ICCJ. Decizia nr. 83/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.83/2010
Dosar nr. 550/32/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.M. împotriva rezoluţiei nr. 585/ll/2 din 23 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15 martie 2009, petentul B.M. a formulat plângere împotriva rezoluţiei 585/II/2 din 23 septembrie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând desfiinţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc K.G., întrucât a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu, având în vedere că a achitat creditorului N.C. banii pe care îi datorează acestuia.
Analizând plângerea petentului, instanţa de fond a reţinut că prin ordonanţa din data de 13 august 2009 dată în dosarul nr. 767/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de executorul judecătoresc K.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut faptul că pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc K.G. au fost înregistrate 4 dosare de executare silită la cererea debitorului N.C., împotriva creditorului B.M., respectiv nr. 108/2005, nr. 194/2006, nr. 52/2008 şi nr. 60/2009.
1) Dosarul de executare nr. 108/2005 a avut ca obiect executarea silită a titlului executoriu - sentinţa penală nr. 534/2004 a Judecătoriei Buhuşi prin care inculpatul N.C. a fost achitat în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 205 C. pen. şi în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 193 C. pen.
Prin această hotărâre a fost obligată partea vătămată B.M. să-i plătească inculpatului suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Hotărârea a rămas definitivă la data de 21 aprilie 2005 prin Decizia penală nr. 369/R/2005 a Tribunalului Bacău.
La data de 2 martie 2005 executorul judecătoresc a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite. Prin încheierea din 3 martie 2005 pronunţată în dosarul nr. 382/2005 al Judecătoriei Buhuşi, s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu nr. 534/2004, la data de 10 martie 2005 s-a emis somaţie către B.M.. La data de 11 aprilie 2005 executorul a solicitat Casei Judeţene de Pensii Bacău să indisponibilizeze din sumele pe care debitorul le primeşte, suma de 3.651.500 lei din care 1.000.000 lei reprezintă cheltuieli judiciare, 651.500 lei cheltuieli de punere de executare şi 2.000.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de executare.
Debitorul a plătit prin mandat poştal suma de 1.000.000 lei lui N.C., fără a înştiinţa în timp util executorul judecătoresc.
In data de 1 august 2005, executorul judecătoresc a adus la cunoştinţa Casei Judeţene de Pensii Bacău că din suma poprită debitorul B.M. a achitat creditorului suma de 1.000.000 lei prin mandat poştal, iar în data de 26 septembrie 2005 i-a trimis o adresă creditorului N.C. prin care îi solicita să returneze debitorului B.M. suma încasată în plus.
La data de 4 iulie 2005 B.M. a făcut plângere penală împotriva executorului judecătoresc K.G.. Prin rezoluţia nr. 495/P/2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de K.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 288 C. pen., întrucât faptele nu există. Prin rezoluţia nr. 605/11/2/2005 prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău a menţinut această soluţie.
2) Dosarul de executare nr. 194/2006 s-a format în baza solicitării debitorului N.C. de punere în executare a cheltuielilor judiciare la care B.M. a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 885 din 15 decembrie 2005 pronunţată în dosarul Judecătoriei Buhuşi nr. 1649/2005. În acest dosar, având ca obiect contestaţie la executare, contestatorul B.M. a solicitat anularea formelor de executare din dosarul de executare nr. 108/2005. Acţiunea i-a fost respinsă şi a fost obligat să-i plătească intimatului N.C., suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea a rămas irevocabilă la 4 septembrie 2006 prin Decizia civilă nr. 292/2006 a Tribunalului Bacău, prin care a fost respins ca nefondat recursul petentului B.M., acesta fiind obligat să-i plătească suma de 200 Ron lui N.C. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 787 din 4 septembrie 2006, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de B.M., obligându-l pe acesta să plătească 200 lei cheltuieli de judecată lui B.M.
Prin încheierea Judecătoriei Buhuşi, pronunţată la data de 22 noiembrie 2006, în dosarul nr. 1720/2006 a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu nr. 885/2005.
La data de 7 decembrie 2006 executorul judecătoresc I-a somat pe B.M. să plătească suma de 666,45 lei din care 466,45 lei reprezintă cheltuieli de judecată şi de punere în executare şi suma de 200 lei reprezintă comunicare acte de procedură.
La data de 18 decembrie 2006, executorul a emis adresă către Casa judeţeană de Pensii Bacău pentru indisponibilizarea sumei de 666,45 lei din sumele pe care le primeşte debitorul B.M.
Împotriva popririi, B.M. a formulat contestaţie la executare, aceasta făcând obiectul dosarului Judecătoriei Buhuşi cu nr. 43/199/2007. În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 144 din 21 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1275/199/2007, s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul debitor B.M. în contradictoriu cu intimatul creditor N.C. şi terţul poprit Casa judeţeană de Pensii Bacău, fiind obligat contestatorul creditor B.M. să-i plătească intimatului creditor suma de 300 lei reprezentând onorariu de avocat. Prin Decizia civilă nr. 798/R/2008, Tribunalul Bacău a respins recursul formulat de reclamantul B.M. pe care l-a obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului pârât.
