ICCJ. Decizia nr. 449/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 449/2010
Dosar nr. 5701/2/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 262 din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.M. împotriva rezoluţiei din data de 10 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a reţinut că petentul B.M. a formulat plângere penală împotriva numitei T.M., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 248, 289, 263 şi 264 C. pen., constând în aceea că a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, respectiv sentinţa penală nr. 694/ F din 12 iunie 2008, Dosarul nr. 35860/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Prin rezoluţia nr. 489/P/2009 din 20 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul T.M. – judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 264, art. 289 şi art. 263 C. pen.
Împotriva acestei soluţii, petentul B.M. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind respinsă prin rezoluţia nr. 823/II/2/2009 din data de 10 iunie 2009, ca neîntemeiată.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că, în mod corect procurorul a apreciat în motivarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale că împotriva hotărârilor judecătoreşti nelegale sau netemeinice nu se poate acţiona cu plângere penală, ele fiind supuse doar căilor de atac ordinare şi extraordinare, astfel că faptele reclamate în sarcina judecătorului T.M. nu constituie infracţiuni.
Conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere instanţei competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Prin sentinţa penală nr. 262 din 7 octombrie 2009, instanţa de fond a respins plângerea ca nefondată, cu motivarea că împotriva unei hotărâri judecătoreşti considerată de una dintre părţi ca fiind nelegală sau netemeinică, se poate declara calea de atac prevăzută de lege, apreciindu-se astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul T.M.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate, în termen legal, a declarat recurs petentul B.M., solicitând casarea acesteia şi trimiterea dosarului la organele competente pentru a se efectua cercetări, având în vedere faptul că faptele reclamate erau de competenţa organelor D.N.A.
Examinând recursul potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Din examinarea cauzei se poate observa, în primul rând, faptul că, în raport de infracţiunea sesizată, competenţa revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pe de altă parte, se constată că în plângerea formulată petentul s-a arătat nemulţumit de faptul că nu a fost pronunţată o soluţie favorabilă acestuia, ori hotărârile judecătoreşti considerate netemeinice sau nelegale sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, împotriva acestora neputându-se promova plângere penală.
Prin urmare, nu rezultă că intimata magistrat T.M. ar fi săvârşit vreo faptă prevăzută de legea penală, iar în ceea ce priveşte nemulţumirile petentului, acestea pot fi rezolvate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.M. împotriva sentinţei penale nr. 262 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2752/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2753/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
