ICCJ. Decizia nr. 59/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 59/2010
Dosar nr. 9159/1/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr. 1928/III-6/2009 de la 20 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia judiciară penală ce a fost înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 5741 la 23 noiembrie 2009 şi pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 9159/1/2009 la 23 noiembrie 2009 se menţionează că în temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (5) şi art. 401 C. proc. pen. se înaintează alăturat, spre competentă soluţionare, cererea de revizuire a deciziei penale nr. 300 de la 27 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009 formulată de petentul M.C.V., împreună cu concluziile procurorului.
Totodată se restituie dosarele nr. 4009/1/2009, 103/1/2009 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 Judecători, 6380/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi 91/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie Serviciul Teritorial Ploieşti (1 volum ).
În concluziile înaintate de către procuror, s-a arătat că la data de 5 mai 2009, petentul M.C.V. a formulat o cerere de revizuire a deciziei penale nr. 300 de la 27 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009.
Prin această hotărâre a fost respins, ca nefondat, recursul petentului declarat împotriva sentinţei penale nr. 1661 de la 8 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6380/1/2008, prin care, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost, de asemenea, respinsă, ca nefondată, plângerea acestuia împotriva rezoluţiei nr. 91/P/24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti.
De asemenea, prin aceleaşi concluzii ale procurorului s-a menţionat că cererea de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care nu a fost rezolvat fondul cauzei nu se încadrează în niciuna din situaţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.
Totodată, având în vedere şi decizia nr. 17/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei penale nr. 300 de la 27 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009.
La termenul de astăzi, a lipsit revizuientul M.C.V.
Magistratul asistent a referit că revizuientul a depus în cursul şedinţei de judecată o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, conform art. 6 din C.E.D.O.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea cererii, fiind primul termen de judecată.
Înalta Curte, deliberând a respins cererea de amânare, în raport cu obiectul cauzei şi, apreciind cauza în stare de judecată a acordat părţilor, cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat, respingerea, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuient, întrucât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 393 şi art. 394 C. proc. pen.
Examinând cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 300 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, pronunţată în dosarul nr. 103/1/2009, Înalta Curte constată cererea de revizuire, ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prin sentinţa penală nr. 1661 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva rezoluţiei nr. 91/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, fiind menţinută rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin rezoluţia nr. 91/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul M.V., judecător la Curtea de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu există.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate a declarat recurs, petentul M.C.V., ce a fost soluţionat prin decizia penală nr. 300 de la 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, pronunţată în dosarul nr. 103/1/2009, prin care a fost respins, ca nefundat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva sentinţei nr. 1661 din 8 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6480/1/2008, fiind obligat recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Petentul M.C.V. a formulat cerere de revizuire a deciziei penale nr. 300 din 27 aprilie 2009 în dosarul nr. 103/1/2009, fără a se invoca vreunul din cazurile de revizuire, cerere ce a fost înregistrată pe rolul Completului de 9 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4009/1/2009.
Prin decizia penală nr. 512 de la 22 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, pronunţată în dosarul nr. 4009/1/2009, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a fost trimisă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva deciziei nr. 300 din 27 aprilie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009, spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin adresa cu nr. 15480/4799/III-6/2009 de la 28 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Judiciară, în temeiul art. 399 alin. final şi art. 401 C. proc. pen. a fost înaintată spre competentă soluţionare, cererea de revizuire a deciziei nr. 300 din 27 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009, formulată de petentul M.C.V., împreună cu concluziile procurorului, fiind restituite şi dosarele indicate, aceasta fiind înregistrată pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 6305/1/2009 la 29 iulie 2009.
Prin sentinţa penală nr. 1496 din 22 septembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6305/1/2009 a fost trimisă cererea de revizuire formulată de petiţionarul M.C.V. pentru efectuarea de cercetări prealabile, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.
Ulterior, adresa cu nr. 1928/III-6/2009 de la 20 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia judiciară penală, prin care în temeiul art. 399 alin. (5) şi art. 401 C. proc. pen. a fost înaintată spre competentă soluţionare cererea de revizuire a deciziei penale nr. 300 de la 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 103/1/2009 formulată de petentul M.C.V., împreună cu concluziile procurorului, restituindu-se şi dosarele indicate, a fost înregistrată pe rolul Secţie Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 9159/1/2009 la 23 noiembrie 2009 şi face obiectul prezentei cauze.
În conţinutul art. 393 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile supuse revizuirii în sensul că „ (1) Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă. (2) Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.”
Astfel, aşa cum rezultă din norma mai sus menţionată sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care rezolvă fondul cauzei, atât cu
privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, având în vedere finalitatea acestei căi extraordinare de atac şi anume înlăturarea erorilor de fapt pe care le-ar putea conţine hotărârile judecătoreşti.
Hotărârile judecătoreşti prin care se rezolvă fondul cauzei sunt acelea prin care instanţa se pronunţă, atât asupra raportului juridic de drept penal, cât şi asupra raportului juridic procesual penal principal, în sensul că are loc rezolvarea acţiunii penale, prin pronunţarea uneia din soluţiile expres prevăzute de legiuitor în art. 345 alin. (1) C. proc. pen. şi anume, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Or, din analiza cauzei de faţă rezultă că, sentinţa penală nr. 1661 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6480/1/2008 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 300 de la 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, pronunţată în dosarul nr. 103/1/2009, prin respingerea recursului declarat de petiţionarul M.C.V., nu face parte din hotărârile judecătoreşti prin care a fost rezolvat fondul cauzei, deoarece prin sentinţa mai sus arătată, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.C.V. împotriva rezoluţiei nr. 91/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, rezoluţie ce a fost menţinută şi prin care procurorul, în temeiul art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. îndreptată împotriva unei hotărâri ce nu face parte din cele prevăzute de art. 393 C. proc. pen., nefiind rezolvat fondul cauzei prin pronunţarea vreunei soluţii din cele prevăzute de art. 345 alin. (1) C. proc. pen., deoarece obiectul cauzei îl constituia o plângere penală, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., ce a fost soluţionată, potrivit legii, printr-un alt tip de soluţie, în funcţie de natura juridică şi specificul acesteia.
Totodată, în contextul concret al cauzei îşi găseşte aplicabilitatea decizia în interesul legii nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în M.Of., Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
În considerentele deciziei în interesul legii s-a reţinut că „or, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile […] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”
De altfel, calea extraordinară de atac a revizuirii este inadmisibilă şi sub un al alt aspect şi anume că a fost formulată de revizuient împotriva deciziei instanţei de recurs şi anume deciziei penale nr. 300 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, pronunţată în dosarul nr. 103/1/2009, care la rândul ei excede condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 393 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 300 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, pronunţată în dosarul nr. 103/1/2009.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 300 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, pronunţată în dosarul nr. 103/1/2009.
Obligă revizuientul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1754/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1782/2010. Penal. Pornografia infantilă... → |
|---|
