ICCJ. Decizia nr. 569/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 569/2010
Dosar nr. 672/39/2009
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 74 din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii P.G. şi P.E. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 286/P din 16 martie 2008.
S-au reţinut următoarele:
La data de 10 iulie 2008, petiţionarii au formulat plângere împotriva magistratului P.R. - judecător la Judecătoria Rădăuţi şi G.V. (persoană cu care aveau litigiul de faţă, succesiune), întrucât acesta din urmă a instigat judecătorul la săvârşirea infracţiunii de fals, precum şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - comise cu ocazia judecării Dosarului nr. 1227/1998.
Dosarul nr. 1227/1998 a avut ca obiect cererea de ieşire din indiviziune formulată de G.V. şi alte părţi vătămate, în contradictoriu cu P.G., solicitându-se ieşirea din indiviziune, atribuirea bunurilor conform testamentului şi partajarea terenurilor ce li se cuveneau după defuncţii părinţi P.V. şi P.E.A.
Prin Sentinţa civilă nr. 2244 din 23 iunie 2000, Judecătoria Rădăuţi - judecător P.R. a admis în parte acţiunea şi cererea reconvenţională formulată de P.G., respingând cererea privind reducţiunea testamentului întocmit de P.E.A. în favoarea reclamantelor P.A. şi H.E.
Împotriva sentinţei petiţionarul P.G. a declarat apel, respins de Tribunalul Suceava prin Decizia civilă nr. 2421 din 19 noiembrie 2002, iar, ulterior, recursul a fost admis de Curtea de Apel Suceava prin Decizia civilă nr. 3059 din 21 noiembrie 2003, P.A. şi H.E. fiind obligate să-i plătească suma de 14.540.000 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului.
Procurorul a constatat că nu se pot reţine fapte penale în sarcina judecătorului care a soluţionat cauza în fond, acesta luând măsurile procesuale ce se impuneau, cu respectarea principiilor inamovibilităţii şi independenţei, potrivit probelor administrate.
Nu s-a dovedit că G.V. a instigat vreo persoană să consemneze aspecte nereale.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluţia din 18 aprilie 2009.
Curtea de Apel Cluj a respins plângerea petiţionarilor, ca nefondată, întrucât nu s-a constatat că în cauză s-a săvârşit o infracţiune, intimata P.R. acţionând în limitele şi spiritul legii, pe baza probelor administrate în cauză.
Recursul declarat de petiţionari împotriva sentinţei este nefondat.
Petiţionarii şi-au motivat recursul pe acelaşi plângeri invocate şi în motivarea plângerii iniţiale, susţinând că judecătorul nu a luat în considerare pe parcursul administrării probelor împrejurări esenţiale referitoare la efectuarea măsurătorilor de către expert, ce nu corespundeau realităţii.
Curtea de apel a făcut o corectă apreciere a actelor cauzei, motivând judicios respingerea plângerii, ca nefondată.
Potrivit dispoziţiilor constituţionale şi Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, magistratul este independent în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii, iar nemulţumirile părţilor se examinează numai prin căile de arac prevăzute de lege, de care, de altfel, petiţionarii au uzat.
Chiar dacă soluţiile dispuse ar fi greşite nu înseamnă că în cauză s-a comis o infracţiune, atât timp cât nu s-a dovedit că s-a acţionat cu rea-credinţă ori neglijenţă - ceea ce, în speţă, nu s-a dovedit.
Faţă de aceste motive, recursurile petiţionarilor vor fi respinse, ca nefondate, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii P.G. şi P.E. împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii-petiţionari la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 567/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1450/2010. Penal → |
|---|
