ICCJ. Decizia nr. 4147/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4147/2010

Dosar nr. 5660/63/2007

Şedinţa publică din 22 noiembrie 2010

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 327 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Dolj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.M. - fiul lui C. şi M., născut în comuna Daneţi, judeţul Dolj, cu domiciliul în Craiova, str. V., cetăţenie română, studii superioare, ocupaţia - administrator la SC L. SRL Craiova căsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzut de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul V.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de fals intelectual prevăzut de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul de mai sus la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării şi a pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata R.N.C., fostă M., fiica lui Ş. şi G., născută în Segarcea, judeţul Dolj, cu domiciliul în Craiova, str. C, fără forme legale în Craiova str. E., cetăţenie română, studii superioare, ocupaţie administrator la SC L.I. SRL Craiova, divorţată, un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării şi a pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de părţile civile SC F.C. SRL Bucureşti, SC P.P.C.D. SRL, SC L.I. SRL

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 - art. 999 şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii şi partea responsabilă civilmente SC L.P. SRL la plata sumei de 39.767 RON, din care 3.437 RON diferenţă impozit pe profit şi 36.330 RON diferenţă T.V.A. de plată, precum şi accesorii, majorări de întârziere aferente, conform Codului fiscal de la data de 31 iulie 2006, până la data achitării integrale a debitului în favoarea Statului Român, reprezentat de A.N.A.F Bucureşti, prin D.G.F.P. Dolj.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea facturilor fiscale false emise de SC L.P. SRL către persoane fizice.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinţei la Oficiul Registrului Comerţului pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţi, fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.P. SRL la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 08 martie 2007 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj cu nr. 5660/63/2007 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Craiova cu nr. 39D/P/2006 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor:

- V.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals intelectual prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

- R.N.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În fapt, s-a reţinut în esenţă că inculpatul V.M. în calitatea de asociat unic şi administrator la SC L.P. SRL Craiova, prin acte materiale repetate în anul 2005, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii societăţilor comerciale părţi civile în cauză SC F.C. SRL Bucureşti, SC P.P.C.D. SRL, SC L.I. SRL Craiova, folosindu-se de emiterea biletelor la ordin şi file CEC fără acoperire bancară, cauzând un prejudiciu total de circa 2.000.000 lei RON.

S-a mai reţinut că a evidenţiat în actele contabile ale societăţii operaţiuni fictive prin care s-a sustras de plata către bugetul consolidat al statului însumă de 39.767 lei RON din care 3.437 impozit pe profit şi 36.330 T.V.A., a evidenţiat cu rea-credinţă înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv care se reflectă în bilanţ, a întocmit împreună cu inculpata R.N.C. un număr de 189 facturi fiscale având ca beneficiar persoane fizice fictive şi chitanţe corespunzătoare pe care le-a înregistrat în contabilitate.

Fiind audiat de instanţă, inculpatul V.M. şi-a menţinut declaraţiile pe care le-a dat la urmărirea penală şi a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care este cercetat, considerând că însă în ceea ce priveşte partea civilă SC L.I. SRL Craiova nu există prejudiciu, arătând că din 2005 până în mai 2006, inculpata R.N.C. a gestionat marfa pe care o avea şi aceasta avea acces la ştampila şi actele societăţii.

A învederat că din luna februarie 2006 a ajuns în impas financiar şi inculpata R. i-a propus să ia bani cu împrumut de la diverse persoane, cămătari, evidenţa datoriei fiind ţinută tot de inculpata R.N., motiv pentru care fiind înştiinţat de aceasta că datoria se ridica la 60.000 de euro a vândut apartamentul, sens în care a împuternicit-o pe inculpată şi a vândut şi un teren pentru a ieşi din impasul financiar.

Instanţa de fond a constatat că, deşi s-a menţionat în rechizitoriu că inculpatul recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care este acuzat, acesta fiind audiat amplu atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei, se observă că de fapt, acesta a recunoscut o serie de fapte obiective, derularea activităţii sale comerciale, prejudiciile cauzate şi modalitatea în care s-au produs aceste prejudicii în desfăşurarea raporturilor sale comerciale, însă nu a susţinut nici un moment că a încercat să inducă sau a indus şi menţinut în eroare societăţile comerciale, părţi civile şi că ar fi săvârşit astfel infracţiunea de înşelăciune.

Mai mult, în apărarea sa a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea corectă a prejudiciului cauzat pentru fiecare dintre părţile civile, care prin obiectivele solicitate se observă că de fapt a contestat săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, recunoscând însă că a produs un prejudiciu prin neachitarea facturilor invocând permanent probleme financiare, ceea ce nu echivalează cu recunoaşterea vreunei activităţi infracţionale aşa cum s-au rezumat să reţină organele de urmărire penală.

Fiind audiată de către instanţă, inculpata R.N.C. a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că îl cunoaşte pe inculpatul V.M. din perioada în care lucra la SC M. SRL, arătând că la sfârşitul anului 2005 a achiziţionat marfă şi de la SC L. în valoare de 1 miliard, iar în aprilie 2006 datoria firmei SC L. către SC L.I. era de 7 miliarde RON şi jumătate, iar SC L.I. livra marfă către SC L., atât cu acte cât şi fără acte, arătând că a acceptat acest lucru însă nu ştia că firma cumpărătoare are probleme financiare.

A menţionat că de acord cu inculpatul a fost nevoită să apeleze la împrumuturi cămătăreşti, datoriile ajunseseră la aproximativ 60.000 de euro şi întrucât apărea cu marfă în stoc, a acceptat să completeze facturi cu date fictive.

Examinând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale şi nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

I. 1. În actul de sesizare al instanţei se arată că la începutul lunii aprilie 2006, inculpatul V.M. asociat unic şi administrator la SC L.P. SRL Craiova, a luat hotărârea infracţională de a înşela mai multe societăţi comerciale prin acte materiale repetate, inducerea şi menţinerea în eroare a acestora, uzând de încrederea acordată şi emiterea de bilete la ordin fără acoperire bancară, orientându-se în primul rând către SC F.C. SA Bucureşti, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 1.173.864,54 lei RON, emiţând un număr de 20 bilete la ordin, refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil bănesc în contul societăţii.

Analizând întreg probatoriul administrat s-a reţinut că această societate comercială a formulat plângere penală la data de 18 mai 2006 împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., arătând că în data de 31 mai 2005, a încheiat contract comercial cu SC L.P. SRL, inculpatul afirmând că va emite bilete la ordin pentru care are disponibil în contul bancar, iar biletele la ordin emise nu au fost decontate din lipsă de disponibil în cont.

