ICCJ. Decizia nr. 648/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 648/2010
Dosar nr. 850/59/2009
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 366/P/2008 din 23 octombrie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a), g) şi j) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de:
- Ş.l.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP);
- L.D.,
- B.M.,
- C.A.,
- Ş.F.,
- C.I.,
- B.C. şi,
- H.C.V.,
- sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. în referire la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 256 C. pen. şi art. 291 C. pen.
- B.N.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP),
- B.D.,
- R.M. şi,
- B.I.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În esenţă, disputele au fost generate de faptul cumpărării, cu ocazia licitaţiei din 29 octombrie 2004, de către avocatul I.C., a cotei părţi de 2/4 din imobilul situat în Lugoj, evidenţiat în C.F., imobil moştenit de F.G. şi sora ei F.L.R., de la mama lor.
Situaţia conflictuală astfel generată, a făcut obiectul a numeroase dosare civile execuţionale şi penale, F.G.M. formulând plângeri penale, atât împotriva cumpărătorului cât şi a judecătorilor, executorilor şi experţilor menţionaţi, în legătură cu modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile ce le reveneau conform legii, precum şi faţă de numitul Ş.I.G. de la care a contractat un împrumut bănesc.
Până în prezent, la această unitate de parchet au fost adoptate mai multe soluţii de neîncepere a urmăririi penale după cum urmează:
1.- Avocat I.C.M. - prin rezoluţia nr. 171/P din 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (Dosar nr. 171/P/2007), conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
2.- Judecător C.B. - prin rezoluţia nr. 28/P din 07 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (Dosar nr. 28/P/2007), conform prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
3.- Judecătorii C.l., C.B., executor judecătoresc B.N.T., avocat I.C.M., experţi B.D. şi B.l.V. - prin ordonanţa nr. 449/P din 14 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (Dosar nr. 449/P/2007) s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţi, executor judecătoresc şi avocat, precum şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe experţi în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.
4.- Judecător B.M. - prin rezoluţia nr. 262/P din 07 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (Dosar nr. 262/P/2004), conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistrat.
5.- Judecător L.D. - prin rezoluţia nr. 243/P din 29 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (Dosar nr. 245/P/2004) conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistrat.
6.- Executor judecătoresc H.V. - Dosarul execuţional nr.156/2003 a fost instrumentat iniţial de executorul H.V., iar ulterior, urmare a pensionării acestuia, a fost preluat sub nr. 222/2004 de ce executorul B.N.T., toate activităţile îndeplinite având suport legal astfel încât în cauză urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen."
7.- În fine, prin rezoluţia dată la 21 noiembrie 2007, în Dosarul penal nr. 552/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii L.D., B.M., C.l. şi B.C., executorii judecătoreşti B.N.T. şi H.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi faţă de avocatul I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), pe motiv că faptele nu există şi, mai mult sesizarea a fost soluţionată anterior, prin rezoluţiile menţionate.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe experţii B.l.V. şi B.D. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.
Cei doi experţi sunt acuzaţi că, instigaţi fiind de avocatul I.C., au consemnat în rapoartele de expertiză judiciară întocmite, date nereale cu privire la apartamentul în litigiu şi a terenului aferent.
Cu privire la acest capăt de sesizare, problema a fost clarificată prin rezoluţia acestei unităţi de parchet nr. 171/P/2007 din 14 mai 2007 în cuprinsul căreia se consemnează următoarele:
În luna mai 2004, la cererea lui I.C., expertul B.D. a efectuat o expertiză extrajudiciară, pentru evaluarea cotei părţi deţinute în imobilul menţionat.
În Dosarul civil nr. 3625/2004, instanţa de judecată a numit pe expertul B.l.V. în vederea efectuării unei expertize iar expertul B.D. a fost acceptat ca expert consultant, la cererea lui I.C.
Cu privire la expertul B.D., F.G. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, solicitând tragerea la răspundere a acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 290 C. pen.
Prin rezoluţia dată la 17 mai 2005, în Dosarul nr. 289/P/2005, unitatea de parchet menţionată a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că fapta nu există.
In motivarea soluţiei, s-a arătat pe bună dreptate că neînsuşirea de către reclamantă a concluziilor raportului de expertiză, nu conduce la concluzia că B.D. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care este acuzat.
De altfel, sus-numita nici nu a contestat în instanţă concluziile raportului de expertiză.
