ICCJ. Decizia nr. 4392/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4392/2010

Dosar nr. 9904/1/2010

Şedinţa publică din 6 decembrie 2010

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a admis, în principiu cererea inculpatului K.F. privind liberarea provizorie sub control judiciar, în temeiul art. 1608 alin. (1) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca nefondată cererea inculpatului privind liberarea provizorie sub control judiciar.

Prin aceeaşi încheiere au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpaţii S.I., K.F. şi B.P., privind revocarea măsurii arestării preventive, precum şi cererile S.I. şi B.P. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara [potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen.], respectiv art. 139 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 3001 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor S.I. K.F. şi B.P.

S-a dispus conform art. 189 alin. (1) C. proc. pen., plata din fondul Ministerului Justiţiei către interpretul de limbă maghiară G.E.A. a sumei de 150 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate la termenul de judecată din 22 noiembrie 2010.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus amânarea cauzei la 10 ianuarie 2011, cu citarea inculpaţilor aflaţi în stare de arest şi a celor lipsă, precum şi a părţilor civile.

În respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului K.F. instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, iar în speţa de faţă datele la care se referă textul de lege rezultă din miza ridicată a procesului penal declanşat împotriva inculpatului, starea conflictuală creată prin tulburarea serioasă a activităţii O.C. PEN.I. Timişoara, a două birouri notariale şi a două părţi civile persoane juridice, lipsa garanţiilor că desfăşurarea procesului penal nu ar fi afectată de lăsarea în libertate a inculpatului.

Deşi a invocat importanţa circumstanţelor personale în privinţa luării, prelungirii, înlocuirii sau revocării unei măsuri procesuale preventive, instanţa fondului a apreciat că acestea nu pot fi privite izolat de faptele imputate şi de circumstanţele reale în care acestea au fost săvârşite.

Ţinând cont de activitatea infracţională de care este acuzat inculpatul K.F. de existenţa unor indicii privind contrafacerea şi folosirea unor înscrisuri oficiale, însoţite de declararea necorespunzătoare a adevărului cu prilejul prezentării înscrisurilor falsificate la O.C. PEN.I., la două birouri notariale şi la Primăria Mun. Timişoara, determinarea cu intenţie a săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu de către doi notari publici şi doi lucrători de carte funciară, caracterul organizat al acţiunilor ilicite, amploarea acestora, caracterul repetat, instanţa fondului a concluzionat că toate aceste elemente prevalează asupra lipsei antecedentelor penale ale inculpaţilor a pretinsei conduite sincere a acestuia şi nu justifică liberarea lui sub control judiciar.

Deliberând asupra stării de arest a inculpaţilor S.I., K.F. şi B.P., instanţa fondului a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 157/P/2008 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor

- S.I., fost C., zis „I.", pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 323 alin. (1), (2) C. pen.

- art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.;

- art. 293 C. pen.;

- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.;

- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., şi art. 75 lit. a) C. pen.;

- art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen..

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2481 cu aplic. art. 41-42 C. pen.;

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 41 - 42 C. pen.;

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) combinat cu art. 229 alin. (3) C. pen., prin recalificare în art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

- K.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.;

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.;

- art. 293 C. pen.;

- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen..

- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., şi art. 75 lit. a) C. pen.;

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 2481 cu aplic. art. 41-42 C. pen.;

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 C. pen şi art. 41 - 42 C. pen.;

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.;

- art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

- B.P., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 323 alin. (1), (2) C. pen..

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.;

- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 2481 cu aplic art. 41-42 C. pen.

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 289 C. pen şi art. 41 - 42 C. pen.

- art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.

Din mijloacele de probă administrate în cauză în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice ce justifică – în opinia instanţei fondului - bănuiala rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu, respectiv că s-au întocmit în fals două dispoziţii de restituire teren, plăsmuite integral cu semnături şi ştampile aparent ca aparţinând Primarului Municipiului Timişoara, şi a documentaţiilor cadastrale anexe, acte ce ulterior întocmirii în fals, au fost prezentate spre intabulare, obţinându-se aceasta prin folosirea unei procuri judiciare întocmite în Ungaria cu date false

Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate a inculpaţilor a rezultat în aprecierea instanţei, din natura şi gravitatea faptelor imputate, numărul mare de persoane implicate în derularea activităţii ilicite, nivelul prejudiciului ce a atras şi încadrarea juridică a faptei de înşelăciune, rezonanţa socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracţiuni, ceea ce a condus la concluzia că temeiurile care au determinat aretarea impun în continuare privarea de libertate.