La data de 09 august 2006, partea civilă SC F.C. SA în precizarea plângerii anterioare împotriva inculpatului, arătând că la data de 10 mai 2006 i-a fost remis de către inculpat un bilet la ordin, datat 10 mai 2006 în sumă de 54.303,00 RON în vederea achitării mărfurilor pe care le achiziţionase, biletul la ordin fiind emis de către SC S. SRL pe numele SC L.P. SRL girat către partea civilă.

La data scadenţei, 29 mai 2006, s-a refuzat decontarea acestuia pe motiv „bilet la ordin declarat pierdut”, creându-se astfel un prejudiciu de 54.303,00 RON.

Cu privire la raporturile comerciale dintre SC F.C. SA şi SC L.P. SRL administrată de către inculpat, instanţa a reţinut că între societăţi la data de 31 octombrie 2005, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare din 01 noiembrie 2005, obiectul contractului constituindu-l comercializarea produselor preplătite de telefonie fixă şi mobilă, prin intermediul reţelei proprii a cumpărătorului.

La capitolul V - condiţiile de plată - părţile au stipulat că plata facturilor fiscale, emise de vânzătorul SC F.C. SA, va fi efectuată prin virament bancar cu bilet la ordin emis de cumpărător, la 21 zile calendaristice de la recepţia efectivă a fiecărei comenzi.

Obişnuit unor convenţii comerciale, părţile au stipulat la pct. 5.2 şi 5.3 din contract clauze în sensul că în cazul neîndeplinirii în termen a obligaţiilor de plată a contravalorii produselor facturate, cumpărătorul va plăti în afara sumelor datorate, penalităţi de 0,1 la % pe zi de întârziere şi respectiv că vânzătorul îşi rezervă şi dreptul de a solicita cumpărătorului retragerea produselor de la comercializare, în totalitate sau parţial, în condiţiile în care cumpărătorul nu îşi achită obligaţiile de plată.

Deşi contractul comercial încheiat în forma scrisă a prevăzut ca termen de valabilitate până la data de 31 decembrie 2005, raporturile comerciale dintre cele două societăţi au continuat şi după acest termen, emiţându-se facturi şi în cursul lunii aprilie 2006.

S-a mai arătat că, aşa cum rezultă din actele de la dosar, facturi, fişa clientului, pe parcursul derulării acestui contract de vânzare-cumpărare inculpatul a achitat la scadenţă sumele datorate inclusiv în cursul lunilor martie aprilie 2006 cu facturile fiscale din 24 martie 2006, din 04 aprilie 2006, din 07 aprilie 2006, din 17 aprilie 2006, din 12 aprilie 2006, din 14 aprilie 2006, din 20 aprilie 2006, din 21 aprilie 2006, din 25 aprilie 2006, din 26 aprilie 2006, din 27 aprilie 2006, din 28 aprilie 2006, din 02 mai 2006, din 03 mai 2006 şi din 04 mai 2006.

Partea civilă SC F.C. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 1.173.864,54 lei RON, sumă care rezultă de fapt din 15 facturi pentru marfă livrată în perioada 2 noiembrie 2005 - 10 mai 2006, însă toate aceste 15 facturi au fost emise în anul 2006, toate fiind emise de fapt în cursul lunii aprilie 2006, după termenul de valabilitate stipulat în contractul dintre cele două părţi, dar care în realitate a continuat.

Pentru plata acestor facturi inculpatul a emis un număr de 20 bilete la ordin în valoarea de mai sus, refuzate la plată pentru lipsă de disponibil, fiind acceptate parţial şi decontate numai două bilete la ordin din cele 20.

Toate aceste bilete la ordin au fost emise de către inculpat ulterior facturilor şi nu anterior sau concomitent, şi ulterior primirii mărfii.

Cu privire la aceste bilete la ordin, în declaraţia dată, inculpatul a arătat că marfa aprovizionată urma să fie achitată numai prin virament bancar cu bilet la ordin conform contractului, existând şi situaţii în care termenul de plată a fost prelungit cu câteva zile de comun acord al părţilor când nu se făcuseră încasări.

În cursul lunii februarie 2006, atât SC L.P. SRL cât şi SC L.I. SRL au avut probleme cu decontarea biletelor la ordin, situaţie în care la propunerea inculpatei R.N. a împrumutat valută de la cămătari, circa 70.000 euro, cu dobânda de 10 - 15 % pe lună, şi, deşi împrumuturile erau achitate la termenele stabilite, în luna aprilie, datoria se ridica la 60.000 de euro, motiv pentru care a trebuit să îşi înstrăineze şi apartamentul şi în aceste împrejurări nu a mai putut onora plata biletelor la ordin, emise de către furnizorul său SC F.C. SA.

S-a constatat că această apărare a inculpatului, este probată, fiind depuse la dosar contract de vânzare-cumpărare apartament şi procură de vânzare şi administrare a acestui apartament dată inculpatei R.N.C., autentificate notarial.

Împrejurarea că neplata biletelor la ordin a fost provocată de blocajul financiar intervenit în cursul lunii aprilie 2006 rezultă şi din derularea raporturilor comerciale cu celelalte două societăţi, SC P.P.C.D. SRL şi SC L.I. SRL, a rezultat din următoarele:

Din declaraţia administratorului părţii civile, G.F. s-a reţinut că la început, contractul s-a derulat în condiţii normale, inculpatul achitând contravaloarea mărfii conform contratului cu mici întârzieri, iar la jumătatea lunii aprilie 2006, biletele de ordin au fost refuzate pe motiv „lipsă disponibil în cont”, iar în urma luării legăturii cu inculpatul, acesta l-a asigurat că este o problemă temporară şi va face un credit bancar pentru achitarea biletelor la ordin refuzate, moment în care furnizorul a şi sistat livrarea mărfii.

S-a mai arătat că din starea de fapt arătată mai sus nu rezultă inducerea sau menţinerea în eroare a părţii civile nici cu prilejul încheierii sau executării contractului dintre părţi, fiind în situaţia neexecutării obligaţiilor de plată ce derivă din contract.

Astfel, s-a constatat că nu se poate susţine că emiterea biletelor la ordin în speţă, fără ca să existe disponibil în cont, au constituit mijloace frauduloase prin care inculpatul ar fi indus în eroare partea civilă, astfel încât aceasta nu ar fi încheiat sau executat contractul, întrucât această modalitate de plată a fost prevăzută expres în contract, până în cursul lunii aprilie plăţile s-au onorat chiar în aceasta modalitate, fiind deci exclusă inducerea în eroare în momentul încheierii contractului, iar ulterior simpla remitere a biletelor la ordin nu semnifică asigurarea existentei vreunui disponibil bancar.