Pe de altă parte, prin ordonanţa dată la 23 aprilie 2007, aceeaşi unitate de parchet a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de experţii B.D. şi B.l.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi art. 25 C. pen. în referire la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) pe motiv că faptele nu există.
Actele premergătoare au vizat şi fapta expertului B.l.V. de a fi modificat data intabulării în C.F. nr. 368/1.
Înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al lui I.C., s-a făcut pe baza încheierii nr. 3083/2004 a Judecătoriei Lugoj, având ca temei ordonanţa de adjudecare în Dosarul execuţional nr. 222/2004 şi procesul verbal de licitaţie întocmit de Biroul executorului judecător B.N.T.
Prin aceiaşi ordonanţă s-a dispus declinarea competenţei soluţionare a cauzei în ceea ce îl priveşte pe avocatul I.C., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Fiind audiat, I.C. a declarat în faţa procurorului, la data 08 mai 2007, că nu le-a cerut celor doi experţi să denatureze adevărul prin concluziile trase.
Or, în această situaţie, acuzele aduse de F.G., prin ele însele, necoroborate cu alte probe sau indicii, nu pot conduce la concluzia I.C. i-a instigat pe cei doi experţi la mărturie mincinoasă şi că a înşelat-o, situaţie în care se constată că cele două infracţiuni nu există.
Demenţionat că faţă de judecătorul C.I., s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pe motiv că fapta nu există şi prin rezoluţia dată la de 31 august 2005 în Dosarul penal nr. 175/P/2005.
Executorul judecătoresc H.C.V. este acuzat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) iar Ş.l.G. este acuzat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Cu privire la acest capăt de sesizare, precizăm că executorul judecătoresc H.C.V. a instrumentat iniţial Dosarul execuţional nr. 156/2003, îndeplinindu-şi îndatoririle de serviciu conform legii după care, urmare pensionării, l-a predat executorului judecătoresc B.N.T.
Titlul executor a constat din contractul de împrumut nr. 1451 din 27 mai 2006, încheiat de creditorul Ş.l.G. cu debitoarea F.G.M., în baza căruia acesta îi datora suma de 4.000 euro plus cheltuielile de judecată, rezultând din litigiile civile generate de neexecutarea contractului.
Executarea silită a fost încuviinţată de instanţa competentă, iar debitoarea şi-a dat acordul scris la data de 01 aprilie 2004, în sensul că vânzarea cotei sale părţi din imobil să se facă la preţul de impozitare.
Din cele expuse, rezultă că nici executorul judecătoresc H.C.V. şi nici Ş.I.G. nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt acuzaţi, pe motivul neîntrunirii sub aspect subiectiv al elementelor constitutive prevăzute de lege.
Trebuie precizat şi faptul că F.G.M. a făcut plângere şi împotriva funcţionarilor de la Oficiul de cadastru Timişoara, fără a-i nominaliza şi fără a enunţa chiar generic acuzele aduse, acest capăt de sesizare făcând obiectul cercetărilor într-un dosar separat aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin ordonanţa dată la 14 august 2007 în Dosarul penal nr. 449/P/2007.
În concluzie, cu excepţia lui Ş.I.G., în cazul tuturor persoanelor acuzate prin plângerea care a stat la baza constituirii dosarului de faţă, s-au dispus anterior soluţii de neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluţia nr. 41/P/2008, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) şi f) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţa de Ş.I.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP); L.D., B.M., C.I., B.C. şi H.C.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); I.C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. în referire la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP); B.N.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); B.D. şi B.I.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
În cuprinsul celor patru sesizări şi a declaraţiei dată în faţa procurorului la 2 octombrie 2008, care fac obiectul cercetărilor în cauza de faţă, reclamanta, după ce a reiterat toate acuzele anterioare, şi-a suplimentat cerea de tragere la răspundere penală, în sensul că a mai solicitat efectuarea cercetări penale faţă de notarul public R.M. din cadrul Biroului Notarial cu aceeaşi denumire din municipiul Lugoj, pentru fapta de a fi autentificat în mod abuziv contractul de împrumut încheiat cu Ş.I.G., faţă de judecătorul Ş.F. de la Judecătoria Lugoj, pentru fapta de fi pronunţat, tot în mod abuziv, hotărârea care a stat la baza înregistrării Dosarului execuţional nr. 222/2004 al executorului judecătoresc B.N., faţă de judecătorul B.C. de la aceeaşi instanţă, pentru fapta de a fi investit cu formulă executorie, prin fals şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, hotărârea adoptată de Tribunalul Timiş în Dosarul civil nr. 1932/252/2 (precum şi faţă de judecătorul C.A., pentru fapta de a fi făcut parte din completul de judecată al Tribunalului Timiş, care a soluţionat Dosarul civil nr. 214/252/2007, deşi anterior fusese recuzată.
