ICCJ. Decizia nr. 570/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 570/2010
Dosar nr. 835/57/2009
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionarul C.L. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor B.M., avocat în cadrul Baroului de avocaţi Hunedoara, şi K.F., preşedinte al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Deva pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215, art. 246 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În motivarea plângerii petiţionarul a susţinut că B.M., în exercitarea mandatului conferit de K.F. a solicitat instanţei să autorizeze modificările aduse statutului asociaţiei, deşi aceştia cunoşteau că hotărârea Adunării Generale a fost adoptată cu încălcarea legii.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin Rezoluţia din 26 mai 2009 a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), reţinând că faptele penale reclamate nu există şi că modificările aduse statutului Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Deva au fost legal încuviinţate de Judecătoria Deva.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere, care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. din 15 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu motivarea că cele două persoane au acţionat în cadrul legii, că eventualele disfuncţii ale procedurilor de modificare a statutului asociaţiei pot fi înlăturate pe calea unui proces civil şi că astfel soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 121 din 8 octombrie 2009, a respins plângerea petiţionarului, considerând nefondate susţinerile acestuia în sensul că persoanele reclamate sunt vinovate de fals intelectual.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petiţionarul C.L. şi intimatul K.F.
În recursul său petiţionarul a susţinut că faptele comise de intimaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi a solicitat casarea hotărârii, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacare şi trimiterea cauzei la procuror.
La rândul său, intimatul-recurent a susţinut că în mod greşit nu i-au fost acordate cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
1. Din examinarea actelor premergătoare se constată că prin Hotărârea Adunării Generale a membrilor Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Deva din 21 martie 2008 a fost mandatat Consiliul Director să înfiinţeze o comisie formată din K.F., G.A. şi C.L., pentru definitivarea proiectului de statut 2008, cu observaţiile şi propunerile rezultate din Adunarea Generală; a fost obligat Consiliul Director să aprobe forma finală a proiectului şi să înregistreze Statutul la Judecătoria Deva, fiind împuternicit K.F. - preşedintele C.A.R.P. Deva să semneze.
Hotărârea Adunării Generale a fost semnată de preşedintele asociaţiei şi comisia de redactare a proiectului de hotărâre, fiind certificată data înscrisului de către avocat B.M. la 24 martie 2008.
Potrivit procesului-verbal din 2 aprilie 2008, la şedinţa Consiliului Director s-au aprobat cu patru voturi pentru şi unul împotrivă, modificările şi forma finală a statutului C.A.R.P. Deva.
La data de 20 mai 2008, avocat B.M. a depus la Judecătoria Deva cererea pentru autorizarea modificărilor aduse statutului C.A.R.P. Deva, iar prin Încheierea civilă nr. 57/CC/2008 din 21 mai 2008, instanţa actuală a admis cererea şi a încuviinţat noul statut.
Întrucât preşedinte C.A.R.P. Deva, K.F., şi avocat B.M. au acţionat în baza unui mandat, iar Consiliul Director împuternicit de Adunarea Generală a aprobat, cum s-a mai arătat, cu majoritate de voturi, modificările şi forma finală a statutului acestei case de ajutor reciproc, nu există o falsificare a înscrisurilor astfel întocmite.
Împrejurarea că mandatul dat de Adunarea Generală ar fi încălcat dispoziţiile imperative ale Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii nu poate fi imputată numiţilor K.F. şi B.M. Aceste acte pot fi supuse confirmării Adunării Generale sau anulării, prin hotărâre judecătorească.
Aşa fiind, soluţia primei instanţe, de menţinere a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), este corectă.
2. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-recurent K.F., se constată că în mod corect nu au fost acordate de prima instanţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Din actele prezentate a rezultat că recurentul K.F. a plătit onorariul apărătorului ales în sumă de 200 RON, în calitatea sa de preşedinte al C.A.R.P. Deva, care nu a avut nicio calitate în plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., formulată de petiţionarul C.L.
Ca atare, suma de bani plătită cu titlu de onorariu de avocat în calitatea oficială deţinută de numitul K.F. nu putea fi suportată de petiţionar.
Faţă de considerentele ce preced, constatând nefondate criticile pronunţate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionarul C.L. şi de intimatul K.F., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarul C.L. şi de intimatul K.F. împotriva Sentinţei penale nr. 121 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul-petiţionar şi recurentul-intimat la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2010. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 571/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