Totodată, biletele la ordin au fost emise ulterior facturilor şi livrării mărfii, deci nu au determinat executarea contractului de către creditor şi nu pot constitui manopere dolosive faţă de creditorul obligaţiei comerciale.

Din fişa clientului s-a observat că facturile emise cuprind şi solduri de încasat ce nu reprezintă valoarea unor loturi de marfă cumpărate şi pentru care inculpatul să fi emis acele bilete la ordin, ci sume parţial neachitate rezultate din raporturile comerciale între părţi.

Mai mult, din declaraţia reprezentantului părţii civile a rezultat că după primul refuz de plată al băncii a luat cunoştinţă de la inculpat de lipsa disponibilului din cont, care i-a comunicat că va lua un credit bancar pentru achitarea biletelor la ordin refuzate, iar în plus 2 dintre bilete au fost acceptate doar parţial la plată.

Astfel, prejudiciul a fost generat de intrarea în incapacitate de plată a cumpărătorului, iar simpla neexecutare a unei obligaţii asumate printr-o convenţie nu are caracter penal, chiar în situaţia în care inculpatul şi-a asumat angajamentul executării obligaţiei la un anumit termen, ştiind că nu va putea respecta acel termen, iar biletul la ordin este un angajament de plată ce conţine asumarea, în mod unilateral, a unei obligaţii pecuniare de către emitent către un beneficiar, astfel nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea civilă contractuală care dă naştere unei acţiuni civile în justiţie sau executării nemijlocite a biletului la ordin care constituie un titlu executoriu.

Nici împrejurarea că inculpatul a obţinut de la SC S. SRL Craiova un bilet la ordin în valoare de 54.302,44 RON, fără a livra în realitate marfa către această societate şi la data de 10 mai 2006 l-a cesionat părţii civile, biletul fiind ulterior declarat pierdut, a fost apreciat ca neavând semnificaţia menţinerii în eroare a furnizorului, atâta timp cât paguba era preexistentă acestei date, marfa fusese de mult preluată integral, furnizorul luase cunoştinţă de lipsa disponibilului, iar suma înscrisă în acest bilet la ordin nu reprezenta plata vreunei facturi, ca atare, în această situaţie funcţia lui apare ca un angajament de plată, recunoaştere a datoriei.

Astfel, paguba era preexistentă datei remiterii acestui bilet la ordin şi nu faptul emiterii acestuia a creat paguba, iar de existenţa acesteia depinde chiar existenţa şi consumarea infracţiunii de înşelăciune.

2. În ceea ce priveşte acuzaţia de a induce şi menţine în eroare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a părţii civile SC P.P.C.D. SRL prin remiterea a 3 bilete la ordin şi 2 file CEC la data de 5 mai 2006, instrumente de decontare refuzate la plata pentru lipsă disponibil în cont, cauzând astfel un prejudiciu de 161.747,14 RON, instanţa a reţinut următoarele:

Se invocă în actul de sesizare a instanţei că în continuarea rezoluţiei infracţionale începută cu privire la prima societate comercială, la data de 29 aprilie 2006 şi apoi 5 mai 2006 a ridicat marfă în valoare de 102.825,09 RON, conform facturii nr. XXX şi 2.257 RON, factura nr. YYY şi 79.219,67 RON, factura qqq, emiţând, la solicitarea părţii civile 3 BO - 2 în sumă de 30 000 şi unul în sumă de 42.125 RON - şi în valoare de 61.102,57 RON, factura nr. www pentru care a emis filele CEC BA 000 - pentru suma de 40.000 RON şi BA 001 pentru 37.922,81 RON, refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont.

Din declaraţiile martorului S.D.M., reprezentantul părţii civile instanţa a reţinut însă că relaţiile comerciale dintre această societate şi inculpat, care la acea dată ocupa funcţia de director al punctului de lucru Craiova al SC. S. SRL, au început din anul 2004, relaţiile comerciale desfăşurându-se în condiţii normale, partea civilă luând cunoştinţă de desfacerea contractului de muncă al inculpatului în cursul anului 2005 pentru activitate comercială concurenţială faţă de SC S., întrucât vindea cartele telefonice prin intermediul firmei sale reactivate, SC L., chiar fără documente legale.

În aceste condiţii, partea civilă a intrat în relaţii comerciale cu SC L. încă din luna martie 2005, vânzând cartele telefonice care erau achitate de inculpat la termenul convenit.

Între părţi, convenţia nu s-a materializat într-un contract scris, derularea afacerilor efectuându-se pe bază de încredere reciprocă între administratorii celor două firme.

Aşa cum rezultă şi din verificarea extrasului de cont al SC L. SRL, aspect confirmat şi de expertiza contabilă efectuată în faza cercetării judecătoreşti şi reţinut şi în rechizitoriu, în toată această perioadă societatea nu avea disponibil în cont, având în vedere că o mare parte din marfă era vândută în numerar la persoane fizice şi încasările se efectuau prin mandate poştale on-line, ca atare, este evident că regula plăţii mărfurilor între părţi nu au constituit-o instrumentele de decontare bancară şi nici nu s-au depus asemenea instrumente anterioare, ci numai cele reclamate ca fiind neachitate şi susţinute ca fiind emise în vederea inducerii în eroare.

Mai mult, partea civilă a invocat şi neplata unei mărfi în valoare de 113.433,18 RON, menţionată în factura fiscală din 7 aprilie 2006, cercetările stabilind că de fapt aceasta marfă nu a fost ridicată, factura nefiind nici semnată de primire şi sunt situaţii în care s-a achitat cu dispoziţii de plată (a se vedea cele din 5 şi 8 mai 2006 - suma de 107.000 RON) sau au existat între părţi şi situaţia returnării mărfii în valoare de 16.656,19 RON pe bază de documente legale (factura fiscală din 20 iulie 2006 - plata prin compensare).

Astfel, analizând împrejurările în care s-au emis cele 3 bilete la ordin şi cele 2 file CEC, a rezultat, inclusiv din declaraţiile martorului S.D.M., că pe datele de 29 aprilie 2006 şi 5 mai 2006 inculpatul a ridicat marfa în valoare de 102.825,09 RON, factura nr. XXX, de 2.257 RON, factura nr. YYY şi de 79.219,67 RON, factura nr. qqq şi pentru că nu achitase factura precedentă, la solicitarea martorului de a-i emite filă cec sau bilet la ordin, a emis însă la data de 2 mai 2006 cele 3 bilete la ordin - 2 în valoare de câte 30.000 RON şi unul de 42.125 RON, iar pe data de 5 mai, respectiv 7 mai, a emis cele 2 file CEC în valoare totală de 77.922,81 RON.