3) Dosarul de executare nr. 52/2008 a avut ca obiect titlul executoriu - sentinţa penală nr. 178 din 12 septembrie 2007 emis de Judecătoria Buhuşi. Prin această sentinţă penală s-a dispus în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii formulată de B.M. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 817/P din 29 martie 2007 şi nr. 817/P din 23 mai 2007. Prin această hotărâre a fost obligat B.M. să-i plătească intimatului N.C. suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 57/R din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului Bacău, prin care s-a respins recursul declarat de recurentul B.M., fiind obligat recurentul la plata sumei de 300 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat.
La data de 15 mai 2008, executorul judecătoresc l-a somat pe debitorul B.M. să plătească suma de 816,30 lei din care 666,30 lei reprezentând cheltuieli judiciare la fond şi recurs şi de punere în executare şi suma de 150 lei reprezentând cheltuieli de executare. în data de 8 iulie 2008 executorul judecătoresc a emis o adresă către Casa Judeţeană de Pensii Bacău, solicitând indisponibilizarea sumei de 816,30 lei din sumele pe care debitorul le primeşte.
Cu privire la acest dosar de executare, B.M. a făcut plângere penală împotriva executorului judecătoresc K.G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. Prin rezoluţia nr. 613/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) împotriva acestei soluţii nu s-a făcut plângere.
4) Dosarul de executare nr. 60/2009 s-a format în baza titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 144/2008 a Judecătoriei Buhuşi pronunţată în dosarul nr. 1275/199/2007. Prin această hotărâre s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul debitor B.M. în contradictoriu cu intimatul N.C. şi terţul poprit Casa Judeţeană de Pensii Bacău. A fost obligat contestatorul creditor B.M. să plătească intimatului creditor suma de 900 lei reprezentând onorariu avocat. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 797 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău, prin care s-a respins recursul recurentului B.M., care a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului pârât.
În data de 15 aprilie 2009 executorul judecătoresc l-a somat pe B.M. să achite reclamantului N.C. suma de 1.479,30 lei din care 1.320,30 lei reprezintă cheltuieli de judecată şi de punere în executare şi 150 lei reprezintă cheltuieli de executare.
În data de 28 aprilie 2009 executorul judecătoresc a încheiat un proces-verbal prin care a constatat că la biroul său s-a prezentat B.M., care a declarat că refuză să achite debitul susţinând nu mai are nici o sumă de plătit.
În data de 4 mai 2009 executorul a emis adresă către Casa Judeţeană de Pensii Bacău solicitând indisponibilizarea sumei de 1.479,30 lei din care sumele pe care debitorul le are de primit.
Analizând hotărârile judecătoreşti şi dosarele de executare enumerate mai sus, procurorul a reţinut că în cauză nu au rezultat indicii temeinice şi concludente cu privire la săvârşirea unor fapte de natură penală de către executorul judecătoresc K.G., întrucât în condiţiile în care B.M. nu a achitat din proprie iniţiativă sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare la care a fost obligat prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate în dosare în care a avut calitatea de reclamant/parte vătămată, creditorul N.C. a urmat procedura legală de executare silită.
În consecinţă, executorul judecătoresc şi-a îndeplinit atribuţiile în conformitate cu codul de procedură civilă şi Legea nr. 188/2000, nerezultând din cercetări că ar fi încălcat prevederile legale.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost, ulterior, confirmată prin rezoluţia nr. 585/ll/2/2009 din 23 septembrie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a respins ca nefondată plângerea petentului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanţa de judecată.
Analizând actele dosarului, instanţa de fond a constatat că plângerea petentului este nefondată, soluţiile pronunţate de organele de urmărire penală fiind legale, întrucât faptele executorului judecătoresc nu realizează conţinutul vreunei infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat recurs petentul, reiterând în esenţă solicitarea de tragere la răspundere penala a intimatului, întrucât a efectuat executarea silită în mod abuziv.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format dosarul penal nr. 767/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petent, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, fapta expusă în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Înalta Curte, analizând actele premergătoare efectuate în cauză, constată că, într-adevăr, intimatul K.G. nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu există niciun fel de date, indicii şi dovezi că a acţionat în sensul vătămării intereselor legale ale petentului.
Activitatea executorilor judecătoreşti este reglementată de Legea nr. 188/2000, care statuează în art. 57 alin. (1) că actele acestora sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente, iar potrivit art. 58 din aceeaşi lege, cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Astfel, având în vedere că din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-au putut identifica indicii care să confirme existenţa vreunei fapte penale, iar petentul nu a invocat şi depus în susţinerea afirmaţiilor sale probe care să ateste o altă situaţie de fapt decât cea care rezultă din actele dosarului, soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V.M. împotriva sentinţei penale nr. 149 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V.M. împotriva sentinţei penale nr. 149 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 883/2010. Penal → |
|---|
