ICCJ. Decizia nr. 544/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 544/2010
Dosar nr. 986/39/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 123 din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta G.E. împotriva Rezoluţiilor din 31 martie 2009 şi din 1 iulie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, rezoluţii pe care le-a menţinut.
Prima instanţă a reţinut că petiţionara G.E. a formulat plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc P.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivând că în datele de 20 şi 21 decembrie 2007 şi-a exercitat în mod abuziv îndatoririle cu prilejul actelor de executare efectuate, pătrunzând cu forţa atât în locuinţa sa, cât şi a numitului O.C., încercând să-l ia cu forţa pe minorul Z.M.V., pentru a-l încredinţa fără drept mamei sale, O.G.
Prin Rezoluţia din 19 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.D. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
La plângerea petiţionarei, rezoluţia a fost infirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluţia din 31 iulie 2008, dispunându-se continuarea cercetărilor.
Prin Rezoluţia din 6 noiembrie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.D. pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Din nou rezoluţia a fost infirmată prin Rezoluţia procurorului ierarhic superior din 30 decembrie 2008, dispunându-se continuarea cercetărilor.
Prin Rezoluţia din 31 martie 2009 s-a dispus în baza art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.D. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi, respectiv art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), reţinându-se că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există, iar pentru falsul intelectual nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii subiective.
Rezoluţia a fost supusă controlului prev. de art. 278 C. proc. pen., la plângerea petiţionarei, fiind menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluţia din 1 iulie 2009.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionara a formulat plângere adresată instanţei de judecată împotriva soluţiei dată de procuror.
Prin Sentinţa penală nr. 123 din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins plângerea ca nefondată, apreciind că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, menţinând rezoluţiile pronunţate în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara G.E., care a reiterat susţinerile din plângerea penală formulată, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului pentru infracţiunile reclamate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi în conformitate cu disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin Sentinţa civilă nr. 83 din 23 ianuarie 2006 pronunţată de Judecătoria Darabani în Dosarul nr. 3112/2005 s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta O.G. în contradictoriu cu pârâtul Z.I. şi s-a dispus încredinţarea reclamantei spre creştere şi educare a minorului Z.M.V., născut la data de 17 iulie 2002, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului de 700.000 ROL lunar, de la data introducerii acţiunii până la majoratul acestuia.
Ca urmare a rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile prin cererea din data de 18 decembrie 2007 adresată Biroului Executorului Judecătoresc P.D., creditoarea O.G. a solicitat punerea în executare a sentinţei.
Sentinţa civilă fiind învestită cu formulă executorie de către Judecătoria Darabani, executorul judecătoresc P.D. a procedat la executarea acesteia.
În acest sens a emis către debitorul Z.I. Somaţia din 18 decembrie 2007, somaţie care, aşa cum rezultă din declaraţiile executorului judecătoresc P.D., i-a fost predată unui bărbat pe care îl recunoaşte ca fiind debitorul Z.I. şi care a refuzat să semneze de primire, motiv pentru care a efectuat această menţiune pe somaţie.
Într-adevăr debitorul Z.I. a arătat atât cu ocazia audierii la unitatea de parchet, cât şi cu ocazia efectuării confruntării cu executorul judecătoresc P.D., că în data de 18 decembrie 2007 nu se afla la domiciliul din comuna S. jud. Botoşani, ci era la lucru la o firmă din Bucureşti, respectiv la SC R.E.C. SRL Bucureşti.
În acest sens debitorul Z.I. a depus la dosarul de cercetare penală adeverinţa emisă de SC R.E.C. SRL Bucureşti, din conţinutul căreia rezultă că acesta a fost angajatul societăţii ca muncitor necalificat în perioada 6 - 21 decembrie 2007.
Întrucât debitorul Z.I. a recunoscut că începând cu data de 18 decembrie 2009 nu a mai lucrat la această firmă, iar la data de 20 decembrie 2007, când a avut loc executarea silită efectivă, acesta s-a aflat la domiciliul său, în mod corect a reţinut organul de urmărire penală că menţiunile prezentate în adeverinţa eliberată de SC R.E.C. SRL Bucureşti sunt îndoielnice şi nu reflectă realitatea.
În mod corect s-a reţinut prin rezoluţiile atacate că dacă susţinerile debitorului Z.I. ar fi reale, susţineri prin care a arătat că la acea dată nu i-a fost înmânată în mod personal somaţia de către executorul judecătoresc, acest fapt nu a fost de natură să producă consecinţe juridice în ceea ce priveşte executarea silită ce a avut loc ulterior, la data de 21 decembrie 2007.
Mai mult de atât, din conţinutul procesului-verbal încheiat la data de 20 decembrie 2007 de către executorul judecătoresc P.D. se observă că la acea dată la domiciliul debitorului, executorul judecătoresc l-a somat verbal pe acesta că are obligaţia de a-l încredinţa pe minorul Z.M.V. mamei sale O.G., conform sentinţei civile, urmând ca în caz contrar să revină a doua zi pentru efectuarea executării silite.
În ceea ce priveşte aspectele reclamate de petenta G.E. privind efectuarea executării silite la data de 20 - 21 decembrie 2007 în mod abuziv de către executorul judecătoresc P.D., care conform celor reclamate ar fi adresat injurii, ameninţări şi ar fi folosit acte de violenţă la adresa persoanelor prezente la executare, în mod corect a apreciat organul de urmărire penală pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză că acestea nu se confirmă.
Declaraţia martorului G.A. care, fiind solicitat de executorul judecătoresc P.D. şi prezent la executarea silită din data de 21 decembrie 2007, arată că executarea s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale, petenta fiind aceea care a adoptat o atitudine necuviincioasă şi a adresat executorului judecătoresc cuvinte jignitoare şi ameninţări.
Din conţinutul raportului privind activitatea desfăşurată în data de 21 decembrie 2007 întocmit de Inspectoratul de Jandarmi Botoşani, rezultă că în data de 21 decembrie 2007, cu ocazia participării la executarea silită, executorul judecătoresc nu a agresat fizic sau verbal persoanele prezente, iar pe timpul executării misiunii nu s-a folosit forţa sau celelalte mijloace din dotare.
De asemenea, din conţinutul acestui proces-verbal rezultă că persoanele prezente la executare din partea debitorului au fost cele care au adresat injurii şi ameninţări executorului judecătoresc şi a jandarmilor prezenţi.
Declaraţia martorului G.A. şi conţinutul procesului-verbal încheiat de Inspectoratul de Jandarmi Botoşani la data de 21 decembrie 2007 se coroborează cu declaraţiile executorului judecătoresc P.D., care a arătat cu ocazia efectuării actelor premergătoare că nu a agresat fizic sau verbal persoanele prezente la executare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este corectă, astfel încât recursul urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.E. împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta-petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 824/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1101/2010. Penal → |
|---|
