ICCJ. Decizia nr. 799/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 799/2010
Dosar nr.2497/118/2008
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 75 din 19 februarie 2009, în baza dispoziţiilor art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. (2) şi a art. 76 lit. b) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul S.M., la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 71 C. pen. inculpatului i s-a interzis exercitarea, pe durata executării pedepsei a exercitării drepturilor prevăzute de art. 6 lit. a) teza II-a şi lit. b), C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra disp. art. 83 şi art. 84 C. pen.
Pe latura civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a admis acţiunea civilă a Spitalului Clinic Judeţean Constanţa, inculpatul fiind obligat să-i plătească 9.600 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă H.P.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
- În noaptea de 15 spre 16 februarie 2007, H.V.G., împreună cu concubina sa P.A. şi cu C.F. şi P.M., consumau alcool medicinal prelucrat, într-o baracă din zona portului Constanţa.
La un moment dat, sub pretextul că este deranjat de zgomote, S.M. şi A.F., concubina lui, au venit la cei de mai sus, iar la invitaţia ce le-a fost adresată de a rămâne şi ei, primul a acceptat şi s-a angajat ca el să aducă coniac. După ce a adus băutura, toţi cei indicaţi au consumat alcool.
În contextul menţionat, între inculpat şi H.V.G., s-a iscat o ceartă, acesta din urmă insistând că-l bănuieşte pe inculpat că ar întreţine sau ar dori să aibă relaţii cu concubina lui şi că, din acest motiv, îi va da foc la baracă.
În momentele certurilor, ceilalţi se aflau aşezaţi pe patul din baracă, inculpatul fiind mai aproape de uşa de acces.
Continuând să se certe, H.V.G., s-a ridicat de pe pat, s-a îndreptat spre inculpat şi la încercarea de a-l lovi, inculpatul s-a ferit şi cu pumnul l-a lovit în faţă, lovitura antrenând căderea celui lovit în impactul capului său de peretele din lemn al barăcii. După ce s-a ridicat de jos, inculpatul şi victima s-au împins, în cele din urmă inculpatul reuşind să-l împingă afară pe H.V.G.
După un anumit timp de la cele relatate, victima a revenit având asupra sa un băţ sau o bucată de fier şi când a încercat să lovească, inculpatul l-a dezarmat, l-a lovit cu pumnii în faţă şi cu picioarele în zona coastelor şi în abdomen, din nou cel lovit căzând la podea.
Văzând că victima a rămas căzută, concubina sa, P.A., a tras-o şi a anunţat ambulanţa şi poliţia.
Actele medico-legale au reţinut că H.V.G., la momentul internării în spital, 16 februarie 2007, examinată fiind cranio-cerebral, a prezentat o masă hemoragică epidurală dreaptă cu grosimea de 7-8 mm, cu edem difuz şi efect de masă asupra structurilor medio-sagitale. Intervenţia chirurgicală, craniectomie, a constatat existenţa unui hematom subdural acut, evacuat parţial spontan sub presiune, care ocupa întreg emisferul cerebral drept. S-a mai constatat că lovitura la cap, se afla în partea dreaptă mai sus de tâmplă şi că s-a soldat cu pierderea de substanţă osoasă.
Probatoriul administrat a mai relevat că după intervenţia chirurgicală, victima a fost externată, s-a menţionat că evoluţia neurologică era favorabilă, plaga se cicatrizase, însă bolnavul era necooperant.
La 25 martie 2007, H.V.G. a fost găsit de poliţie în zona campusului universitar, dar era confuz, bradipsihic, dezorientat, necolaborant, stare generală alterată, toate acestea antrenând internarea lui în spital.
La 10 aprilie 2007, victima a decedat, cauza fiind stop cardio-respirator.
Raportul de expertiză medico-legală dispus a se efectua în faza judecăţii a înscris că moartea victimei a fost violentă şi a fost cauzată de o insuficienţă respiratorie acută, consecutivă bronhopneumoniei bilateral, complicaţie apărută în evoluţia unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural operat, precum şi encefalopatiei posttraumatice evolutivă, între leziunea traumatică iniţială şi cauza tanatogeneratoare existând legătură indirectă de cauzalitate.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, sens în care a susţinut greşita reţinere a circumstanţei lor atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi greşita reţinere, în ce-l priveşte pe inculpat, a unor circumstanţe atenuante ce au avut drept consecinţă o greşită individualizare a pedepsei.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru greşita stabilire a vinovăţiei sale, lovirea capului victimei nedatorându-se activităţii lui, ci propriei atitudini sa.
faptului că a fost lovită anterior datei de 16 februarie 2007. Ca atare, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) sau lit. e) C. proc. pen., în acest din urmă caz el susţinând că s-a aflat în legitimă apărare pentru că victima s-a înarmat cu o bucată de fier şi a intenţionat să-l lovească.