Din actele premergătoare efectuate rezultă că şi aceste acuze sunt vădit nefondate.
Astfel, notarul public R.M., a autentificat prin încheierea nr. 1451 din 27 mai 1996, contractul de împrumut încheiat de reclamantă cu Ş.G., contract al cărui conţinut nu este contestat; cu alte cuvinte, în sarcina notarului public R.M. nu se pot reţine infracţiunile prev. de art. 246 şi din C. pen., deoarece acestea nu există. Mai mult, în cazul ambelor infracţiuni s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen.
Sentinţa civilă nr. 143 din 22 ianuarie 2007, pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. 1932/252/2006, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul I.M.C. împotriva pârâtei R.F.L.S., dispunându-se sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul în cauză precum şi respingerea cererii reconvenţionale şi a celei de intervenţie în interes propriu, formulate de reclamanta R.F.L.S. şi de intervenienta F.G.M., nu poate fi apreciată ca nelegală şi netemeinică, necăzând în sarcina noastră posibilitatea de a lua o decizie în acest sens şi, până la proba contrară, doar pe baza simplelor acuze, necoroborate cu alte probe sau indicii, nu se poate ajunge la o astfel de concluzie.
De altfel, hotărârea în cauză nu este nici definitivă şi nici irevocabilă, ea fiind supusă căilor de atac ale recursului şi apelului.
In ceea ce priveşte acuza potrivit căreia judecătorul B.C. ar fi investit prin fals şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu formulă executorie, Decizia civilă nr. 540/ A din 2 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1932/252/2006, în sensul că deşi cererea formulată de creditorul I.M.C., a fost depusă la Judecătoria Lugoj, la data de 28 iulie 2008, investirea s-a făcut cu data de 25 iulie 2008, este de asemenea nefondată, din evidenţele instanţei menţionate rezultând că avem de a face cu o simplă eroare materială a grefierului registrator, care a scris pe cerere data de 28 iulie 2008, deşi în realitate, aşa cum rezultă şi din ştampila cu data de intrare precum şi din evidenţele calculatorului, documentul a fost depus la data de 25 iulie 2008, când cererea a fost admisă în camera de consiliu.
Oricum, fie la data menţionată, fie la data de 28 iulie 2008, cererea de investire ar fi fost admisă, nefiind alte impedimente în acest sens.
De asemenea, judecătorul C.A. a tăcut parte din completul de judecată care a avut spre soluţionare Dosarul nr. 214/252/2007, în care, împreună cu judecătorul P.M., au pronunţat Decizia civilă nr. 672/ A din 22 august 2007, în contextul în care, cererea de recuzare formulată de F.G.M. fusese respinsă ca neîntemeiată.
Prin această decizie a fost respins apelul declarat de apelanta reclamantă F.G.M. împotriva sentinţei civile nr. 719 din 12 aprilie 2007 a Judecătoriei Lugoj şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în Dosarul civil nr. 214/252/2007 în contradictoriu cu intimaţii F.L.S. şi I.C.M.
Hotărârea a fost dată cu drept de recurs, fiind supusă controlului judecătoresc prin exercitarea acestei căi de atac.
Susţinerile reclamantei F.G.M., potrivit cărora soluţia adoptată este nelegală şi netemeinică, nu poate conduce însă la concluzia comiterii de către acest magistrat a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în legătură cu comiterea căreia este acuzat avocatul I.C.M., aceasta nu există, atât timp cât nu există infracţiunea de fals intelectual, prev. art. 289 din C. pen.
Acuza potrivit căreia avocatul I.C.M. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, constând în aceea că a cumpărat de la Ş.I.G. creanţa decurgând din împrumutul contractat de la acesta de către F.G.M., pe care ulterior a valorificat-o devenind proprietar al imobilului în cauză, se încadrează în prev. art. 6 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie în referire la art. 256 din C. pen. care, potrivit art. 13 lit. b) din Legea nr. 43/2002 privind D.N.A., intră în competente soluţionare a Serviciului Teritorial Timişoara din cadrul acestei instituţii.