Tot din declaraţia reprezentantului părţii civile, coroborată cu cea a inculpatului, a mai rezultat că la data de 16 mai 2006, inculpatul i-a spus că are bani să achite cele 3 bilete la ordin şi a mai solicitat marfă, acesta fiind de acord să mai livreze cartele telefonice şi a solicitat încă o filă CEC, inculpatul motivând că nu are momentan asemenea documente, iar ulterior marfa nici nu a mai fost ridicată de inculpat.

În aceste condiţii, emiterea celor 3 bilete la ordin, la solicitarea şi iniţiativa creditorului de a-i remite orice instrument bancar, bilete la ordin sau file CEC, în contextul unor creanţe deja neachitate şi marfă deja ridicată, în contextul în care din cursul anului 2005 convenţia era onorată prin plată directă şi nu prin această modalitate de plată, s-a apreciat că nu exista nicio manoperă dolosivă faţă de creditor, biletele la ordin au fost apreciate ca nemaiavând în speţă funcţia de instrument de plată şi nici de asigurare a vreunui disponibil bancar, neavând aptitudinea de inducere în eroare a părţii contractante, iar faptei nu i se poate da o conotaţie penală.

În ceea ce priveşte cele 2 file CEC, emiterea lor în aceleaşi condiţii, (marfa fiind contractată anterior emiterii CEC-urilor, paguba preexistentă, facturi neachitate, la iniţiativa şi solicitarea expresă a creditorului) a dus la concluzia că partea civilă a avut o reprezentare corectă a realităţii, cunoscând incertitudinea plăţii, acceptând că inculpatul nu putea să asigure provizionul la data emiterii filelor CEC, file care în speţă sunt plătibile din momentul emiterii, fiind la vedere.

În consecinţă, instanţa de fond a constatat că nu se poate reţine că inculpatul a indus şi menţinut în eroare reprezentantul părţii civile cu privire la existenţa disponibilului în cont, filele CEC fără acoperire nefiind emise ca o modalitate de plată în sine, ci pe baza unui acord de voinţă mai mult sau mai puţin explicit al părţilor de a constitui o garanţie în vederea stingerii ulterioare a datoriei contractate, în speranţa apariţiei disponibilului bănesc.

Ori, lăsarea unor asemenea file CEC a fost considerată ca reprezentând o practică în relaţiile comerciale care nu-l îndreptăţeşte pe creditor să califice unilateral şi subiectiv când este înşelat şi când nu.

S-a mai reţinut că partea civilă a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune împotriva inculpatului abia la data de 6 noiembrie 2006, după începerea cercetărilor în cauza privind pe inculpat, în cursul lunii iunie.

3. În ceea ce priveşte acuzaţia continuării activităţii infracţionale şi inducerea în eroare şi a reprezentantei părţii civile SC L.I. Craiova, Tribunalul a reţinut următoarele: inculpata R.N.C., prin cumpărarea de la această firmă a cartelelor telefonice în valoare totala de 744.411,83 RON cu facturile din datele de 13 - 22, respectiv 28 aprilie 2006 pentru plata cărora a achitat în avans suma de 70.000 RON prin ordin de plată şi în data 19 mai 2006 a emis 3 bilete la ordin - pentru sumele de 285.050,77, 154.569,10 RON şi 236.790,81 RON instanţa a reţinut următoarele:

Între părţi a intervenit încă din data de 1 decembrie 2005 contractul de vânzare-cumpărare cartele telefonice, procurate de furnizorul SC L.I., reprezentată la acea dată de numitul F.F., de la SC S. SRL Craiova, convenţie materializată în formă scrisă, dar neînregistrată, cu valabilitate timp de 1 an şi prelungirea automată cu perioade de până la 1 an dacă nici una din părţi nu solicită rezilierea contractului.

Conform clauzelor contractuale, termenul de livrare era de 48 de ore, iar plata preţului se achita emiţând file CEC sau bilete la ordin în momentul primirii facturii, părţile stipulând că în cazul depăşirii datei limită pentru plata facturilor se percepe o penalitate de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere şi un termen maxim de plată de 14 zile calendaristice.

Fiind audiat reprezentantul părţii civile de la acea dată, F.F. a arătat că nu are cunoştinţă de acest contract, fiind semnat de inculpata R.N. în numele sau fără a avea vreo calitate sau împuternicire în acest sens, la fel fiind şi alte două contracte încheiate între SC L.I. şi SC S. România SRL Bucureşti.

S-a constatat că, din actele dosarului rezultă că SC L.I. s-a înfiinţat la data de 23 octombrie 2003, asociaţi şi administratori fiind F.F. şi inculpata R.N., până în data de 3 august 2004 când în locul inculpatei, asociat şi administrator a devenit cumnatul său B.I., întrucât a fost somată de firma SC M.I. SRL, la care era angajată, cu desfacerea contractului de muncă pentru că desfăşura activităţi paralele concurenţiale prin SC L.I.

Cu toate acestea, inculpata a continuat activitatea de aprovizionare şi vânzare cu cartele telefonice, păstrând ştampila societăţii, astfel că în fapt relaţiile comerciale între SC L.I. şi SC L.P. SRL au avut loc prin intermediul inculpatei şi a inculpatului V.M., aceasta semnând şi derulând contractul de mai sus, aspect recunoscut de inculpată în declaraţiile date şi confirmat şi de către martorul B.I., care nici nu a avut cunoştinţă de contractul de mai sus, ca de altfel de întreaga activitate a firmei desfăşurată în fapt de inculpată.

Aflând de datoriile mari acumulate de firma SC L.I. şi personal de către inculpată, care s-a împrumutat cu importante sume de bani la cămătari, F.F. şi B.I. au dorit să iasă din firmă, ca atare prin actul adiţional înregistrat la O.R.C. Dolj prin Încheierea nr. 748 din 26 iulie 2006, s-au cesionat toate părţile sociale către inculpată, care a devenit asociat unic şi administrator al firmei.

Astfel, s-a constatat că din probatoriul administrat rezultă că inculpata R.N. şi inculpatul V.M. se cunoşteau cu câţiva ani anterior anului 2005, când au intrat în activităţi comerciale prin cele două firme.

Marfa aprovizionată de către SC L.P. era depozitată la SC L.I., magaziile celor două unităţi fiind comune, în fapt inculpata R.N. era administrator la cele două societăţi, cei doi inculpaţi au vândut prin ambele societăţi cartele telefonice, fără facturi fiscale şi documente firmei SC G. SRL, pentru a regulariza contabilitatea firmei împreună au întocmit un număr de 189 facturi fiscale având ca beneficiar persoane fizice fictive, fapte care fac obiectul punctului I din rechizitoriu.

