ICCJ. Decizia nr. 4244/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4244/2010
Dosar nr. 2946/117/2010
Şedinţa nepublică din 26 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 373 din 18 august 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia penală, a fost condamnat inculpatul S.I. la pedepsele de:
- 19 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare şi în temeiul art. 71 din acelaşi cod, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 174, art. 175, art. 197 alin. (1), art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice pe o perioadă de 5 ani după exercitarea pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 6 martie 2010 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.I., domiciliat în Dej, str. U. judeţul Cluj şi a obligat pe inculpatul S.I. la plata despăgubirilor civile către aceasta în sumă de 2.927 RON cu titlu de daune materiale şi 50.000 RON daune morale.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea părţii civile T.I. şi către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data comiterii faptelor, inculpatul S.I. nu împlinise încă vârsta de 19 ani şi locuia împreună cu părinţii în localitatea Unguraş.
În seara zilei de 2 martie 2010, inculpatul a consumat la barul din localitate băuturi alcoolice până la orele 23,00, a trecut pe la domiciliu pentru un timp scurt şi apoi a mers la locuinţa victimei K.I. în vârstă de 68 de ani, cu intenţia de a întreţine cu aceasta raporturi sexuale.
Ajuns în faţa locuinţei victimei, a strigat-o la poartă şi când aceasta a ieşit, sub pretextul că în stradă este o femeie căreia i s-a făcut rău şi are nevoie de ajutor, inculpatul a atras victima afară din curte, a prins-o din spate de păr şi gură, apoi a strâns-o de gât cu mâinile iniţial şi apoi cu un batic, până când victima a ajuns în stare de semiconştienţă. În continuare, inculpatul a târât victima de antebraţe în locuinţa acesteia, a dezbrăcat-o şi a întreţinut cu aceasta un raport sexual.
Mai înainte de a pleca din locuinţă, inculpatul S.I. a acoperit victima cu o plapumă, a fumat două ţigări, a închis telefonul victimei, a închis televizorul şi la ieşire, a încuiat din exterior uşa, după care a aruncat cheia.
Timp de mai multe zile inculpatul a dormit într-o casă părăsită, din localitate.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală din 8 aprilie 2001 al I.M.L. Cluj-Napoca rezultă că moartea victimei K.I. a fost violentă, s-a datorat asfixiei mecanice, prin sufocare cu mâna iar prezenţa spermatozoizilor în frotiul vaginal al victimei confirmă existenţa unui raport sexual, fără a se putea stabili cu exactitate momentul consumării acestuia, înainte sau după deces iar din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 martie 2010 al I.P.J. Cluj rezultă că două dintre urmele papilare identificate şi prelevate de la locul faptei aparţine inculpatului S.I.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul S.I. şi partea civilă T.I.
În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, la individualizarea căreia nu s-a ţinut seama de atitudinea sinceră pe care a avut-o în cursul procesului, de împrejurarea că a săvârşit fapta sub influenţa băuturilor alcoolice, la vârsta de nici 19 ani, cu o educaţie redusă şi fără antecedente penale.
Partea civilă T.I., în apelul său a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului până la limita superioară prevăzută de lege şi acordarea daunelor morale în cuantumul cerut.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru minori, prin Decizia penală nr. 118/A(2010 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul S.I. şi partea civilă T.I. împotriva Sentinţei penale nr. 373 din 18 august 2010 a Tribunalului Cluj.
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la data de 6 martie 2010 la zi şi a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond a stabilit o stare de fapt corectă, a dat faptei o încadrare judiciară legală şi a stabilit vinovăţia inculpatului în afara oricărui dubiu.
Deasemenea, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, faţă de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind orientată spre media limitelor prevăzute de lege şi este în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 din acelaşi cod. Majorarea pedepsei, în opinia instanţei de apel este nejustificată în raport de persoana inculpatului, vârsta acestuia, recunoaşterea faptei şi lipsa antecedentelor penale.
În latura civilă, obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 RON către partea civilă este în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de aceasta iar majorarea acestui cuantum este nejustificată.
Examinarea cauzei din oficiu a condus la concluzia că nu există vreun motiv, din cele prevăzute de lege care să atragă desfiinţarea hotărârii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, întemeiat pe prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticile fiind detaliate în practicaua prezentei.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate de inculpatul S.I. se constată că acestea nu sunt fondate, după cum se va arăta în continuare.
Pedeapsa principală aplicată inculpatului S.I. a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă stabilite de normele incriminatoare, adică art. 197 alin. (1) din cod - închisoare de la 3 la 10 ani şi art. 174 -175 lit. h) din aceeaşi lege - închisoare de la 15 la 25 de ani, gradul de pericol social generic şi concret al faptelor săvârşite, modul şi împrejurările în care au fost săvârşite, persoana inculpatului şi atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal şi anterior acestuia.
Din probele testimoniale administrate rezultă că inculpatul a săvârşit faptele împotriva victimei, pe care a ademenit-o prin viclenie în stradă, apoi a strâns-o de gât şi a târât-o în propria-i locuinţă unde, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa datorită stării de inconştienţă a avut un act sexual cu aceasta, aflată încă în viaţă, după care a fumat două ţigări, a privit la televizor, iar ulterior a acoperit victima cu o pătură şi o plapumă, a părăsit locuinţa şi s-a ascuns mai multe zile într-o casă părăsită.
Este reală împrejurarea că în timpul urmăririi penale inculpatul a recunoscut faptele săvârşite şi a oferit detalii cu privire la acestea, dar după patru zile de la săvârşirea lor, iar în faţa instanţei de fond şi-a exercitat dreptul de a nu face nicio declaraţie, la termenul din 20 mai 2010.
Potrivit art. 74 lit. a), c) C. pen., conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii precum şi atitudinea acestuia, după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii şi comportarea sinceră în cursul procesului pot constitui circumstanţe atenuante care să conducă la reducerea sau schimbarea pedepsei principale, dar aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauză, deoarece, aşa cum rezultă din referatul de evaluare a inculpatului, acesta a început să consume băuturi alcoolice de la vârsta de 16 ani şi a ajuns de mai multe ori în stare de ebrietate şi chiar dacă anterior nu a mai săvârşit alte fapte, cele săvârşite în seara de 2 martie 2010 sunt de o gravitate deosebită, iar infracţiunea de omor nici nu a mai fost comisă vreodată în localitatea de domiciliu a inculpatului.
Pe de altă parte, din procesul-verbal de constatare la locul faptei din 4 martie 2010 încheiat de organele de poliţie rezultă că tatăl inculpatului S.K. a sesizat faptul că fiul său - inculpatul S.I., a dispărut de la domiciliu şi a oferit spre cercetare obiecte ale acestuia cu urme posibile, care examinate de specialişti la data de 6 martie 2010, au condus la concluzia că inculpatul a creat la locul faptei urme papilare cu degetele arătător şi mijlociu de la mâna dreaptă.
Din considerentele arătate mai sus se desprinde concluzia că pe deplin temei instanţele nu au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi nici nu pot fi reţinute iar pedeapsa aplicată realizează scopul prevăzut de art. 52 C. pen., de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni atât de către inculpat cât şi de către alte persoane.
În cauză se constată că pedeapsa a fost just individualizată şi nu sunt motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Din acest considerent, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat în recursul declarat de inculpat.
Deasemenea, din examinarea cauzei nu a rezultat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care să fie luate în considerare din oficiu şi din toate aceste considerente, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.I.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 118/A din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 martie 2010 la 26 noiembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2328/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4245/2010. Penal → |
|---|