În consecinţă, cu privire la acest capăt de acuzare, urmează să se dispună disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unităţii de parchet menţionată.
Plângerea petentei F.G.M., a fost respinsă ca nefondată prin rezoluţia nr. 1161/II/2/2008 din 25 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a reţinut că susţinerile petentei necoroborându-se cu alte mijloace de probă, sunt afirmaţii nefondate.
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petenta F.G. s-a adresat instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr. 228/PI din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins plângerea formulată, pe motiv că în cauză nu subzistă elemente de vinovăţie în privinţa persoanelor avizate de petenta F.G.M. de săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Împotriva sentinţei, petenta a formulat recurs, criticile aduse sentinţei instanţei de apel, fiind menţionate în memoriul depus la filele 34-42.
Motivarea recursului pe care o face petenta se rezumă exact la reclamaţiile făcute de aceasta începând de la organul de urmărire penală până la instanţa de apel.
Recursul va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Pentru a pronunţa această ordonanţă, procurorul a arătat că petenta F.G.M. a sesizat organul de urmărire penală, solicitând tragerea Ia răspundere penală a numiţilor: Ş.l.G. sub aspectul săvârşii infracţiunii prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP); L.D., B.M., C.A., Ş.F., C.l., B.C., H.C.V. si aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. cu referire la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), 256 C. pen. şi art. 291 C. pen.; B.N.T. sub aspectul săvârşirii infracţiuni prev. de art. 246 şi 289 C. pen.; B.D., R.M. şi B.l.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Procurorul a arătat că prin rezoluţia nr. 41/P/2008, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 171/2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 462/59/2009, au fost analizate în esenţă aceleaşi acuze ca şi în prezentul dosar, fiind suplimentată cererea de tragere la răspundere penală în sensul că petenta a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de notarul public R.M. din Lugoj pentru fapta că ar fi autentificat în mod abuziv contractul de împrumut încheiat cu Ş.l.G., faţă de judecătorul Ş.F. de la Judecătoria Lugoj pentru fapta de a fi pronunţat în mod abuziv hotărârea care a stat la baza înregistrării Dosarului execuţional nr. 222/2004 al executorului judecătoresc B.N. faţă de judecătorul B.C. de la aceeaşi instanţă, pentru fapta de a investi cu formulă executorie, prin fals şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor hotărârea adoptată de Tribunalul Timiş în Dosarul civil nr. 1932/252/2006, precum şi faţă de judecătorul C.A. pentru fapta de a fi făcut parte din completul de judecată al Tribunalului Timiş, care a soluţionat Dosarul civil nr. 214/252/200 deşi anterior fusese recuzată.
S-a arătat în rezoluţie că acuzele formulate sunt vădit nefondate.
Astfel, notarul public R.M. a autentificat prin încheierea nr. 1451/1996 contractul de împrumut încheiat de reclamantă cu Ş.l.G., contract al cărui conţinut nu este contestat, astfel că în sarcina acesteia nu pot fi reţinute infracţiunile prev. de art. 246 şi 288 C. pen., acestea neexistând; mai mult decât atât, în cazul acestora s-ar fi împlinit şi termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen.
Procurorul a apreciat că, cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinţei civile nr. 143/2007 a Judecătoriei Lugoj, pronunţată în Dosar nr. 1932/252/2006, nu poate face aprecieri deoarece această hotărâre nu este irevocabilă, ea fiind supusă căilor de atac.
Cu privire la cererea de investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti, nu s-au constatat nereguli de natură penală, astfel, acuzele cu privire la judecătorul B.C. de la Judecătoria Lugoj, referitoare la infracţiunile de,fals şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sunt nefondate.
Referitor la judecătorul C.A., procurorul a arătat că aceasta a făcut parte din completul de judecată care a soluţionat Dosarul nr. 214/252/2007 şi împreună cu judecătorul P.M. a pronunţat Decizia civilă nr. 752/A/2007 a Tribunalului Timiş, în contextul în care cererea de recuzare formulată de petenta F.G. a fost respinsă ca neîntemeiată, iar hotărârea pronunţată de aceştia a fost dată cu drept de recurs, fiind supusă controlului judecătoresc, susţinerile petentei că soluţia adoptată este nelegală şi netemeinică neputând duce la concluzia comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., în legătură cu comiterea căreia este acuzat avocatul l.C.M., aceasta nu există, atâta timp cât nu există infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petenta F.G., plângere care a fost respinsă ca nefondată prin rezoluţia din 25 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1161/11/2/2008.