În cursul lunii februarie 2006, ambele firme au intrat în colaps financiar, astfel încât inculpaţii au apelat la împrumuturi cămătăreşti.

Din probatoriul administrat a mai rezultat ca cele 8 facturi reclamate ca neplătite şi cele 3 bilete la ordin au fost întocmite de inculpata R.N., din expertiza contabilă rezultând că s-au efectuat plăţi parţiale prin ordine de plată, între societăţi valoarea nedecontată fiind de 542.410,68 RON.

Din întreaga derulare a relaţiilor comerciale arătate mai sus, instanţa a apreciat că nu poate fi decelat dolul sau vreo activitate de amăgire exercitată de inculpat asupra acestui furnizor de mărfuri, creându-se astfel subiectului pasiv convingerea asupra existenţei disponibilului, astfel încât acesta accepta livrarea mărfii.

Ca atare, nu a reţinut că această convenţie s-a încheiat ca urmare a dolului, câtă vreme partea civilă, prin reprezentantul său de fapt, a avut o reprezentare corectă a realităţii atât la încheierea convenţiei cât şi pe parcursul executării ei, cunoscând incertitudinea plăţii şi situaţia de colaps financiar a cumpărătorului, implicându-se în activitatea firmei debitoare şi săvârşind şi împreună, sub diferite forme de participaţie infracţiuni de fals şi evaziune fiscală.

Din starea de fapt instanţa a apreciat că nu s-a urmărit prejudicierea creditorilor, convenţiile nu s-au încheiat ca urmare a dolului, relaţiile comerciale au funcţionat o perioadă de timp fără incidente, neplăţile fiind explicate prin blocajul financiar, instrumentele de decontare au fost emise după preexistenta pagubei, iar neîndeplinirea obligaţiilor derivate din contracte nu intră în sfera ilicitului penal.

Referitor la bilete la ordin emise de către inculpat în favoarea părţilor civile, nu a reţinut că acestea se circumscriu infracţiunii pentru care este cercetat, având în vedere că în situaţia acestor titluri de credit nu este condiţionată existenţa disponibilului bănesc la data emiterii lor ci trebuie dovedit fără echivoc acţiunea de inducere în eroare respectiv că prin acestea s-ar fi asigurat existenţa unui disponibil bancar.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 58/1934 modificată prin O.U.G. nr. 11/1993, în vigoare la data faptelor, instanţa a apreciat că la emiterea biletului la ordin nu se cere existenţa pentru emitent a disponibilului pe care se obligă să-l plătească beneficiarului, astfel că nu se poate susţine că emitentul induce în eroare pe beneficiar, prezentându-i în mod nereal că este solvabil pentru suma înscrisă pe bilet şi cu atât mai mult având în vedere împrejurările în care, în speţă s-au emis biletele la ordin arătate se reţine doar asumarea în mod unilateral a obligaţiilor pecuniare faţă de beneficiar, în caz de neplată fiind atrasă o răspundere civilă contractuală ceea ce dă naştere unei acţiuni comerciale în justiţie.

La fel, în ceea ce priveşte emiterea filelor CEC fără acoperirea necesară, situaţie cunoscută şi acceptată de beneficiar şi la solicitarea expresă a beneficiarilor, marfa fiind anterior contractată şi convenite alte modalităţi de plată, instanţa a apreciat că emiterea lor a avut un caracter pur formal, fiind în orice caz evident că nu faptul emiterii cecurilor a cauzat paguba, împrejurare de care depinde chiar existenţa şi consumarea infracţiunii de înşelăciune.

Pe de altă parte, inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune de înşelăciune în formă continuată, cu încadrarea în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., or, infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. face obiectul unei incriminări distincte faţă de înşelăciune în convenţii reglementată de art. 215 alin. (3) C. pen., obiectul lor juridic special fiind diferit, iar activitatea infracţională, ca element al laturii obiective, se realizează în una din modalităţile alternative prevăzute de norma de incriminare, ambele fiind variante speciale, de sine stătătoare şi cu individualitate proprie ale infracţiunii tip prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

Pentru toate considerentele arătate mai sus, instanţa de fond a dispus în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Ca o consecinţă a acestei soluţii, de achitare în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de părţile civile SC F.C. SRL Bucureşti, SC P.P.C.D. SRL, SC L.I. SRL.

II. S-a mai reţinut că din probatoriul administrat a rezultat că inculpaţii nu au avut o evidenţă a mărfurilor vândute fără documente legale şi nici a sumelor primite pentru acestea şi pentru a regulariza, într-un fel, contabilitatea SC L. şi a nu fi descoperite faptele ilicite de către organele de control fiscal, în continuare, inculpatul împreună cu inculpata R.N.C. au completat un număr de 189 facturi fiscale, având ca beneficiar persoane fizice fictive al căror nume şi C.N.P. au fost alese în mod aleatoriu, fapt constatat cu ocazia verificărilor efectuate de către Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanei Dolj.

Astfel a completat fictiv facturile fiscale din 24 octombrie 2005 - G.S., din 04 octombrie 2005 - M.G., din 04 octombrie 2005 - O.M., din 05 octombrie 2005 - S.I., din 05 octombrie 2005 - C.E., din 06 octombrie 2005 - B.M., din 07 octombrie 2005 - M.S., din 10 octombrie 2005 - C.D., din 10 octombrie 2005 - V.C., din 11 octombrie 2005 - A.C., din 12 octombrie 2005 - O.M., din 12 octombrie 2005 - R.I., din 12 octombrie 2005 - S.A., din 13 octombrie 2005 - C.D., din 14 octombrie 2005 - T.C., din 17 octombrie 2005 - B.D., din 18 octombrie 2005 - P.C., din 19 octombrie 2005 - S.C., din 20 octombrie 2005 - G.D., din 21 octombrie 2005 - V.I. (...).

Aceste împrejurări au fost probate inclusiv de raportul de expertiză grafică a scrisului adresa nr. din 20 februarie 2007 Serviciului Public Comunitar a persoanelor referitor la facturile dovedite a fi fictive şi de declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor.

În urma controlului efectuat de Agenţia de Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, materializat prin procesul-verbal înregistrat sub numărul 7001 din 08 decembrie 2006 a rezultat că procedând astfel, inculpatul V.M. s-a sustras de la plata obligaţiilor către bugetul consolidat al statului în suma totală de 39.767 lei RON din care 3.48/RON impozit pe profit şi 36.767 RON T.V.A., activitate la care a fost ajutat efectiv de R.N.C., prin emiterea de facturi fiscale şi a chitanţelor corespunzătoare, în numele SC L., prejudiciu reţinut şi în raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul cercetării judecătoreşti coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului.

