ICCJ. Decizia nr. 4148/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4148/2010
Dosar nr. 138/118/2010
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă :
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111 din 25 martie 2010, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor calificat prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen., formulată de inculpat, prin apărător.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul M.V. este profesor de sport la liceul din localitatea Ostrov, bucurându-se de o bună reputaţie, fiind cunoscut ca o persoană liniştită.
Partea vătămată S.I. este paznic de vânătoare în cadrul A.J.F.P.S. Constanţa.
Între părţi exista la data prezentului incident o stare conflictuală mai veche explicată de inculpat prin faptul că a fost bătut de către S.I., pe când primul avea 16 ani, iar de partea vătămată pusă pe seama unui alt incident şi anume surprinderea inculpatului la braconaj de către S.I. şi suspendarea dreptului inculpatului de port armă pe timp de 6 luni.
Partea vătămată S.I. a mai susţinut că şi leziunile suferite la data de 17 ianuarie 2007, prin cădere, astfel cum se atestă prin certificatul medico-legal din 24 ianuarie 2007 emis de către S.M.L. Constanţa, ar fi fost produse în realitate tot de către inculpatul M.V., deşi nu există la dosar probe care să vină în susţinerea acestor afirmaţii.
Se mai reţine că partea vătămată S.I. făcea parte dintr-un grup de persoane recalcitrante, printre care figurau martorii M.T. şi A.A., ultimul fiind condamnat definitiv pentru port ilegal de armă şi viol, intrând deseori în conflict cu inculpatul M.V., care în calitatea sa de profesor încerca să asigure o protecţie elevelor cazate în internat iar acest martor era interesat de aceste eleve.
În seara zilei de 21/22 iunie 2007 inculpatul M.V. a mers la barul aparţinând AF Ş. din comuna Ostrov, împreună cu martorul A.I., unde l-a întâlnit pe partea vătămată S.I. ce venise în jurul orelor 23:00 şi era însoţit de prietenii săi P.G., M.T. şi C.V., toţi aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice.
Cât timp au stat în bar, între inculpat şi partea vătămată nu s-a dovedit cu certitudine că ar fi existat incidente, sau discuţii contradictorii, dar la un moment dat martorul M.T. avea un pistol jucărie asupra sa pe care l-a luat din maşină.
Pe fondul neînţelegerilor preexistente dintre părţi, inculpatul M.V. a fost şicanat, cu precădere de către martorul M.T., care i-a adresat ameninţări directe şi insulte şi i-a cerut să părăsească localul.
Inculpatul a încercat să nu se lase provocat de atitudinea acestora, şi a solicitat insistent să fie lăsat în pace, deşi martorul M.T. l-a ameninţat cu un acel pistol jucărie.
Fiind seară, neputându-se distinge toate detaliile pistolului, care imita destul de fidel unul real, ţinând cont şi de împrejurarea că era de notorietate că martorul avea pistol, iar gestul său venea după ce tocmai fusese ameninţat cu moartea de către M.T., martorul fiind susţinut şi de către partea vătămată, s-a instalat în psihicul inculpatului o stare de temere.
În aceste condiţii, inculpatul M.V. a apelat telefonic pe şeful Postului de Poliţie Ostrov, martorul T.I., care sosind la faţa locului a dat dispoziţie ca barul să fie închis şi i-a chemat la sediul poliţiei pe inculpat şi pe martorul M.T., acestuia din urmă luându-i pistolul care s-a dovedit a fi din plastic.
Despre faptul că inculpatul a fost ameninţat de către M.T., până la venirea şefului de post, vorbeşte şi martorul B.P. susţinând că M.T. şi S.I. îi cereau inculpatului să plece din acel bar iar acesta solicitând să fie lăsat în pace, în acest sens fiind şi declaraţiile martorilor B.C. şi M.C.
Potrivit susţinerilor martorului T.I., partea vătămată S.I. s-a deplasat la sediul postului de poliţie din proprie iniţiativă.
Inculpatul M.V. deplasându-se la sediul poliţiei, a dat o declaraţie şi totodată a formulat şi o plângere împotriva martorului M.T. stând până în jurul orelor 1:00 dimineaţa, plecând spre casă după cca. 30 - 40 minute, la volanul autoturismului său, după ce partea vătămată S.I. şi martorul M.T. deja plecaseră de la poliţie.
Din declaraţia martorului A.A., care se afla în faţa barului său, a rezultat că din sediul Postului de Poliţie Ostrov a ieşit mai întâi martorul M.T.,care s-a îndreptat spre locuinţa sa, iar apoi partea vătămată S.I. care după ce a intrat în barul său a ieşit şi s-a îndreptat pe strada 1 Mai, spre propria locuinţă. Martorul a mai precizat că partea vătămată mergând pe jos, a fost ajunsă din urmă şi depăşită de către inculpat care se deplasa cu autoturismul său, părţile mergând în aceeaşi direcţie.
