L.C. şi D.G.) nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul G.B.A. să plătească statului suma de 517,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu în favoarea av. B.A.
A fost obligat inculpatul C.F. să plătească statului suma de 410 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON reprezintă onorariu avocaţial din oficiu în favoarea av. V.R.
A fost obligată inculpata G.D.L. să plătească statului suma de 395 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON reprezintă onorariu avocaţial din oficiu în favoarea av. V.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpatul G.B.A. domiciliat de mai mult timp în Germania iar în luna decembrie 2006 a revenit în ţară domiciliind pe perioada şederii la părinţii săi din satul Valea Tecii, judeţul Bistriţa-Năsăud ocazie cu care s-a întâlnit cu prietenul său, inculpatul C.F.
În aceste împrejurări inculpatul G.B.A. l-a întrebat pe inculpatul C.F. dacă poate să-i găsească fete care să meargă în Germania pentru a se prostitua, promiţându-i câte 200 - 300 euro pentru fiecare fată, în funcţie de aspectul fizic al fiecăreia. Inculpatul C.F. a fost de acord cu aceste propuneri, rămânând înţeleşi să ţină legătura telefonic.
În raport de starea de fapt reţinută, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului G.B.A. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege iar pentru inculpatul C.F. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul G.B.A. solicitând desfiinţarea acesteia şi pronunţarea unei hotărâri de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. civ.
Prin Decizia penală nr. 67/A din 26 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 2208/112/2007 şi a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul G.B.A., desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte greşita încadrare a pedepsei.
Rejudecând în aceste limite în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus admiterea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în instigare la trafic de minori prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.B.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la trafic de minori.
A constatat că această infracţiune este în consens real cu infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, astfel încât prin aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza dispoziţiilor art. 189 C. pen. s-a dispus ca suma de 500 RON onorariu parţial al apărătorului din oficiu al inculpatului se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că îndemnul inculpatului G.B.A. către inculpatul C.F. de a racola fete, care să fie duse în Germania în scopul exploatării lor, se circumscrie sferei instigării la comiterea infracţiunii de trafic de persoane şi nu acţiunilor specifice laturii obiective a acesteia.
Probele administrate au relevat că îndemnul de racolare a fost adresat de inculpatul G.B.A. doar inculpatului C.F., nu şi coinculpatei G.D., aceasta din urmă fiind atrasă în sfera infracţională de prietenul ei, inculpatul C.F.
Reţinând astfel săvârşirea infracţiunii de instigare la trafic de persoane, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.B.A. reiterând criticile invocate în apel respectiv achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
În drept au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând atât motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri conform 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond - cu menţiunile evocate în decizia instanţei de apel - este corectă iar încadrarea juridică dată faptelor este lipsă.
Rezultă din probele administrate că inculpatul G.B.A. a recrutat partea vătămată B.M.C. promiţându-i acesteia că îi înlesneşte plecarea în Germania pentru a lucra în mod legal (în realitate obligând-o să se prostitueze). De asemenea acelaşi inculpat a transportat-o şi a asigurat cazarea victimei scopul fiind acela de a o obliga la practicarea prostituţiei.
Rezultă, totodată, că inculpatul G.B.A. l-a îndemnat pe inculpatul C.F. să recruteze fete ulterior transportate în Germania cu scopul de a practica prostituţia, solicitarea inculpatului G.B.A. fiind acceptată de coinculpatul C.F.
Din declaraţiile părţii vătămate B.M.C. rezultă că inculpatul G.B.A. nu i-a spus că va fi obligată să întreţine relaţii sexuale iar atunci când a ajuns în Germania, inculpatul i-a luat actele de identitate şi a ameninţat-o că dacă nu întreţine relaţii sexuale cu diferite persoane se va exercita violenţă asupra ei.
De teamă a acceptat, întreţinând raporturi sexuale cu câte doi bărbaţi pe noapte, pe o durată de 2 luni, obţinând aproximativ 4.000 - 5.000 euro, bani pe care inculpatul îi încasa direct de la clienţi.
La îndemnul inculpatul G.B.A., coinculpatul C.F. a început să caute fete pe care să le trimită în Germania în vederea practicării prostituţiei. Acesta a apelat, la rândul său, la prietena sa, inculpata minoră G.D. care a propus acest lucru mai multor persoane întâlnite la discotecă dar şi altor persoane pe care le cunoştea.
Cei doi inculpaţi au discutat cu victima D.A. pe care au întrebat-o dacă doreşte să meargă în Germania să lucreze ca dansatoare la un club de noapte. Aceasta a fost de acord cu propunerea aducându-le însă la cunoştinţă că nu are niciun fel de acte.
Ulterior în data de 22 februarie 2007 minora D.A. i-a spus martorei S.M. că în seara precedentă inculpatul C.F. a vrut să o „dea” numitului G.G. pentru a întreţine relaţii sexuale cu acesta şi că inculpatul C.F. vrea să o trimită în Germania pentru a se prostitua pentru inculpatul G.B.A.
Martora S.M. a convins victima să depună plângere la poliţie, aceasta dând curs plângerii.
Corelând astfel declaraţiile celor două victime cu declaraţiile ci inculpaţilor C.F. respectiv G.D., cu declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti rezultă fără dubiu vinovăţia inculpatului G.B.A.
În ceea ce priveşte individualizarea juridică a pedepsei, Înalta Curte constată că nu se justifică reducerea pedepselor sub limita prevăzută de instanţa de fond respectiv instanţa de apel.
Traficul de persoane reprezintă o faptă cu un grad ridicat de pericol social cu atât mai mult cu cât sunt antrenate în acest flagel şi victime minore.
Prin săvârşirea infracţiunii se aduce atingere atât dreptului la libertatea de voinţă cât şi dreptului la acţiune, procedeele folosite în mod frecvent de către traficanţii de fiinţe umane fiind de cele mai multe ori (ca şi în speţa de faţă) mirajul succesului financiar rapid. În cele mai multe cazuri persoanele care cad victime ale traficului de persoane sunt femei cu educaţie precară, lipsă de experienţă şi stare materială proastă.
În cauza de faţă, inculpatul G.B.A. a profitat de lipsa de experienţă a victimelor, atrăgându-le cu locuri de muncă în străinătate şi cu posibilitatea obţinerii unor sume de bani substanţiale în realitate, inculpatul a exercitate acte de violenţă asupra victimei B.M., el fiind cel care obţinea direct banii de la persoanele cu care victima era obligată să întreţină raporturi sexuale.
În atare condiţii, nu pot fi reţinute împrejurări care să permită reducerea pedepselor aplicate inculpatului G.B.A.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.B.A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.B.A. împotriva Deciziei penale nr. 67/A din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi 300 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate D.A. şi B.M. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4310/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4099/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