Conform procesului-verbal din 08 decembrie 2006 întocmit de Inspecţia Financiară din cadrul A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj rezultă că pe perioada verificată 01 ianuarie 2005 - 31 iulie 2006 societatea SC L.P. SRL a înregistrat venituri în sumă totală de 8.281.328 RON din care livrările de cartele telefonice au reprezentat-o suma de 3.596.552 RON, societatea înregistrând în evidenţa contabilă veniturile înscrise în facturile fiscale menţionate mai sus despre care s-a constatat că sunt false.

Conform balanţei de verificare şi a balanţei analitice a stocurilor încheiate la data de 31 iulie 2006, societatea a înregistrat un stoc scriptic de marfă la preţ de intrare în sumă de 716.225 RON marfă care s-a constatat că a fost valorificată, iar societatea nu a înregistrat veniturile corespunzător obţinute, rezultând un impozit pe profit suplimentar în sumă de 3.437 RON, iar totodată societatea nu a declarat la organul fiscal impozitul pe profit înregistrat pe evidenţa contabilă în perioada de mai sus, rezultând o diferenţă de impozit pe profit nedeclarată în sumă de 9.438 RON.

Corelativ cu cele reţinute pe impozitul pe profit, societatea înregistrând la data de 31 iulie 2006 în evidenţa contabilă un stoc scriptic de mărfuri la preţ de intrare în valoarea de 716.225 RON, stoc care în realitate s-a constatat că nu există faptic, iar pentru veniturile neevidenţiate din valorificarea stocului scriptic, s-a colectat o T.V.A. în sumă de 140.165 RON, societatea având în vedere T.V.A. colectat în suplimentara înregistrat o T.V.A. de plată în sumă de 36.330 RON datorată bugetului de stat.

Tribunalul a reţinut că în drept, faptele inculpatului de a întocmi în fals facturi fiscale şi chitanţe către persoane fizice fictive, pe care le-a şi înregistrat în contabilitate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals sub semnătură privată prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia instanţa îl va condamna la pedeapsa de 1 an închisoare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, având în vedere şi Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, întrucât fapta de evidenţiere cu rea-credinţă în actele contabile de înregistrări inexacte având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complexe de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, care absoarbe în conţinutul său infracţiunea de fals intelectual de mai sus, iar instanţa în baza art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei în această din urmă infracţiune, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Fapta inculpatului de a evidenţia în actele contabile ale SC L.P. SRL de operaţiuni fictive respectiv a întocmi şi înregistra acte false pentru cheltuieli nereale a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară, faptele fiind săvârşite în concurs real de infracţiuni, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (dreptul de administrator al societăţii comerciale ca pedeapsă complementară şi corespunzător pedeapsa accesorie).

În drept, faptele inculpatei R.N.C., constând în întocmirea mai multor facturi fiscale şi a chitanţelor corespunzătoare în numele SC L.P. SRL către persoane fizice, au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia şi cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. a condamnat-o la o pedeapsă de 2 luni închisoare, iar fapta aceleiaşi inculpate constând în ajutorul dat inculpatului V.M. de a evidenţia în actele contabile ale SC L.P. SRL de operaţiuni fictive prin care aceasta s-a sustras de la plata obligaţiilor către bugetul consolidat al statului în sumă de 39.767 lei RON din care 3.437 lei ROL impozit pe profit şi 36.330 T.V.A. a fost considerată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzut de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 text de lege în baza căruia şi cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, faptele fiind săvârşite în concurs, a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpaţi instanţa a avut în vedere gravitatea faptelor, modul şi mijloacele de săvârşire, atitudinea de recunoaştere a inculpaţilor, împrejurările săvârşirii faptelor arătate mai sus, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat în sumă de 39.767 RON, lipsa antecedentelor penale.

Cu privire la inculpatul V.M., deşi a avut o atitudine sinceră privind săvârşirea faptelor de mai sus, instanţa a reţinut că acest inculpat a conceput întreaga activitatea infracţională, dar a şi participat nemijlocit la derularea ei, a avut o contribuţie esenţială la determinarea săvârşirii infracţiunilor, astfel încât nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, considerând că aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege este suficientă pentru reeducarea sa şi atingerea funcţiei preventive conform art. 52 C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata R.N.C. având în vedere în concret contribuţia sa la săvârşirea infracţiunilor, precum şi lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară, persoana sa, a avut loc de muncă şi ocupaţie, atitudinea de recunoaştere constantă a faptelor, instanţa a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea sa concretizate în dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi le-a dat relevanţa juridică, prin coborârea pedepselor sub minimul special.

Modalitatea de executare a pedepselor a fost suspendarea condiţionată a executării acestora, apreciind că scopul pedepsei conform art. 52 C. pen. poate fi atins în speţă fără privare de libertate, având în vedere lipsa antecedentelor penale şi persoana inculpaţilor care au recunoscut faptele, situaţia lor familiară, cu copii minori în întreţinere, ca atare, consecinţele pe care le poate antrena suspendarea executării unei pedepse pronunţate reprezintă o modalitate care realizează atât rolul preventiv cât şi cel de reeducare.

Sub aspectul laturii civile, au fost obligaţi în solidar inculpaţii şi partea responsabilă civilmente SC L.P. SRL la plata sumei de 39,767 RON din care 3.437 RON diferenţă impozit pe profit şi 36.330 RON diferenţă T.V.A. de plată, precum şi accesorii, majorări de întârziere aferente Codului fiscal de la data de 31 iulie 2006 până la data achitării integrale a debitului în favoarea Statului Român reprezentat prin A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Dolj.

S-a constatat că acest prejudiciu a fost stabilit prin procesul-verbal nr. 71 din 8 decembrie 2006 întocmit de D.G.F.P. Dolj confirmat şi de raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, iar în ceea ce priveşte solicitarea accesoriilor legale calculate până la data de 13 aprilie 2007, până la diferenţa de 59.899 lei RON cu care s-a constituit parte civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj, s-a reţinut că nu s-a făcut dovada a modului de calcul şi ce anume reprezintă în concret aceste accesorii legale, astfel încât instanţa va obliga inculpaţii la sumele certe cu titlu diferenţă impozit pe profit şi diferenţă T.V.A. de plată, sume la care se adaugă şi accesoriile, majorările de întârziere, aferente conform Codului fiscal de la data de 31 iulie 2007 până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 348 C. proc. pen., instanţa a dispus anularea actelor false, iar în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea sentinţei la Oficiului Registrului Comerţului pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul V.M. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a criticat hotărârea atacată cu privire la greşita achitare a inculpatului V.M., pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu privire la aplicarea greşită a pedepsei complementare faţă de inculpata R.N.C. şi sub aspectul individualizării pedepsei faţă de cei doi inculpaţi.