Împotriva acestor rezoluţii a formulat plângere F.G., apreciind că sunt nelegale şi netemeinice, invocând o serie de nelegalităti comise cu ocazia executării silite a imobilului în cauză.
Instanţa apreciază că plângerea formulată de petenta F.G. este neîntemeiată, în condiţiile în care din întregul material probator existent în cauză nu au fost decelate elemente de natură să conducă la confirmarea vinovăţiei vreunui intimat, acuzat în prezentul dosar de săvârşirea unor infracţiuni de către petenta, nefiind probe de vinovăţie în sensul acuzaţiilor aduse.
Petenta F.G. a formulat numeroase plângeri penale împotriva magistraţilor care au soluţionat cauze având ca obiect acţiuni civile legate de imobilul al cărei proprietar a fost petenta, considerând că hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale şi netemeinice, susţinând că, cu ocazia soluţionării cauzelor au fost săvârşite infracţiuni, ca de altfel şi cu ocazia executării silite a imobilului în cauză de către executorul judecătoresc, de către experţii tehnici, de către notarul public care a încheiat contractul de împrumut.
Instanţa apreciază, aşa cum s-a inserat şi în conţinutul rezoluţiei atacate, că acuzele împotriva intimaţilor C.B., C.l., B.N.T., B.D. şi B.l.V., B.M., L.D., H.V., l.C. au mai fost analizate prin alte rezoluţii, respectiv hotărâri judecătoreşti (soluţia din Dosarul nr. 41/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, analizată prin sentinţa penală nr. 171/2008 a Curţii de Apel Timişoara în Dosarul nr. 462/59/2008, rămasă definitivă prin nerecurare), astfel că, cu privire la aceştia există autoritate de lucru judecat, neputându-se relua aceleaşi acuze în repetate rânduri, deoarece acestea au fost analizate şi tranşate în mod definitiv.
Plângerea de faţă conţine şi elemente noi, respectiv acuzaţii aduse notarului public R.M., care a încheiat contractul de împrumut dintre petentă şi numitul Ş.l.G., însă în sarcina acestui intimat nu pot fi reţinute infracţiunile prev. de art. 246 şi 288 C. pen., fiind incidente disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen., faptele neexistând. Mai mult decât atât, cu privire la acestea s-a împlinit şi termenul de prescripţie a răspunderii penale conform art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP)
Cu privire la pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti de către magistraţii Ş.F., C.A., instanţa apreciază că aceştia nu au comis fapte de natură penală cu ocazia efectuării unei activităţi jurisdicţionale, deoarece împotriva hotărârilor judecătoreşti petenta are posibilitatea de a uza de căile de atac legale, cu ocazia cărora poate invoca orice motiv de nelegalitate sau de netemeinicie, acestea urmând a fi analizate cu ocazia judecării cauzelor în căile de atac prevăzute de lege.
Prin admiterea posibilităţii de efectuare a unor plângeri penale împotriva persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie, s-ar crea posibilitatea de a uza de alte căi de atac, neprevăzute de legea procesuală, ceea ce este inadmisibil, persoanele în cauză, care sunt nemulţumite de hotărârile judecătoreşti, având posibilitatea de a uza de căile de atac.
Cu privire la activitatea judecătorului B.C., care a investit cu formulă executorie Decizia civilă nr. 540/2008 a Tribunalului Timiş, instanţa apreciază că nu au existat elemente de natură penală, subzistând în cauză doar o eroare materială a grefierului registrator cu privire la data depunerii cererii de către avocatul l.C.M. la Judecătoria Lugoj.
Cu privire la acuzele aduse avocatului l.C.M., respectiv că ar fi comis infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., această acuzaţie nu are suport legal, cât timp nu s-a constatat existenţa unei infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fiind incidente disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte –în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. – va respinge ca nefondat recursul petentei.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara F.G. împotriva sentinţei penale nr. 228/PI din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4424/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 728/2010. Penal. Infractiuni la legea... → |
|---|