În privinţa termenului rezonabil al duratei arestării preventive, instanţa a arătat că acest caracter nu se analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării măsurii, deoarece, astfel cum se desprinde şi din jurisprudenţa C.E.D.O., se impun a fi avute în vedere şi alte criterii, precum miza procesului şi complexitatea cauzei iar în raport de acestea, lăsarea în libertate a inculpaţilor ar fi de natură a încuraja săvârşirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanţei atât de către inculpaţi cât şi de alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate drept o lipsă de reacţie corespunzătoare a autorităţilor.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.F. şi a dispoziţiei de menţinere a stării de arest.. pe inculpaţii S.I. şi K.F. cei doi inculpaţi au formulat recurs, solicitând Înaltei Curţi casarea încheierii şi revocarea măsurii arestării preventive cu consecinţa , judecării inculpaţilor în stare de libertate.

În susţinerea recursurilor declarate de apărătorul desemnat din oficiu recurentului inculpat K.F. şi avocatul ales al recurentului inculpat S.I. au arătat că nu mai subzistă motivele ce au stat la baza luării măsurii privative de libertate .

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor aduse, în conformitate cu art. 3856 alin. (1), dar şi în afara temeiurilor invocate, sub toate aspectele astfel cum prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., impun, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea penală nr. 1/PI/CC din 4 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul S.I., în temeiul art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., iar prin încheierea nr. 4/PI/CC/ din 14 iunie 2010 a aceleiaşi instanţe s-a luat măsura arestării preventive faţă de inculpatul K.F. conform art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., emiţându-se astfel mandatul de arestare preventivă nr. 5 din 4 mai 2010 şi respectiv nr. 12 din 14 iunie 2010.

Inculpaţii fuseseră reţinuţi în baza ordonanţelor de reţinere din 4 mai 2010 şi, respectiv 14 iunie 2010.

La momentul procesual al dispunerii măsurii privative de libertate s-a reţinut că sunt indicii temeinice că inculpatul S.I. în perioada 2006 - februarie 2008, împreună cu inculpatul K.F., făptuitorii T.S.J. şi C.C. şi alţii, s-au constituit într-o grupare în scopul săvârşirii de infracţiuni fiecare având un rol pe etape. Astfel inculpatul S.I. a procedat la plăsmuirea unor acte false , procuri judiciare, documentaţii cadastrale, cu scopul de a obţine foloase materiale necuvenite, cu consecinţa producerii unor pagube de 321.136 Euro Primăriei Municipiului Timişoara, ca urmare a deposedării de terenuri, cât şi a păgubirii cumpărătorului de bună credinţă. În acest context, inculpatul K.F. cunoscând că terenurile în cauză nu sunt revendicate, în asociere şi cu funcţionari publici de la OC. PEN.I, Serviciul de carte funciară, primăria, notari publici, au plăsmuit dispoziţia de restituire nr. 2456 din 4 noiembrie 2005, documentaţia de intabulare aferentă, reuşind în această manieră, intabularea lor şi, ulterior, înstrăinarea la SC I.T.C. SRL, prin procură falsă pe numele inculpatului maghiar B.P.

Ulterior prin rechizitoriul din 22 octombrie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara au fost trimişi, în judecată, în stare de arest, printre alţii, şi inculpaţii S.I. şi K.F., în sarcina cărora s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor, după cum urmează:

- art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni;

- art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art.41 - 42 C. pen. - fals material în înscrisuri oficiale, prin contrafacerea şi alterarea în orice mod a celor două dispoziţii de restituire, a documentaţiei cadastrale, a procurilor judiciare emise în Ungaria;

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. - uzul de fals prin folosirea documentelor falsificate;

- art. 293 C. pen. - prin prezentarea sub o identitate falsă pe falsul B.R. în faţa notarului public C.S.;

- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., coautorat împreună cu inculpatul K.F. şi B.Z. la infracţiunea de falsificarea instrumentelor oficiale;

- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., şi art. 75 lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea instrumentelor oficiale false;

- art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. constând din fals în declaraţii prin declararea necorespunzătore a adevărului cu prilejul prezentării cererilor la OC. PEN.I, la notarii publici N.T.C.S. şi la Direcţia Fiscală a Primăriei Mun. Timişoara;

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2481 cu aplic art. 41-42 C. pen. participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave - constând în participaţia improprie sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenţie la săvârşirea din culpă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de către funcţionarii publici T.P., C.R. şi notarii public N.T. şi art. 249 alin. (1) C. pen. pentru notând public C.S.;

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 289 C. pen şi art. 41 - 42 C. pen. constând din participaţia improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual - sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenţie la săvârşirea din culpă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de către funcţionarii publici T.P., C.R. şi notarii publici N.T. şi C.S., cu referire la obţinerea celor două încheierii de C.F., a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzare - cumpărare a celor trei imobile şi a încheierilor de autentificare a procuri judiciare emise de notarul C.S..

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. constând din de uz de fals a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzarea cumpărare a celor trei imobile şi a încheierilor de autentificare a procurii judiciare emise de notarul C.S.,

- art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. - înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave săvârşite în dauna SC I.T.C. SRL,

- art. 31 alin. (2) C. pen. rap la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) combinat cu art. 229 alin . (3) C. pen. iar prin recalificare în art. 31 alin. (2) C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. - participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave sub forma determinării, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prev. de legea penală de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie

Fapta de înşelăciune a fost comisă prin instigarea menajerei sale P.M. în data 02 august 1995 - imobilul fiind proprietate publică a Statului Român iar prin modificările aduse prin Legea nr. 140/1996, art. 229 a devenit art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

- art. 20 rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. - tentativă la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în dauna lui J.T.;

- art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni;

- art. 288 alin. (1) ) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. - fals material în înscrisuri oficiale, prin contrafacerea şi alterarea în orice mod a celor două dispoziţii de restituire, a documentaţiei cadastrale, a procurilor judiciare emise în Ungaria,

- art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. - uzul de fals prin folosirea documentelor falsificate,

- art. 293 C. pen. - prin prezentarea sub o identitate falsă pe falsul B.R. în faţa notarului public C.S.;

- art. 286 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. - coautorat împreună cu inculpatul S.I. şi B.Z. la infracţiunea de falsificarea instrumentelor oficiale;

- art. 287 C. pen. cu aplic. art. 41-42 C. pen., şi art. 75 lit. a) C. pen. - pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea instrumentelor oficiale false;

- art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplic. art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., constând din fals în declaraţii prin declararea necorespunzătore a adevărului cu prilejul prezentării cererilor la OC. PEN.I, la notarii publici N.T., C.S. şi la Direcţia Fiscală a Primăriei Mun. Timişoara

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2481 cu aplic art. 41-42 C. pen. participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave - constând în participat ia improprie sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenţie la săvârşirea din culpă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de către funcţionarii publici T.P., C.R. şi notarii publici N.T. iar pentru C.S. cu referire la art. 249 alin. (1) C. pen.

- art. 31 alin. (1) C. pen. rap la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 41 - 42 C. pen., constând din participaţia improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual sub forma de determinări, înlesnirii sau ajutării în orice mod cu intenţie la săvârşirea din culpă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. de către funcţionarii publici T.P., C.R. şi notari publici N.T. şi C.S., cu referire la obţinerea celor două încheierii de CF, a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzarea cumpărare a celor trei imobile şi a încheierilor de autentificare a procurii judiciare emise de notarul C.S.;

- art. 291 C. pen. cu aplic art. 41 - 42 C. pen. constând din uz de fals la folosirea (uzul) celor două încheierii de C.F., a încheierilor de autentificare a contractelor de vânzarea cumpărare a celor trei imobile şi a încheierilor de autentificare a procurii judiciare emise de notarul C.S.;

În aplicarea disp. art. 3002 C. proc. pen., vizând verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi, instanţa fondului a apreciat cui privire la subzistenţa temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă iar referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar cu care a fost investită de către inculpatul K.F. deşi a constatat îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu a respins-o ca nefondată, în virtutea aprecierilor evocate în precedent.