S-a motivat în esenţă că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului V.M. pentru infracţiunea de înşelăciune, deşi din probele administrate rezultă că inculpatul a indus în eroare reprezentanţii SC F.C. SRL Bucureşti şi SC P.P.C.D. SRL, cu prilejul încheierii convenţiilor de vânzare-cumpărare a cartelelor telefonice, emiţând instrumente de plată (bilete la ordin şi file CEC), fără a avea în cont disponibilul necesar.

Totodată, s-a arătat că nu se impunea aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 65 C. pen., cu privire la inculpata R.N.C., în condiţiile în care pedeapsa rezultantă aplicată acesteia este de 6 luni închisoare.

De asemenea, s-a mai arătat că nu este oportună aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei pentru inculpaţii V.M. şi R.N., raportat la pericolul social ridicat al faptelor săvârşite, împrejurările comiterii, perioada infracţională şi urmările produse.

Partea civilă Statul Român - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj a criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul modului de rezolvare a laturii civile.

S-a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii în sensul că nu au fost acordate accesoriile legale calculate conform Codului de procedură fiscală, respectiv 59.899 RON, sumă compusă din 49.364 RON debit şi 10.535 RON accesorii calculate până la data de 13 aprilie 2007, solicitând obligarea şi în continuare a inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata accesoriilor fiscale aferente sumei de 49.364 RON de la 13 aprilie 2007 până la data stingerii obligaţiei.

Inculpatul V.M. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei reţineri a vinovăţiei sale pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate.

S-a motivat, în esenţă, că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât evidenţierea în actele contabile de operaţiuni fictive (respectiv facturile emise pe numele unor persoane fizice care nu au putut fi identificate), constituie conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, astfel că s-a reţinut greşit şi infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în sarcina inculpatului.

Totodată, a fost criticată hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând să se aibă în vedere atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale, faptul că este căsătorit şi are un copil minor, elemente cărora se impunea a li se acorda semnificaţia de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege şi menţinerea dispoziţiilor art. 81, 83 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 137 din 03 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpatul V.M. împotriva Sentinţei penale nr. 327 din 22 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 5660/63/2007 şi s-a respins apelul părţii civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj.

S-a desfiinţat sentinţa penală, în parte şi s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului V.M. prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. (parte civilă SC P.P.C.D. SRL Craiova), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatei R.N.C., în pedeapsa complementară.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a), lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-au recontopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.

S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile SC F.C. SRL Bucureşti şi SC P.P.C.D. SRL Craiova şi a fost obligat inculpatul V.M. la plata sumei de 1.173.864,54 lei RON către partea civilă SC F.C. SRL Bucureşti şi 161.747,14 lei RON către partea civilă SC P.P.C.D. SRL Craiova.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, a fost virată din fondurile Ministerul Justiţiei în contul Baroul Avocaţi Dolj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a apreciat că din probele dosarului rezultă că fapta de la punctul 1 din rechizitoriu, constând în evidenţierea în actele contabile ale SC L. de operaţiuni fictive, respectiv a înregistrării de acte false pentru cheltuieli nereale, cu consecinţa denaturării veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi pasiv, ce se reflectă în bilanţ, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii complexe de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, fiind inclusă în această infracţiune şi infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a constatat că fapta este dovedită, vinovăţia inculpatului reieşind din probele dosarului, în sensul că a acţionat cu intenţia de a induce şi menţine în eroare părţile civile cu privire la solvabilitate şi credibilitatea financiară a societăţii al cărei administrator era, emiţând bilete la ordin şi file CEC, deşi ştia că nu are acoperirea necesară pentru decontare.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar modalitatea de executare a pedepsei a fost în regim de detenţie.

S-a considerat apelul formulat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj ca nefondat, prejudiciul stabilit de instanţa de fond fiind corect stabilit.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii V.M., R.N.C. şi părţile civile SC L.I. SRL Craiova şi A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj.

Inculpatul V.M., în susţinerea recursului, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., învederând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, fiind vorba de un litigiu comercial, achitarea pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică.

Inculpata R.N.C. a solicitat lămurirea dispozitivului cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj a solicitat admiterea în totalitate a cererii de constituire ca părţi civile şi obligarea inculpaţilor V.M. şi R.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Craiova la plata sumei de 59.899 RON compusă din suma de 49.364 RON debit şi 10.535 RON accesorii calculate până la data de 13 aprilie 2007, precum şi la obligarea în continuare la plata accesoriilor aferente sumei de 49.364 RON de la data de 13 aprilie 2007 şi până la data strângerii sumei datorate, în conformitate cu dispoziţiile art. 119 şi art. 120 C. proc. fisc., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen.

Partea civilă SC L.I. SRL Craiova nu şi-a motivat recursul.

Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de inculpatul V.M., bazat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., susţinerile acestuia privind lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sunt lipsite de suport probator, recursul fiind nefondat.

Din probele administrate rezultă că inculpatul V.M. a acţionat pentru a induce şi menţine în eroare partenerii de afaceri cu privire la solvabilitatea şi credibilitatea financiară a societăţii al cărei administrator era, emiţând succesiv bilete la ordin şi file CEC pe numele mai multor societăţi comerciale, deşi ştia că nu avea acoperirea necesară decontării.

Că inculpatul a urmărit acest lucru, rezultă din împrejurarea că iniţial, în perioada 2 noiembrie 2005 - 4 mai 2006 a cumpărat cartele telefonice în valoare de 7.158.266 RON de la SC F.C. SRL Bucureşti, în acest fel, încercând şi reuşind să câştige încrederea conducerii SC F.C. SRL Bucureşti prin achitarea la scadenţă a sumelor datorate acestei societăţi.

Apărând ca un comerciant serios, bun platnic, în perioada martie - aprilie 2006, a mai cumpărat cartele telefonice în valoare de 1.173.864,54 RON, pentru plata cărora a emis 20 bilete la ordin care au fost refuzate la plată „pentru lipsă totală disponibil bănesc” în contul societăţii.

Pentru menţinerea în eroare a conducerii acestei societăţi, la 21 aprilie 2006, inculpatul s-a prezentat la sediul SC S. SRL Craiova, unde a lăsat factura fiscală 000 potrivit căreia SC C., al cărei administrator era, livra către această firmă cartele telefonice în valoare de 54.302,44 lei RON, a obţinut un bilet la ordin de plată pentru suma corespunzătoare de la administratorul acelei societăţi, C.M.

