ICCJ. Decizia nr. 804/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 804/2010
Dosar nr. 804/46/200.
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 87/P din 6 octombrie 2009, dată în dosar nr. 804/406/2009 a admis plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată de petenta SC A.C.O. SA Lereşti – în contradictoriu cu intimatul făptuitor executor judecătoresc M.M.I. – împotriva Ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 250/P/2008 din 15 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a desfiinţat rezoluţia amintită şi a trimis cauza organului judiciar iniţial sesizat în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu indicaţia ca după reluarea cercetărilor – în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. - în completarea datelor şi indiciilor în acuzare relevate prin înscrisurile depuse la dosar de petentă [somaţia de plată şi înfiinţarea popririi emisă de intimat la data de 23 ianuarie 2007 în dosar de executare silită nr. 552/E/2006 pentru sumele de 78.216 lei creanţă, 17.504,74 penalităţi pentru perioada 11 ianuarie 2006 - 18 ianuarie 2007 şi 5.746,40 lei cheltuieli de judecată, avizul de însoţire a mărfii nr. 02036837 din 11 ianuarie 2006 şi adresa nr. 430 din 18 octombrie 2006 emisă de creditoarea urmăritoare SC S.M.G. SA Câmpulung] pentru stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, procurorul "va administra şi orice alte probe considerate relevante pentru aflarea adevărului în cauză".
[Prin ordonanţa din 15 aprilie 2009 emisă în dosar nr. 250/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti – menţinută la controlul ierarhic administrativ în baza art. 278 C. proc. pen. prin rezoluţia nr. 363/II/2/2009 din 25 mai 2009 a procurorului general al organului judiciar arătat – s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. ("lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii", în speţă inexistenţa laturii obiective şi subiective) faţă de intimatul executor-judecătoresc M.M.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fapta sesizată prin plângerea formulată la 9 iunie 2008, în calitate de persoană vătămată de către SC A.C.O. SA Lereşti în legătură cu executarea silită împotriva acesteia la cererea creditoarei SC S.M.G. SA Câmpulung ce a format obiectul dosarului nr. 552/E/2006; de asemenea, prin aceiaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung faţă de intimaţii, S.T.G. şi N.I.C. angajaţi ai societăţii creditoare urmăritoare pentru săvârşirea separată în împrejurările sus-menţionate a infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual şi fals în declaraţii prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.].
În promovarea plângerii petenta a solicitat desfiinţarea ordonanţei nr. 250/P/2008 din 15 aprilie 2009 şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. pentru considerente privind caracterul incomplet al actelor premergătoare actuale şi aprecierea greşită a acestora de către procuror – sub aspectul lipsei oricăror date/indicii privind existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) – în condiţiile în care în opinia petentei, este evident că intimatul a realizat o executare silită abuzivă cu privire la suma de 17.504,74 lei dobânzi penalizatoare neexigibile întrucât nu a fost realizată predarea lucrării contractate, creditoarea folosindu-se în acest scop de înscrisuri falsificate.
Instanţa examinând ordonanţa atacată pe baza actelor premergătoare efectuate în dosar nr. 250/P/2008 depuse în coroborare cu înscrisurile de către petentă, - potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. – a apreciat că sunt întemeiate susţinerile făcute în plângere, cu consecinţele iniţial arătate, în care sens a reţinut următoarele:
La 12 mai 2005 a fost încheiat între creditoarea SC S.M.G. SA Câmpulung şi SC A.C.O. SA Lereşti, contractul nr. 5/2005 având ca obiect executarea şi furnizarea unei confecţii metalice, conform documentaţiei de execuţie şi a specificaţiei tehnice pusă la dispoziţie de către beneficiar. Contractul cuprinde obligaţiile furnizorului, obligaţiile beneficiarului; clauze referitoare la răspunderea contractuală, preţul (135000 Euro), modalităţi şi termen de plata, termen de livrare (15 iulie 2005).
Urmare disensiunilor existente, între părţi a intervenit un litigiu comercial care a făcut obiectul dosarului nr. 1080/2006 al Judecătoriei Câmpulung.