Referitor la dispoziţia de menţinere a detenţiei provizorii a celor doi inculpaţi, Înalta Curte o consideră legală şi temeinică.

Potrivit art. 148 lit. f) C. proc. pen., una din concluziile arestării preventive este aceea că lăsarea în libertate a inculpaţilor să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.

În evaluarea acestui pericol nu trebuie avută în vedere numai datele privind persoana inculpaţilor ci şi cele referitoare la infracţiunile de a căror săvârşire este acesta acuzat, la pericolul social ce le caracterizează.

În ipoteza în care lăsarea în libertate a inculpaţilor ar încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, dacă acesta ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţă că justiţia nu funcţionează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de accentuat pericol social, precum cel relevat de speţa de faţă, determină că cerinţa prevăzută în textul de lege menţionat să fie îndeplinită, iar menţinerea măsurii privative de libertate justificată.

Existenţa pericolului public poate rezulta între altele şi din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care sunt acuzaţi cei doi inculpaţi, de reacţia publică la comiterea unor asemenea fapte care evidenţiază prin altele, parcurgerea mai multor etape prin intervenţia sau atragerea în lanţul infracţional a unor funcţionari publici - Primar Carte Funciară , notari publici ce aveau în atribuţiile lor de serviciu întocmirea actelor specifice dobândirii şi înstrăinării unor proprietăţi de posibil comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.

Pe de altă parte, Înalta Curte, nu poate omite în evaluarea asupra subzistenţei semenului ce a generat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, criteriul bunei administrări a probelor în faza de cercetare judecătorească în contextul unei cauze extrem de complexe cu număr mare de persoane implicate în câmpul infracţional , ceea ce relevă un risc concret de atingere adusă bunei derulări a procedurilor judiciare, în eventualitatea punerii în libertate a inculpaţilor la acest moment procesual.

Constituirea unui grup infracţional numeros în scopul săvârşirii de infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, cu antrenarea în activitatea infracţională amplă a unor funcţionari publici, notari publici în viziunea Înaltei Curţi un pericol concret pentru ordinea publică nu justifică menţinerea arestării preventive a inculpaţilor în cursul judecăţii cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege, un asemenea pericol găsindu-şi corespondent prin starea de nelinişte, de sentimentul de insecuritate în rândul societăţii, generată de faptul că persoane bănuite de săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate şi judecate în stare de libertate.

În ceea ce priveşte respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.F., ca nefondată, Înalta Curte arată că şi această dispoziţie este legală şi temeinică şi, în acest sens expune următoarele:

Examinând şi admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie constituie prima fază, în cea de-a doua fază, procedându-se după ascultarea învinuitului sau inculpatului, ea verificând condiţiile prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.

În mod corect, în cauză, instanţa a constatat satisfăcute condiţiile admisibilităţii în principiu a cererii.

Potrivit art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea nu prevede închisoare ce nu depăşeşte 8 ani.

Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În situaţia în care, deşi sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii, însă apreciindu-se în concret cauza, faţă de complexitatea ei, de natura gravă a infracţiunii pentru care este judecat inculpatul de gradul ridicat de pericol social, de rezonanţa extrem de negativă în opinia publică este întemeiată respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar şi menţinerea arestării preventive a inculpatului K.F.

În adevăr, scopul măsurilor preventive poate fi realizat, printre altele, şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, astfel cum dispoziţiile art. 136 alin. (2) reglementează.

În raport de stadiul actual al procedurii judiciare în speţa de faţă, Înalta Curte apreciază că scopul măsurilor preventive, cum este reglementat în art. 136 C. proc. pen., nu ar putea fi asigurat prin liberarea provizorie a inculpatului K.F., cu atât mai mult cu cât în urma verificării problematicii subzistenţei temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, a reieşit cu existenţa că acestea se menţin.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenţii inculpaţi S.I. şi K.F. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe recurentul inculpat S.I. la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariu parţial desemnat apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei iar pe recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.I. şi K.F. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1101.1/59/2010.

Obligă pe recurentul inculpat S.I. la plata sumei de 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariu parţial desemnat apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurentul inculpat K.F. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 433/2010. Penal  ICCJ. Decizia nr. 4572/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4392/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs