ICCJ. Decizia nr. 667/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 667/2010
Dosar nr.10262/2/2009
Şedinţa publică din 22 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1623 din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, conform dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.I.C., împotriva Deciziei nr. 1483/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că în cauza dedusă judecăţii ce are ca obiect (la fond) plângerea prezentei formulată împotriva unei rezoluţii a procurorului, indiferent că vizează o soluţie ce ţine de actele procesuale pe care acesta trebuie să le îndeplinească urmare a activităţii sale specifice, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., aceasta se adresează procurorului conform art. 275 C. proc. pen.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) raportat la alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. rezultă că astfel de cauze au o singură cale ordinară de atac şi anume calea recursului, iar contestaţia în anulare trebuie să vizeze o soluţie dată în recurs, în cauza dedusă judecăţii fiind soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti, astfel că în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen. contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, intitulat „apel" contestatoarea G.I.C. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând dispoziţiile art. 301, art. 392 alin. (4), art. 361, art. 385 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta contestatoare este inadmisibil.
În prezenta cauză prin Decizia atacată cu prezentul recurs, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.I.C. împotriva unei decizii pronunţată în recurs, în condiţiile în care cauza dedusă judecăţii a avut ca obiect, la fond, plângerea petentei formulată în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., împotriva unor ordonanţe ale procurorului, în condiţiile în care acest text de lege nu permitea formularea unei căi extraordinare de atac în acest context procesual.
Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar Decizia dată în apel este supusă recursului. Faţă de modul în care legea reglementează atacarea cu recurs a hotărârilor judecătoreşti şi ţinând seama de dispoziţiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd posibilitatea atacării cu apel sau cu recurs a unor hotărâri date în rezolvarea contestaţiei în anulare, în literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a statuat că deciziile prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare în cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - c) şi e) nu sunt supuse nici apelului nici recursului.
Totodată dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
Exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea G.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 1623 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta contestatoare la plata cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea G.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 1623 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 601/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 660/2010. Penal → |
|---|