Prin sentinţa comercială nr. 209 din 5 octombrie 2006, Judecătoria Câmpulung a admis acţiunea formulată de SC C.M.G. SA Câmpulung, prin reprezentanţii săi legali S.T. şi N.I.C., în contradictoriu cu SC A.C.O. SA Lereşti şi a fost obligată pârâta sa plătească reclamantei suma de, 78.216 RON, cu titlu de preţ prestaţii, 0,06% dobânzi/zi întârziere, calculată la data predării efective şi până la data integrală şi 5.746,40 lei cheltuieli de judecată.
Această sentinţă ce reprezintă titlul în baza căreia s-a pornit executarea silită a rămas definitivă la 28 noiembrie 2006, fiind învestită cu formulă executorie la 7 decembrie 2006 şi pusă în executare prin încheierea din 8 ianuarie 2007 a Judecătoriei Câmpulung - judeţul Argeş.
La 23 ianuarie 2007 în dosarul de executare nr. 552/2006, executorul judecătoresc I.M.M. a emis către petenta debitoare o somaţie prin care i se punea în vedere să plătească sumele de 78.216 lei creanţă, 17.504,74 lei penalităţi calculate pentru perioada 11 ianuarie 2006 - 18 ianuarie 2007 şi 5.746,40 lei cheltuieli de judecată.
Aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei titlul executoriu, se punea problema recuperării a trei sume de bani, dintre care cea reprezentând dobânzi calculate pe fiecare zi de întârziere este o creanţă determinabilă ce devine exigibilă după data predării efective a lucrării de către creditor.
În declaraţia dată procurorului la fila 113 urmărire penală, executorul judecătoresc menţionează că la calcul acestei sume de bani a avut în vedere un aviz de însoţire al mărfii nr. 02036837 din 11 ianuarie 2006 depus în acest scop la dosar de către creditor.
Din conţinutul avizului rezultă indubitabil că acesta se referă de fapt la livrarea a 20 bucăţi elemente metalice şi nu are nici o legătură cu predarea efectivă a lucrării la care s-a angajat creditorul.
După cum se ştie şi acest fapt este notoriu, predarea unei construcţii se finalizează cu un proces verbal de predare şi de recepţie a lucrării înscrisuri pe care executorul judecătoresc nu le-a avut la dispoziţie şi cu toate acestea, a început urmărirea silită şi pentru suma de bani de 17.504,74 lei, reprezentând penalităţi calculate de domnia sa, potrivit notei de calcul (f. 77 urmărire penală), pentru o perioadă de 373 de zile, începând cu 11 ianuarie 2006 şi până la 18 ianuarie 2007.
Mai mult decât atât, la data de 18 octombrie 2006 cu adresa nr. 430 (f. 72 urmărire penală prin urmare la mai mult de 9 luni de data când executorul a început să calculeze penalităţi, creditorul arată că lucrările ce urmau să se mai execute la recomandarea proiectantului, vor fi efectuate pe cheltuiala sa, de unde se deduce concluzia că în acel moment în mod cert construcţia nu fusese predată.
Înscrisul precizat mai sus, care a fost depus instanţei în şedinţă de către petiţionar, dar care se găsea şi la dosarul de urmărire penală, aşa cum am precizat la fila 72, cât şi avizul de însoţire a mărfii pe care executorul l-a avut în vedere la calculul dobânzilor penalizatoare, deşi nu reprezenta actul de predare efectivă a lucrării, ar fi trebuit să ridice semne de întrebare procurorului în legătură cu atitudinea subiectivă a executorului judecătoresc raportat la fapta de abuz în serviciu pe care petiţionara debitor o reclamase.
Codul de procedură civilă în dispoziţiile art. 379 stipulează expres că nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Pentru că executorul judecătoresc nu poate fi presupus că nu a cunoscut aceste dispoziţii legale şi nici nu poate invoca în favoarea sa această necunoaştere, şi de asemenea, este discutabil de a considera un aviz de însoţire a mărfii drept act care atestă finalizarea unei lucrări de construcţii, se impune în opinia curţii exploatarea acestor elemente, urmând a determina, din această perspectivă dacă sub aspect subiectiv şi al conţinutului material, infracţiunea de abuz în serviciu sesizată de către petentă.