După ce a parcat maşina la aproximativ 10 metri de casa sa, fiind întuneric, inculpatul a auzit paşii unei persoane în spatele său, după ce s-a întors să vadă ce se întâmplă în spate, în acel moment a fost lovit cu o piatră de către S.I., şi încercând să se apere a fost lovit peste braţe, pe care le ridicase să îşi ferească capul.
Inculpatul a susţinut că a fost lovit peste antebraţe cu o piatră, întrucât le ridicase deasupra capului pentru a se apăra. Nu ştia dacă este o singură persoană sau mai multe, şi acea persoană a continuat să îl lovească cu mâinile şi cu picioarele, împingându-l către intersecţia străzilor Portului cu 1 mai, fiind îmbrâncit cca.3 - 4 metri.
În acel moment, inculpatul M.V. a aplicat câteva lovituri cu un corp contondent în capul părţii vătămate,respectiv în zona maxilarului drept, în cea frontală unde i-a produs o fractură complexă orbito-frontală-parietală-temporală cu înfundare temporal drept.
Declară inculpatul în faza de urmărire penală, despre partea vătămată, ";l-am lovit cu pumnii şi cu genunchiul în zona feţei, iar aceasta a căzut, a încercat de mai multe ori să se ridice dar l-am ţinut la sol fără să-l mai lovesc”.
În declaraţia pe care a dat-o în faţa procurorului inculpatul a arătat că „am început să-l lovesc şi eu cu pumnii peste cap, fără să pot preciza exact zonele unde am lovit. Nu pot preciza câte lovituri i-am aplicat însă acea persoană „a căzut” pe asfalt şi l-am recunoscut a fi S.I.”.
În faţa instanţei de judecată, inculpatul a recunoscut că a ripostat şi a lovit şi el cu pumnii acea persoană şi după ce a căzut, a recunoscut-o ca fiind S.I.
Este credibilă susţinerea inculpatului că pe moment nu a ştiut cine şi câte persoane îl atacă având în vedere că în decursul serii conflictul se derulase între el şi mai ales martorul M.T.
Depoziţiile părţii vătămate nu au fost apte să ajute la stabilirea modului de derulare a altercaţiei, date fiind incoerenţa (a crezut că a fost lovit cu un frigider) şi amnezia generată de alcoolul ingerat şi de loviturile pe care le-a primit ulterior.
În prima sa declaraţie, din faţa procurorului, partea vătămată S.I. a susţinut că a fost lovit din spate peste cap, în urma loviturii a căzut şi nu-şi mai aminteşte ce s-a întâmplat, martorul A.A. a fost cel care venind la spital i-a spus că l-a găsit jos, pe stradă, şi că a văzut când inculpatul M.V. îl lovea cu o bâtă de baseball, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice nu a putut preciza dacă l-a văzut pe inculpat.
În faţa instanţei de judecată,partea vătămată S.I. a susţinut că a fost lovit de inculpat cu o bâtă de baseball, dar nu cunoaşte motivul, ulterior a fost sunat de martorul A.A. care i-a relatat că a văzut când era lovit de către inculpat cu bâta de baseball.
După ce partea vătămată s-a prăbuşit la pământ, inculpatul a chemat imediat organele de poliţie.
Nu a rezultat din materialul probator administrat în cauză care a fost obiectul cu care s-au aplicat loviturile şi nici forma acestuia. Deşi s-a vehiculat ideea că obiectul ar fi fost o bâtă de baseball, poliţiştii nu au găsit-o când au venit la scurt timp (5 minute) la faţa locului şi nici măcar martorul A.A. nu a văzut la faţa locului o astfel de bâtă deşi a ajuns primul, înaintea poliţiştilor.
Este cert că inculpatul M.V. a fost aşteptat lângă casă de către partea vătămată S.I., care băut fiind şi mânat de resentimente mai mult sau mai puţin justificate, în loc să-şi continue drumul către locuinţă, l-a aşteptat vreme de cca. 30 minute, în întuneric şi l-a atacat cu o piatră ţintind capul inculpatului dar reuşind să-l lovească doar peste mâini şi în zona toracelui.
Din procesul-verbal încheiat de către organele de poliţie în prezenţa martorilor asistenţi A.A. şi C.A., reiese că pe strada 1 Mai din comuna Ostrov în intersecţia cu strada Florilor pe carosabil se afla partea vătămată S.I., în poziţia culcat pe spate prezentând mai multe leziuni în zona feţei şi a capului, sângerând puternic la cap, vorbind incoerent. Lângă partea vătămată, în picioare se afla inculpatul M.V., care prezenta o zgârietură în dreptul degetului mic de la mâna dreaptă. Pe carosabil nu au fost descoperite obiecte contondente.
