ICCJ. Decizia nr. 4584/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4584/2010
Dosar nr. 989/83/2010
Şedinţa publică din 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81/D din 13 aprilie 2010, Tribunalul Satu Mare, secţia penală, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc fără drept, la o pedeapsă de 1 an închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc fără drept, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. rap. la prevederile art. 33 lit. a) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din data de 13 februarie 2010 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/000 a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 1006 ţigarete cu conţinut de cannabis în amestec cu tutun şi a cantităţii de 165 gr.cannabis, aflate în prezent la Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. – D.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele situaţie de fapt:
În perioada august 2009 – februarie 2010, inculpatul a introdus în România, în mod repetat diferite cantităţi de droguri de risc primite de la numitul S.D. din Olanda, droguri pe care le-a livrat unor persoane pe care le-a întâlnit urmare indicaţiilor primite de la S.D. şi care nu au putut fi identificate până în prezent.
La data de 8 februarie 2010, inculpatul a introdus în ţară fără drept un număr de 1054 ţigarete artizanale conţinând cannabis, precum şi o cantitate de cannabis din care o parte a livrat-o în data de 12 februarie 2010 unor persoane neidentificate, iar cantitatea de ţigări mai sus-arătată, precum şi 195 gr. cannabis a fost găsită la domiciliul acestuia în data de 13 februarie 2010.
Cantitatea de droguri mai sus arătată, care a fost găsită la domiciliul inculpatului, urma să fie livrată de către acesta în data de 14 februarie 2010, unor persoane din Oradea şi Satu Mare, care urmau să-l contacteze telefonic urmare indicaţiilor primite de la numitul S.D. din Olanda.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul F.R.L., solicitând desfiinţarea hotărârii apelate în sensul de a se dispune, în principal, aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia.
În subsidiar, a solicitat a se dispune aplicarea unei pedepse cu suspendarea pedepsei sub supraveghere.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 36/A din 3 iunie 2010, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul F.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 81/D din 13 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Satu Mare pe care a desfiinţat-o în sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
A înlăturat de la pedeapsa de 1 an închisoare pedeapsa completară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.
A recontopit pedepsele şi a dispus inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare, în detenţie şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
În baza art. 160b C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului F.R.L. şi a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi, 3 iunie 2010.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârşite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, s-a mai arătat că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
Critica acestuia privind modalitatea de executare a pedepsei s-a reţinut a fi nefondată. Lipsa antecedentelor penale şi faptul că inculpatul era încadrat în muncă la data săvârşirii faptelor nu sunt singurele elemente pe care instanţa le are în vedere cu prilejul individualizării pedepsei.
S-a reţinut că o schimbare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpatului nu ar fi temeinică şi ar lipsi de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi ar crea o dispoziţie între scopul şi rezultatul acestora.
Deoarece criticile inculpatului s-au apreciat a fi nefondate, instanţa de apel a reţinut că în cauză, cu prilejul individualizării pedepselor au fost încălcate disp. art. 65 C. pen., aplicându-se pedeapsa complementară la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului, legiuitorul a condiţionat aplicarea de pedepse complementare, printre altele şi legat de cuantumul acesteia, stabilind a fi de cel puţin 2 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
Analizând înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul F.R.L. este tardiv, urmând a fi respins, ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de declarare a recursului este de 10 zile.
Potrivit disp. art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
Pentru părţile care au lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus ... care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Din actele existente la dosar rezultă că Decizia nr. 36/A din 3 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, i-a fost comunicat inculpatului la data de 8 iunie 2010( fila 15 dos.apel) acesta declarând recurs abia la data de 17 septembrie 2010, depăşind cu mult termenul legal de 10 zile de declarare a recursului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat, ca tardiv formulat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul F.R.L. împotriva deciziei penale nr. 36/A din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4321/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4623/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