1. Împotriva sentinţei penale nr. 87/P din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi pentru familie, au formulat în termen legal recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi intimatul M.M.I., cu solicitarea ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. - aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. de primă instanţă fiind greşită - să se caseze hotărârea amintită iar în rejudecare să se menţină soluţia de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. adoptată de parchet prin ordonanţa atacată.
În motivarea recursurilor amintite având caracter convergent, s-a invocat în principal lipsa unor date şi indicii privind elementele constitutive ale infracţiunii de abuzuri în serviciu contra intereselor personale ori a altei fapte penale [impediment legal la începerea urmăririi penale prevăzut de art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.] iar în subsidiar nerespectarea sub aspect procesual a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi a D.I.L. nr. 26 din 2 iunie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în raport în care "judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă".
Criticile în principal de ordin substanţial sunt întemeiate făcând inutilă examinarea motivului subsidiar / formal de nelegalitate privind nerespectarea sub aspect procesual / formal a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) Teza a II-a C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, elementul material se poate manifesta fie printr-o inacţiune ("nu îndeplineşte un act") fie printr-o acţiune ("ori îl îndeplineşte în mod defectuos") iar cel subiectiv impune obligatoriu, existenţa intenţiei directe sau indirecte ("cu ştiinţă"); aceasta înseamnă că făptuitorul prevede că inacţiunea sau acţiunea săvârşită de el aduce atingere intereselor legale ale unei alte persoane şi urmăreşte sau acceptă realizarea acestui rezultat urmărit.
În speţă, astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 226 din 9 noiembrie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Muscel rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 64/R din 25 ianuarie 2010 a Tribunalului Argeş înscrisuri noi depuse în susţinerea recursului de către intimat – hotărâri judecătoreşti prin care au fost menţinute rezoluţia separată nr. 795/P/2009 din 1 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Muscel de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. faţă de N.I.C. şi S.T.G. angajaţi ai SC S.M.G. SA Câmpulung sub aspectul săvârşirii infracţiunilor disjunse din cauza actuală prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), art. 289 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) – avizul de însoţire a mărfii nr. 02036837/2006 incriminat în procedura actuală a fost semnat la recepţia mărfurilor de către delegatul SC A.C.O. SA, numitul C.C.; în plus cercetările efectuate în cauza anterioară au stabilit şi faptul că marfa ce a făcut obiectul avizului arătat a fost efectiv livrată de SC S.M.G. SA Câmpulung şi primită de SC A.C.O. SA, nefiind contestată această operaţiune comercială.
Este stabilit în cauză de asemenea că executarea silită ce a format obiectul dosarului nr. 552/E/2006 a B.E.J. M.M.I. a fost pornită în temeiul sentinţei comerciale nr. 209 din 5 octombrie 2006 a Judecătoriei Câmpulung (dosar nr. 1080/2006) ce constituie titlu executoriu – pentru creditoarea SC S.M.G. SA – împotriva debitoarei SC A.C.O. SA Lereşti – pentru sumele de 78.216 lei (ron) cu titlu de prestaţii şi 0,06% dobânzi/zi întârziere calculată de la data predării efective şi până la plata integrală şi respectiv suma de 5746,40 lei (ron) cheltuieli de judecată [executarea silită fiind executată prin încheierea din 8 ianuarie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, în conformitate cu dispoziţiile art. 720 alin. (8) C. proc. civ.].
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) raportat la art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi intimatul M.M.I., casându-se sentinţa iar în rejudecare se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta SC A.C.O. SA Lereşti, menţinându-se ordonanţa nr. 250/P/2008 din 15 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petenta SC A.C.O. SA, Agenţia Lereşti, să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTRIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi intimatul I.M.M. împotriva sentinţei penale nr. 87/F din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi rejudecând:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta SC A.C.O. SA, Agenţia Lereşti, şi menţine ordonanţa nr. 250/P/2008 din 15 aprilie2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Obligă petenta SC A.C.O SA, Agenţia Lereşti, să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 800/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 83/2010. Penal → |
|---|