Raportul de constatare medico-legală din 27 iunie 2007 întocmit de întocmit de S.M.L. Constanţa a concluzionat că petentul a prezentat leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi necesită 40 - 45 zile de îngrijiri medicale. Leziunile i-au pus în primejdie viaţa prin contuzia şi hemoragia meningo-cerebrală, partea vătămată rămânând cu infirmitate fizică prin lipsă de substanţă osoasă craniană.
Prin raportul de expertiză medico-legală din 18 octombrie 2007 întocmit de S.M.L. Constanţa s-a concluzionat că S.I. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp dur a necesitat 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, leziunile i-au pus în pericol viaţa prin contuzie şi hemoragie meningo-cerebrală, rămâne cu infirmitate fizică permanentă constând în lipsă de substanţă osoasă craniană dar şi prin hipoacuzie bilaterală.
În faza de cercetare judecătorească s-a efectuat o expertiză medico-legală care a stabilit că infirmitatea fizică permanentă a părţii reclamate constând în lipsă de substanţă osoasă craniană persistă. Aplicarea de fragmente osoase în mozaic în timpul intervenţiei chirurgicale a redus din defectul osos. Au apărut modificări şi cu privire la hipoacuzie, aceasta nemaifiind însă o infirmitate fizică permanentă.
Şi inculpatul M.V. a fost examinat medical, certificatul medico-legal din 25 iunie 2007 al S.M.L. Constanţa atestând existenţa unor echimoze la nivelul antebraţului drept, hemitorace drept anterolateral, excoriaţii la nivelul feţei dorsale a mâinii drepte, leziuni produse cu corp dur care au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate S.I., declaraţiile martorului A.A., C.V.M.T., C.A., A.I., D.M., T.V., T.C., C.D., B.C., B.P., M.C., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, actele medico-legale toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere că inculpatul a comis fapta sub influenţa unei puternice tulburări determinată de atitudinea părţii vătămate, fiind susţinută în formarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că inculpatul a avut o conduită bună anterior, nu posedă antecedente penale, fiind profesor de sport.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel inculpatul M.V. şi partea civilă S.I.
Inculpatul M.V. a critica sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în art. 182 alin. (1) C. pen. cât şi pentru netemeinicie întrucât a fost greşit condamnat câtă vreme probele dosarului (...) existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv art. 44 alin. (1), (3) C. pen.
Partea civilă S.I. a criticat sentinţa primei instanţe numai sub aspectul laturii civile solicitând obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantumul solicitat.
Prin Decizia penală nr. 68/P din 8 iunie 2010 Curtea de Apel Constanţa a admis apelul formulat de apelantul inculpat M.V., împotriva Sentinţei penale nr. 111 din 25 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 138/118/2010, desfiinţează în parte, Sentinţa penală nr. 111 din 25 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 138/118/2010, şi rejudecând dispune:
În baza art. 334 C. proc. pen.
A schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzut de art. 20 - art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen.
A achitat pe inculpatul M.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen.
A respins, ca nefondată acţiunea civilă promovată de partea civilă S.I.
A respins ca nefondată cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acesta.
În baza art. 192 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
A obligat partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 RON.
A înlăturat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A menţinut dispoziţiile sentinţei privind Spitalul Clinic de Urgenţă Constanţa.
În baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
A respins ca nefondat apelul formulat de apelantul parte civilă S.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
A obligat apelantul parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 RON.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. proc. pen.,
Onorariul parţial avocat oficiu, în cuantum de 60 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei în favoarea avocatului S.M.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că încadrarea juridică a faptei este greşită, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. întrucât inculpatul nu a urmărit suprimarea vieţii victimei ci numai îndepărtarea atacului exercitat de S.I. în (...) de a se apăra.
Reţine de asemenea instanţa de apel că fapta a fost comisă de inculpat în stare de legitimă apărare pentru a înlătura un atac material direct, imediat şi în furt îndreptat împotriva sa, apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. fapt pentru care a dispus achitarea inculpatului în baza dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Faţă de împrejurarea că instanţa de apel a reţinut că infracţiunea a fost comisă în condiţiile art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. pe cale de consecinţă a respins ca neîntemeiat apelul părţii civile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie menţinând că faptei i s-a dat o încadrare juridică greşită invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Se arată că faţă de intensitatea loviturilor, (...) inculpatul deşi nu a urmărit producerea rezultatului, a acceptat posibilitatea procedurii acestuia, fapt pentru care se apreciază că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
În recursul Parchetului este invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., motivând că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.
Se apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de apel este în contradicţie cu probele administrate în cauză, în mod greşit reţinându-se că inculpatul a exercitat violenţe asupra părţii vătămate pentru a îndepărta atacul exercitat de acesta împotriva sa.
