ICCJ. Decizia nr. 4233/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4233/2010
Dosar nr. 536/44/2010
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 113/F din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pentru efectuarea de cercetări în legătură cu denunţul formulat de petentul C.C., domiciliat în Galaţi, str. B, sub aspectul săvârşirii de către făptuitorii J.I. şi G.L. a infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 751/P/2009 din 02 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 228 alin. (4) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus:
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de avocaţii J.I. şi G.L., din cadrul Baroului Galaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
2. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, pentru a efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele :
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, C.C. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de avocaţii J.I. şi G.L., din cadrul Baroului Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
În plângerea formulată şi în declaraţia dată în faţa procurorului, C.C. a arătat că, în calitate de reprezentant al SC L. SRL Galaţi, a încheiat contracte de prestări servicii cu familiile victimelor unui accident de circulaţie, având ca obiect recuperarea daunelor materiale şi morale. Menţionează că, ulterior, avocaţii J.I. şi G.L. au contactat familiile persoanelor decedate şi le-au determinat să renunţe la mandatele acordate şi să încheie contracte de asistenţă juridică cu aceştia. Consideră că avocaţii au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât unele contracte de asistenţă juridică nu sunt semnate de ambii soţi, C.I.C. aflându-se în Italia în momentul încheierii actelor sus-menţionate.
Din cercetările efectuate au rezultat următoarele:
În noaptea de 17 din 18 februarie 2008 a avut loc un accident de circulaţie în localitatea Moineşti, în urma căruia au decedat conducătorul auto S.V. şi pasagerii C.C.M., D.P.G., D.G. şi B.V., iar C.I.C. a suferit leziuni corporale.
C.C., în calitate de reprezentant al SC L. SRL Galaţi, a contactat familiile celor decedaţi, precum şi pe C.I.C., care a suferit leziuni corporale în urma accidentului şi le-a propus să le reprezinte interesele la societatea de asigurări, în vederea întocmirii dosarului de daune, aceştia fiind de acord.
În acest sens, au fost întocmite şi autentificate procuri speciale şi au fost încheiate contracte de prestări servicii.
Din declaraţia avocatului J.I., s-a reţinut că acesta şi asociatul său, avocatul G.L., au fost contactaţi de S.Ş., tatăl conducătorului decedat în accident, care le-a solicitat consultaţii juridice în legătură cu demersurile ce trebuie efectuate în vederea obţinerii despăgubirilor de la firma de asigurări. Astfel, a aflat că familiile persoanelor decedate erau nemulţumite de faptul că nu obţinuseră despăgubiri şi, în aceste condiţii, au renunţat la mandatele date lui C.C. şi au încheiat contracte de asistenţă juridică cu avocaţii J.I. şi G.L.
Potrivit declaraţiei avocatului J.I., formularele de renunţare la mandat au fost date membrilor familiilor şi le-au primit de la aceştia, semnate, declaraţia de renunţare la mandat a lui C.I.C. fiindu-i înmânată de mama acestuia.
Faţă de cele arătate mai sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocaţii J.I. şi G.L., fapta nefiind săvârşit de aceştia.
Având în vedere că în plângerea formulată, C.C. a susţinut că în momentul renunţării la mandat C.I.C. se afla în Italia şi, prin urmare, renunţarea la mandat nu reprezintă voinţa sa, altă persoană semnând în numele său, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, pentru a efectua verificări în acest sens.
Efectuând cercetările în cauza disjunsă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti a dispus, prin Rezoluţia nr. 3954/P/2009 din 19 martie 2010, neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea C.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul a reţinut, în esenţă, următoarele:
Făptuitoarea a recunoscut că ea a semnat în locul fiului său, însă din declaraţia dată, s-a constatat că aceasta are un nivel de pregătire şi o experienţă de viaţă care au făcut posibilă inducerea în eroare de către cei doi avocaţi, crezând că are voie să scrie în numele fiului său, săvârşind fapta fără vinovăţie.
La data de 20 aprilie 2004, petentul C.C. a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi o sesizare, prin care, făcând referire la rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 751/P/2009, privind pe făptuitorii J.I. şi G.L. a solicitat reanalizarea acestei cauze, în raport cu aspectele reţinute prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti.
Cu Adresa nr. 5/II/2 din 20 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a înaintat instanţei sesizarea formulată de petentul C.C., considerând că este vorba de o plângere formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 751/P/2009.
La primul termen de judecată, petentul C.C. a susţinut că sesizarea pe care a formulat-o nu a constituit o plângere adresată instanţei în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva Rezoluţiei nr. 751/P/2009, ci un denunţ privind săvârşirea infracţiunii de fals şi uz de fals, faţă de făptuitorii J.I. şi G.L., motiv pentru care a scos cauza de pe rol şi a trimis-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru efectuarea de cercetări.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intimaţii J.I. şi G.L., apreciind că plângerea petentului C.C. nu constituie un denunţ, ci vizează Rezoluţia nr. 751/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, solicitând respingerea acesteia ca tardiv introdusă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod greşit plângerea petentului C.C. a fost apreciată ca fiind un denunţ adresat parchetului pentru săvârşirea infracţiunii de fals şi uz de fals de către făptuitorii J.I. şi G.L.
În realitate, aceasta reprezintă plângerea petentului, care vizează Rezoluţia nr. 751/P/2009 din 02 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi intimaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen., dovadă fiind că şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a apreciat-o astfel, înaintând-o spre soluţionare instanţei competente.
Din plângerea iniţială a petentului rezultă că acesta a lăsat la latitudinea Parchetului să constate faptele săvârşite de către cei doi intimaţi, iar procurorul, în urma actelor premergătoare efectuate, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. Faptul că petentul este nemulţumit că procurorul nu s-a pronunţat şi pe infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. nu este un motiv pentru a trimite cauza la Parchet pentru cercetări, atâta timp cât petentul a lăsat la aprecierea organului de urmărire penală cercetarea intimaţilor pentru infracţiunile învederate, iar Parchetul a constatat că probele strânse vizează infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. şi nu şi infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. De altfel, organul de urmărire penală este cel care, în funcţie de probele administrate, stabileşte încadrarea juridică dată faptelor cu care a fost sesizat, acest aspect nefiind lăsat la aprecierea părţilor, ci este atributul organului de urmărire penală.
Astfel, în mod greşit a fost interpretată plângerea petentului adresată instanţei de judecată ca fiind un denunţ îndreptat împotriva celor doi intimaţi J.I. şi G.L., în realitate fiind o plângere împotriva Rezoluţiei nr. 751/P/2009 din 02 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Faţă de aceste considerente, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de intimaţii J.I. şi G.L. împotriva Sentinţei penale nr. 113/F din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare, instanţa urmând să analizeze plângerea petentului ce vizează rezoluţia nr. 751/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de intimaţii J.I. şi G.L. împotriva sentinţei penale nr. 113/F din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2281/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2325/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
