ICCJ. Decizia nr. 4120/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4120/2010
Dosar nr. 8872/1/2010
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Încheierea din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2610/121/2010 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a disp. art. 51 şi 52 C. proc. pen. invocate de către petentul F.M.
Au fost respinse de asemenea ca nefondate cererile de recuzare a d-lui judecător L.H. şi a d-nei procuror M.P. şi ca inadmisibile cererile de recuzare a d-lor judecători P.D., M.T. şi a d-lui procuror M.C., formulate de către petent.
Fiind învestită cu soluţionarea în şedinţă secretă a unor cereri de recuzare formulate de către petent, instanţa a reţinut că o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată cu ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii prin care instanţa de fond a respins o astfel de cerere, apare ca inadmisibilă, fiind contrară scopului reglementării căii de atac stabilită de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul F.M. care, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi pentru a-şi susţine calea de atac şi nici nu a formulat motive scrise de recurs.
Examinând din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen hotărârea atacată, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din examinarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, una dintre condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate este legătura dispoziţiei a cărei constituţionalitate este contestată, cu soluţionarea cauzei.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul Dosarului nr. 2610/121/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi îl constituie recursul declarat de către petentul F.M. împotriva hotărârii din 31 martie 2010 a Tribunalului Galaţi prin care i s-a respins „tacit"; o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale.
Or, dincolo de caracterul vădit abuziv al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa Curţii de Apel Galaţi şi a conduitei procesuale a petentului, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale invocate de către petent (disp. art. 51 şi 52 C. proc. pen.) nu aveau legătură cu soluţionarea cauzei dedusă judecăţii instanţei de recurs.
În consecinţă, nefiind îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, în mod corect instanţa de recurs a respins ca cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel încât recursul declarat de petent împotriva Încheierii din 25 octombrie 2010 este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar F.M. împotriva Încheierii din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 71/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