Criticile aduse sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul parchetului este întemeiat urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că fapta reţinută în sarcina inculpatului i s-a dat o încadrare juridică greşită în cauză fiind incidente cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate atât în faza de neurmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească situaţie de fapt ce a fost corect încadrată juridic în infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.
Aprecierea instanţei de apel în sensul că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen. nu este fondată şi este contrară probelor administrate în cauză.
Din raportul de expertiză medico-legală din 18 octombrie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, rezultă că partea vătămată S.I. prezenta multiple leziuni la nivelul capului respectiv numeroase fracturi la nivelul feţei şi a capului.
Ca atare, actele medicale existente la dosar denotă faptul că inculpatul a lovit-o pe victimă în repetate rânduri, cu o intensitate deosebită, în zona capului, zonă vitală, provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, victima fiind salvată doar în urma intervenţiilor chirurgicale.
Chiar dacă inculpatul nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, el putea să prevadă rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii lui, forma vinovăţiei cu care inculpatul a comis fapta fiind cea a intenţiei indirecte.
În raport de gradul de (...) a inculpatului, acesta fiind profesor de sport, avea posibilitatea să realizeze că multitudinea loviturilor aplicate la nivelul capului poate produce rezultatul letal, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
În cazul infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen., intenţia făptuitorului este aceea de a produce o vătămare corporală victimei, or, în cauză dedus judecăţii faţă de modul în care a acţionat inculpatul, este cert că acesta, deşi nu a urmărit suprimarea vieţii victimei a acceptat totuşi producerea acestui rezultat.
Şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. este incident în cauză.
Înalta Curte apreciază că în mod greşit instanţa de apel a considerat că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen. este în legitimă apărare acel care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
De esenţa legitimei apărări este existenţa unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acestuia, ori un interes obştesc, fiind necesar ca atacul să fie material, direct, imediat şi injust.
Atacul trebuie să fie de asemenea intensitate încât să justifice necesitatea unei acţiuni de apărare imediată de înlăturare a atacului înainte ca acesta să producă consecinţe în sensul vătămării valorilor ameninţate.
Potrivit legii pentru ca atacul să legitimeze o acţiune de apărare acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat şi injust şi să fie îndreptat împotriva unei persoane sau a unui interes obştesc şi să le pună în pericol grav.
De asemenea şi fapta săvârşită în legitimă apărare trebuie să îndeplinească anumite condiţii respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului şi să fie proporţională cu intensitatea atacului.
Or, în cauza dedusă judecăţii, se constată că nu sunt îndeplinite nici condiţiile referitoare la atac şi nici cele referitoare la apărare.
Aşa cum rezultă din situaţia de fapt stabilită în urma analizei coroborate a probelor administrate pe parcursul procesului penal, este cert că victima l-a aşteptat pe inculpat lângă casă, cu scopul de a-l agresa pe acesta însă în momentul în care era şi-a făcut apariţia, partea vătămată l-a atacat cu o piatră reuşind să-l lovească peste mâini şi în zona toracelui.
Or, riposta inculpatului a fost net superioară atacului, depăşind nevoia de apărare cât timp victima era în stare de ebrietate, fiind în stare de etilism acut, aşa cum rezultă din actele medicale existente la dosar, iar pe de altă parte diferenţa de statură şi vârstă dintre cei doi, inculpatul fiind mult mai tânăr şi cu o statură superioară victimei, nu impunea o ripostă atât de violentă din partea inculpatului.
Chiar dacă s-ar considera că erau îndeplinite condiţiile atacului, iar apărarea inculpatului era necesară pentru înlăturarea atacului, în cauză nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie a apărării referitoare la proporţionalitatea acesteia cu gravitatea atacului.
Loviturile repetate ale inculpatului, intensitatea loviturilor concretizate în leziunile grave suferite de victimă, conduc la concluzia că riposta inculpatului este vădit disproporţionată cu gravitatea atacului fapt pentru care, Înalta Curte reţine că în mod greşit a apreciat instanţa de apel că fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare.
Faţă de împrejurarea că inculpatul M.V. a fost aşteptat lângă casă de către victima S.I. care l-a atacat pe inculpat cu o piatră ţintind capul acestuia însă reuşind să-l lovească doar peste mâini şi în zona toracelui, justifică menţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., el săvârşind fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o (...) din partea victimei, or, cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică atât sub aspectul soluţionării laturii penale, cât şi sub aspectul soluţionării laturii civile, motiv pentru care urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să admită recursul Parchetului, va casa decizia pronunţată de instanţa de apel şi cu menţinerea sentinţei instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 68/P din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul M.V.
Casează decizia penală atacată şi menţine ca legală şi temeinică Sentinţa penală nr. 111 din 25 martie 2010 a Tribunalului Constanţa, secţia penală.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.V., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1667/2010. Penal. Infracţiuni la legea... | ICCJ. Decizia nr. 4154/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