Pe latura civilă, inculpatul a cerut respingerea, ca nedovedite a pretenţiilor Spitalului Clinic Judeţean Constanţa.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 74/P din 23 septembrie 2009 a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa, a înlăturat aplic. art. 73 lit. b), C. pen., şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare, dispunând executarea acesteia prin privare de libertate.
Totodată, instanţa de apel a înlăturat aplic. art. 81, art. 82, art. 83 şi art. 84 C. pen., precum şi a art. 71 alin. (5) C. pen.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, precum şi inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului, în esenţă, susţinându-se că stabilirea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu are acoperire în realitatea gradului concret de pericol social al faptei, deosebit de ridicat, iar reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., este greşită în aprecierea cuantumului pedepsei nedându-se semnificaţie atitudinii nesincere a inculpatului, care a relatat constant că victima fusese bătută de alte persoane, cu mai multe zile în urmă, şi nici faptului că el nu a acordat ajutor, fiindu-i indiferentă starea victimei.
Recursul declarat de inculpat este motivat pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecinţă greşita sa condamnare, el susţinând că se impune achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c), sau 10 lit. e), C. proc. pen., acesta din urmă cu referire la art. 44 C. pen., precum, şi pe cel prev. de art. 3859 pct. 14, referitor la greşita aplicare a pedepsei în raport cu prev. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În dezvoltarea cazului de casare prev. de pct. 18, inculpatul a susţinut că există dubii în principal, că el ar fi lovit victima în 16 februarie 2007, aceasta a fost lovită la cap anterior acestei date, iar până la deces, nerespectând indicaţiile terapeutice, oricând i se putea dezvolta un hematom care să conducă la moarte, la aceasta contribuind consumul de alcool şi neglijenţa.
În cadrul aceluiaşi caz de casare, inculpatul a susţinut şi că s-a aflat în legitimă apărare, victima l-a provocat, iar atunci când s-a apărat, aceeaşi victimă a intenţionat să-l lovească cu un obiect apt de a ucide, lovirea cu pumnii fiind urmare a acestei apărări.
În susţinerea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 inculpatul a motivat că sentinţa instanţei de fond este temeinică, în subsidiar el arătând că raportat la persoana sa, la comportamentul avut după comiterea faptei, se impune aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.
Recursurile nu sunt fondate.
În ce priveşte recursul formulat de parchet, se reţine că instanţa de apel, orientându-se la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare – în regim de privare de libertate, a avut în vedere textul incriminator, respectiv – limitele de pedeapsă prevăzute de acesta (închisoare de la 5 la 15 ani), pericolul social al faptei concretizat în moartea victimei, urmare actului inculpatului, generator de traumatism cranian cu evoluţie înscrisă în actele medicale, împrejurările în care sa săvârşit fapta, pe fondul unei situaţii conflictuale amplificată de consumul de alcool prezent atât la victimă cât şi la inculpat, şi al unei stări conflictuale care a degenerat în loviri, acestea conducând la reţinerea lor ci consecinţa stabilirii unei pedepse situate sub minimul special.
Totodată, din considerarea tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, raportate şi la persoana inculpatului, dispunerea executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, corespunde şi scopului, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
În ce priveşte cazurile de casare invocate de inculpat în recurs, acestea nu sunt fondate.
Examinând materialul probator, se reţine că instanţa de apel, în mod judicios a motivat inexistenţa, în cauză, a incidenţei art. 44 C. pen. privind legitima apărare.
Chiar dacă victima a fost cea care, la un moment dat, a avut o atitudine de iniţiere a conflictului verbal cu inculpatul, ea nu a generat un atac material, direct, imediat şi injust, inculpatul fiind cel care a lovit, l-a împins pe H.V.G., l-a dezarmat şi a continuat să-l lovească, el nesuferind nici o vătămare.
De asemenea, după ce l-a dezarmat, inculpatul l-a lovit cu picioarele atunci când era căzut la sol, deci nu mai prezenta nici un pericol actual sau iminent.
Nu este reală nici susţinerea inculpatului că victima ar fost lovită la cap anterior datei de 16 februarie 2007, actele medicale reţinând că aceasta prezenta o escoriaţie sprâncenoasă, dar neletală, şi fără nici o legătură cu traumatismul cranian concretizat în hematom subdural.
Referitor modalităţii de executare a pedepsei, instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, aşa cum s-a dezvoltat mai sus.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de parchet şi de către inculpat nefiind fondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Potrivit disp. art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 74/P din 23 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare... → |
|---|
