ICCJ. Decizia nr. 1450/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1450/2010
Dosar nr. 2635/100/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr,470 din 15 septembrie 2009 a Tribunalului Maramureş, secţia penală, temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de petenta M.l., însuşită de condamnatul M.l., având ca obiect revizuirea sentinţei penale nr. 29 din 12 februarie 2002 a Tribunalului Maramureş.
A fost obligată petenta la 140 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că petenta a solicitat revizuirea sentinţei sus-menţionate, arătând că aceasta este nelegală, întrucât fratele său nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Cererea petentei a fost însuşită de condamnatul M.l.
Instanţa de fond a apreciat că în nici unul dintre motivele de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. nu se încadrează cele invocate de petentă.întrucât prin cererea de faţă se tinde la o nouă examinare a cauzei.
Pe de altă parte,pentru ca faptele sau împrejurările necunoscute de instanţă să constituie temei al revizuirii conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar să fie îndeplinită condiţia prevăzută în art. 394 alin. (2) C. proc. pen., respectiv ca pe baza faptelor sau împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitarejncetare a procesului penal ori de condamnare.
În raport de această cerinţă,instanţa de fond a reţinut că se invocă aspecte ce au fost avute în vedere şi la momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere. Prin cererea de faţă nu au fost relevate împrejurări noi de natură să determine o eventuală achitare a inculpatului. Actele medicale întocmite în faza de urmărire penală şi în faţa primei instanţe infirmă susţinerile petentei potrivit cărora moartea victimei nu ar fi fost violentă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petenta M.I., cale de atac însuşită de către condamnatul M.l.
În motivarea apelului se arată că probele pe care se întemeiază cererea de revizuire sunt de natură a conduce la netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii de condamnare. Revizuientul execută o pedeapsă de 19 ani închisoare însă există motive să se creadă că sunt dubii serioase cu privire la vinovăţia acestuia, deoarece nu s-a făcut deshumarea coprului tatălui, iar concluziile raportului de expertiză medico-legală nu sunt de natură să-l implice pe condamnat. Moartea a fost violentă şi s-a datorat acţiunii de lovire a victimei.
Prin Decizia penală nr. 115/ A din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins ca nefondat apelul.
A fost obligat condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În esenţă,s-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a constatat că cererea revizuientului nu se încadrează în nici unul dintre cazurile în care poate fi solicitată revizuirea.
În ce priveşte cazul prev.de art. 394 lit. a) C. proc. pen., în cauză condamnatul nu a indicat fapte sau împrejurări noi, ci s-a prevalat de faptul că nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, iar actele medicale întocmite în faza de urmărire penală şi în faţa primei instanţe infirmă susţinerile revizuientului apelant potrivit cărora moartea victimei nu ar fi fost violentă.
Aşa cum a remarcat şi instanţa de fond,aspectele invocate de către condamnat nu se încadrează în cazul de revizuire reglementat de art. 394 lit. a) C. proc. pen., dar nici în celelalte cazuri care sunt expres şi limitativ prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta M.I.
Curtea reţine că în cazuri expres prevăzute, legea reglementează posibilitatea ca anumite persoane să exercite un drept procesual al uneia dintre părţile din proces, în nume propriu, dar în interesul părţii respective, acţionând în calitate de substituit procesual.
Fiind vorba despre situaţii cu caracter de excepţie, legea este cea care determină atât persoana care poate avea această calitate, cât şi actul pe care ea îl poate îndeplini, nefiind admisibilă o aplicare prin analogie a acestor cazuri la alte situaţii neprevăzute de lege.
Potrivit art. 3852 rap. la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., recursul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b) - f) (inculpatul, partea vătămată,partea civilă,partea responsabilă civilmente,martorul, expertul interpretul, apărătorul, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei) şi de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia.
În cazul soţului, acesta acţionează ca substituit procesual al inculpatului,ceea ce înseamnă că nicio rudă apropiată a inculpatului nu este autorizată de lege să declare recurs pentru acesta, după cum nici soţul unei alte părţi în proces nu poate fi substituit procesual în exercitarea acestei căi de atac.
Fiind o situaţie de excepţie,potrivit celor expuse anterior, aceasta nu se va aplica prin analogie şi în alte cazuri, cum este cel din speţă, în care recursul a fost exercitat de către sora condamnatului.
Este adevărat că potrivit art. 396 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pot cere revizuirea soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuiajnsă calitatea de substituit procesual a sorei condamnatului (ca rudă apropiată) este limitată în situaţia în care acesta este în viaţă, la formularea cererii de revizuire.fără a include şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care cererea a fost soluţionată, ce va fi supusă dreptului comun.
Pe de altă parte, cum în speţă recursul a fost declarat de către petentajn calitate de rudă apropiată a condamnatului, nu se pune problema însuşirii căii de atac de către acesta din urmă, cu atât mai mult cu cât condamnatul nu se mai află înăuntrul termenului de declarare a recursului prevăzut de art. 3853 C. proc. pen.
În aceste condiţii, recursul este inadmisibil şi urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta M.I. pentru revizuientul condamnat M.l. împotriva Deciziei penale nr. 115/ A din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul revizuient condamnat M.l., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 569/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1673/2010. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