După ce a intrat în posesia biletului la ordin de plată pentru suma corespunzătoare, inculpatul le-a cesionat SC F.C. SRL Bucureşti pentru plata datoriilor scadente, motivând mincinos că a găsit alt beneficiar, ce a acceptat un adaos comercial mai mare, a stornat factura qqq1, fără să restituie şi instrumentul de decontare, despre care i-a spus lui C.M. că l-a pierdut.

Continuând activitatea infracţională, inculpatul şi-a îndreptat atenţia către SC P.P.C.D. SRL şi SC P. SRL Craiova de unde a cumpărat cartele telefonice, iar pentru contravaloarea acestora a emis bilete la ordin şi file CEC fără a avea în cont disponibilul necesar, fiind refuzate la plată de unităţile bancare.

Criticile recurentului inculpat privind nevinovăţia sa, apar în acest context ca nefondate, acesta acţionând cu intenţie în menţinerea şi inducerea în eroare a părţii civile cu privire la solvabilitatea şi credibilitatea financiară a societăţii al cărei administrator era, având reprezentarea faptelor sale, motiv pentru care, în mod corect s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Esenţial pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune este inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, astfel încât fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat vreun contract.

Astfel, inculpatul cunoştea foarte bine situaţia financiară a firmei sale, faptul că nu avea disponibil în cont, emiţând succesiv bilete la ordin sau file CEC, părţile civile neavând cunoştinţă de acest fapt (dovadă fiind declaraţiile acestuia din faza de urmărire penală). Din modul în care s-au derulat relaţiile comerciale cu societăţile comerciale cu care inculpatul a intrat în relaţii comerciale rezultă în mod cert intenţia acestuia de a le induce în eroare. Relevantă în acest sens este activitatea desfăşurată de inculpat, atunci când s-a deplasat la sediul SC S. SRL, unde a stabilit cu administratorul C.M. să aprovizioneze societatea cu cartele telefonice, înmânându-i factura nr. www1 în valoare de 54.302,44 RON, iar C.M. a emis un bilet la ordin pentru această sumă, urmând ca marfa să fie livrată în cursul aceleiaşi zile. Ulterior, inculpatul, în mod nereal, i-a motivat că nu-i poate onora comanda, întrucât ar fi găsit alţi clienţi care i-au oferit un adaos comercial mai mare, iar biletul la ordin emis l-ar fi pierdut, deşi în realitate îl cesionase către SC F.C. SRL pentru plata datoriilor scadente, tocmai pentru menţinerea în eroare a reprezentantului SC F.C. SRL. Acest fapt demonstrează în mod evident intenţia de a induce în eroare partenerii de afaceri.

Pe linia inducerii şi menţinerii în eroare a părţilor vătămate este relevant comportamentul inculpatului faţă de reprezentantul părţii civile SC P.P.C.D. SRL. Deşi reprezentantul acestei părţi civile a fost de acord cu propunerea inculpatului de a-i fi remise file CEC, în condiţiile în care creanţele nu erau achitate, acest fapt nu se datorează bunei sale credinţe, ci acesta a reuşit să câştige încrederea părţii civile (a fost de acord să gireze în favoarea acestuia o linie de credit cu apartamentul în care locuia, însă ulterior a înstrăinat apartamentul sorei sale, pentru a evita o posibilă executare silită a imobilului) pentru ca apoi să o inducă în eroare, astfel încât nu se poate reţine faptul că partea civilă avea cunoştinţă de lipsa disponibilului necesar în cont a inculpatului.

Faţă de aceste considerente, din probele administrate rezultă în mod clar şi neechivoc vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii civile SC F.C. SRL şi SC P.P.C.D. SRL.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat şi la art. 76 alin. (2) C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, valoarea mare a prejudiciului cauzat, precum şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a regretat cele întâmplate, fiind aptă să ducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Deşi inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen. în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte constată că raportat la dispoziţiile art. 81 alin. (2) C. pen., art. 86¹ alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., în cauză nu sunt incidente aceste texte legale, astfel încât singura modalitate de executare a pedepsei care poate fi aplicată inculpatului este cea a executării pedepsei în regim de detenţie.

Pentru aceste considerente, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului V.M.

Cu privire la recursul declarat de inculpata R.N.C., vizând neconcordanţa dintre dispozitivul şi considerentele Deciziei nr. 137 din 03 iunie 2010, în sensul că deşi în considerente Curtea de Apel Craiova a reţinut ca fiind neîntemeiate criticile formulate de Parchet cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, considerând astfel că instanţa de fond în mod corect a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza fără privare de libertate, în dispozitiv nu mai menţionează modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl consideră nefondat.

În cauză nu este vorba despre vreo neconcordanţă între dispozitiv şi considerente, rezultă în mod clar că pedeapsa în ceea ce priveşte cuantumul, aplicată inculpatei nu a fost modificată, ca de altfel nici modalitatea de executare, în mod clar precizându-se că se menţin dispoziţiile sentinţei, dispoziţii ce se referă şi la aceste aspecte. Singurul aspect care a fost modificat în ceea ce o priveşte pe inculpata R. şi a condus la admiterea apelului Parchetului a fost înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., restul dispoziţiilor sentinţei penale în ceea ce o priveşte pe inculpata R. rămânând neschimbate.

Faţă de aceste considerente, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatei R.N.C.

Recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Statul Român - D.G.F.P. Dolj este nefondat, în mod corect au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. la despăgubiri civile în cuantum de 39.767 RON, din care 3.437 RON diferenţa de impozit pe profit şi 36.330 RON diferenţă T.V.A. de plată, fiind acordate de instanţa de fond şi accesorii, majorări de întârziere aferente conform Codului fiscal de la data de 31 iulie 2006 până la data achitării integrale a debitului, acest prejudiciu fiind stabilit conform procesului-verbal nr. 71 din 06 întocmit de D.G.F.P. şi pe baza expertizei efectuate. Practic, această sumă reprezintă efectiv prejudiciul cauzat părţii civile A.N.A.F., iar solicitarea acesteia de a se acorda accesorii conform Codului de procedură fiscală este nefondată, întrucât cererea solicitată nu reprezintă un prejudiciu cert stabilit, în legătură directă de cauzalitate cu fapta comisă, nefiind făcută dovada modului de calcul, criticile sub acest aspect ale părţii civile A.N.A.F. fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul părţii civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj.

În ceea ce priveşte recursul declarat de partea civilă SC L.I. SRL Craiova, conform art. 385⁴ raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea acestuia.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M. şi R.N.C. şi de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj împotriva Deciziei penale nr. 137 din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă SC L.I. SRL Craiova împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii inculpaţi V.M. şi R.N.C. şi recurentele părţi civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj şi SC L.I. SRL la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 4142/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1663/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4142/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4148/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 4154/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs