ICCJ. Decizia nr. 580/2010. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 580/2010
Dosar nr.1175/1/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 62 din 26 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Făget în Dosarul nr. 667/832/2008, în baza art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 500 RON, amendă penală, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen. cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.J.U. Timişoara şi a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă B.T.A.T. SA să-i plătească acestei părţi civile suma de 1388,75 RON daune materiale - cheltuieli de spitalizare şi tratament.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.M.U. Timişoara şi a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă B.T.A.T. SA să-i plătească acestei părţi civile suma de 504,41 RON daune materiale - cheltuieli de spitalizare şi tratament.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă D.D.E. şi a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă B.T.A.T. SA să-i plătească acestei părţi civile suma de 5921,9 RON daune materiale şi 4000 euro daune morale. Au fost respinse în rest ca nefondate pretenţiile civile ale părţii civile D.D.E.
În baza art. 54 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul B.T.A.T. SA a fost obligat la plata despăgubirilor civile menţionate mai sus, în limitele legale sau contractuale, restul prejudiciului urmând a fi suportat de inculpat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să-i plătească părţii civile D.D.E. suma de 3000 RON cheltuieli de judecată efectuate de partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, între alţii, inculpatul P.C.
Prin Decizia penală nr. 753/R din 9 noiembrie 2009 Tribunalul Timiş a respins între altele, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul P.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.C.
La termenul de judecată din 21 ianuarie 2010 inculpatul P.C. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXI din OUG nr. 114/2009, art. 30, art. 51, art. 131 din Legea nr. 304/2004, OUG nr. 50/2005, OUG nr. 137/2008, în raport de dispoziţiile art. 1461, art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Prin Încheierea din 21 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 667/832/2008, în temeiul art. 29 alin. (1) şi alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de inculpatul P.C.
În motivarea încheierii s-a reţinut că, s-a apreciat că în raport de momentul în care este invocată, de starea de fapt şi de probele administrate excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu obiectul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.C., fără a invoca vreun motiv de casare.
Examinând cauza în conformitate cu dispoziţiile art. 3866 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 147/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, modificată şi completată, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
Din analiza textului de lege enunţat rezultă că, sesizarea Curţii Constituţionale nu poate avea loc decât pentru excepţii ce vizează neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe în vigoare şi numai dacă dispoziţia legală invocată are legătură cu soluţionarea cauzei.
În speţă, inculpatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii legale: OUG nr. 114/2009 se referă la unele măsuri financiar bugetare luate de Guvernul României, art. 30 din Legea nr. 304/2004 care reglementează scopul pentru care se întruneşte adunarea generală a judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, art. 51 din Legea nr. 304/2004, care prevede atribuţiile adunărilor generale ale judecătorilor din cadrul instanţelor judecătoreşti, art. 131 din aceeaşi lege care stipulează că, activitatea instanţelor şi parchetelor este finanţată de la bugetul de stat, OUG nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, OUG nr. 154/2007 privind prorogarea termenului prevăzut de art. II din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, Legea nr. 137/2008 prin care a fost aprobată OUG nr. 158/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază şi OUG nr. 137/2008 privind prorogarea unor termene.
De aceste dispoziţii legale nu depinde însă soluţionarea cauzei penale privind pe inculpat, acuzaţiile formulate împotriva sa încadrându-se în prevederile art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., reţinându-se că, la data de 6 august 2008, în calitate de conducător al autoturismului marca „D.L." a efectuat manevra de depăşire neregulamentară intrând în sensul opus de mers şi lovind frontal autoturismul D., care circula regulamentar, urmare accidentului de circulaţie, partea vătămată D.D.E. fiind internată la „C.N. Timişoara, în perioada 6 - 13 iunie 2008, cu diagnosticul de „traumatism cranio-cerebral închis, hematom epicranian fronto-temporal, contuzie forte maxilo-malară (...) traumatisme dentare, contuzie toraco-abdominală (...)" şi ulterior în perioada 22 - 25 iulie 2008 la S.C.M.U. Timişoara - chirurgie maxilo-facială.
Se constată aşadar, că, infracţiunea de vătămare corporală din culpă de care inculpatul este acuzat, nu are în vedere aspectele reglementate de dispoziţiile legale menţionate.
În aceste condiţii, textele de lege invocate ca fiind neconstituţionale de către inculpatul P.C. nu sunt relevante soluţionării cauzei, motiv pentru care se constată că în mod justificat Curtea de Apel Timişoara a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul P.C. este nefondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca atare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva Încheierii din 21 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 667/832/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 523/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 652/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
