ICCJ. Decizia nr. 866/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 866/2010
Dosar nr. 3514/44/2006
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 213 din 17 mai 2006 Tribunalul Brăila, secţia penală, a dispus în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A condamnat pe inculpaţii P.B. (fiul lui D. și A.) şi V.C.C. (fiul lui F.C. şi M.) la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.: (a)- dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; (b)- dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; (c)- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) în referire la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
A condamnat pe inculpatul P.A.V. (fiul lui V. şi T.) o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.: (a)- dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; (b)- dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.
Pe perioada executării pedepsei principale, a interzis celor trei inculpaţi exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.: (a)- iar dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ; (b)- dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; (c)- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii ; (d)- dreptul de a fi tutore sau curator.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada prevenţiei după cum urmează: pentru inculpatul P.B. - perioada de la 25 februarie 2004 la 19 decembrie 2005; pentru inculpatul V.C.C. - perioada de la data de 27 februarie 2004 la 19 decembrie 2005; pentru inculpatul P.A.V. - perioada de la data de 24 iulie 2004 la 19 decembrie 2005.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a admis acţiunile civile şi a obligat pe inculpaţii P.B., V.C.C. şi P.A.V., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC W. SRL Brăila să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile:
- suma de 14.773,90 lei RON către partea civilă SC P.D.C. SA Bucureşti;
- suma de 41.823,02 lei RON către partea civilă SC B.R. SRL - Filiala Ploieşti;
- suma de 8.282,76 lei RON către partea civilă SC K.I. Bucureşti;
- suma de 47.215,36 lei RON către partea civilă SC G. SRL Craiova;
- suma de 16 081,90 lei RON către partea civilă SC U. SRL Odorheiul Secuiesc;
- suma de 95.855,2 lei RON reprezentând c/v marfa şi 48.454.80 lei R0N dobânzi legale către partea civilă SC O. SRL Tg. Mureş;
- suma de 20.808,61 lei RON către partea civilă SC B.I. SRL Ploieşti;
- suma de 27.112,22 lei RON către partea civilă SC D.L.I. SRL Bacău;
- suma de 43.689,66 lei RON către partea civilă SC B.C.S. SRL Bucureşti;
- suma de 49.561,54 lei RON către partea civilă SC T.P. SRL Sf. Gheorghe;
- suma de 40.832,53 lei RON către partea civilă SC P.P. SRL Bucureşti;
- suma de 48.498,45 lei RON către partea civilă SC M.D. SRL Tătărani jud. Prahova.
A anulat filele cec. A dispus restituirea, după rămânerea definitivă a sentinţei, a filelor cec, părţilor civile care le-au depus la dosar.
În baza art. 189 - art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC W. SRL Brăila, să plătească statului câte 1.000 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
A dispus ca din sumele reprezentând cheltuieli judiciare către stat să se avanseze din fondurile M.J. onorariile avocaţilor din oficiu după cum urmează: 150 lei RON pentru inculpatul P.B. (av. R.F., R.C., C.L., A.L.), 115 lei RON pentru inculpatul P.A.V. (av. E.A.., S.L.), 35 lei RON pentru inculpatul V.C.C. (av. S.L.).
A respins cererea părţii civile SC G. SRL Craiova privind plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că inculpaţii P.A.V., P.B. şi V.C.C. se cunoşteau de la SC B.T. SRL Brăila unde au lucrat până la până la începerea activităţii la SC W. SRL Brăila în luna iulie 2003.
Reţine instanţa de fond că declaraţiile inculpaţilor sunt contradictorii în privinţa celor ce au hotărât preluarea SC W. SRL Brăila şi motivaţia începerii activităţii pe această firmă, doar inculpatul P.B. a fost constant în declaraţii el afirmând că în luna iunie 2003 a fost chemat de administratorul SC B. SRL, numita P.T., în biroul acesteia unde se aflau şi ceilalţi doi inculpaţi P.A.V. şi V.C.C. şi i-a propus să accepte să fie administratorul unei noi societăţi pe care o va înfiinţa, că aceasta l-a asigurat că de afaceri se vor ocupa ceilalţi doi inculpaţi şi că îi cere acest lucru pentru că are probleme cu celelalte firme. Inculpatul P.B. susţine că a avut încredere în P.T. care-i este verişoară şi având în vedere şi situaţia sa financiară a acceptat propunerea.
Şi inculpatul V.C.C. a declarat iniţial, la urmărirea penală şi cu ocazia primei audieri în instanţă, că SC W. SRL a fost preluată la sugestia numitei P.T. şi a inculpatului P.A.V. pentru a asigura ieşirea din dificultate a SC B.T. SRL Brăila administrată de P.T. însă la data de 25 octombrie 2005 în şedinţa de judecată a solicitat să fie reaudiat şi a schimbat declaraţia în sensul că societatea a fost preluată din iniţiativa tuturor inculpaţilor care au conceput-o ca o alternativă la încetarea activităţii SC B.T. SRL Brăila dorind să-şi pornească o afacere proprie.
Coroborând aceste declaraţii şi cu împrejurări obiective - acelaşi obiect de activitate ca şi SC B.T. SRL, desfacerea unor produse prin această a doua societate, compensarea unor datorii ale SC B.T. SRL - tribunalul reţine că ideea pornirii unei afaceri similare cu cea a SC B.T. SRL Brăila a aparţinut inculpatului P.A.V. şi numitei P.T., că ceilalţi doi inculpaţi au acceptat propunerea şi conform înţelegerii au făcut formalităţile de preluare a SC W. SRL Brăila.
Prin încheierea nr. 3384 din 10 iulie 2003, Tribunalul Brăila a admis cerea inculpatului P.B. şi a dispus înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind modificările intervenite cu privire la SC W. SRL Brăila în sensul că s-a trecut sediul din Brăila, la domiciliul inculpatului P.B., menţiunea că acesta este asociat unic.
Pentru ceilalţi doi inculpaţi au fost încheiate contracte de muncă, inculpatul V.C.C. fiind angajat director comercial cu salariul de 28.500.000 lei ROL, iar P.A.V. mecanic de întreţinere cu un salariu de 35.000.000 lei ROL.
Inculpaţii V.C.C. şi P.A.V. au făcut demersuri pentru închirierea unui spaţiu de depozitare la SC A. SA Brăila luând legătura cu martorul S.Ş. - director executiv al societăţii, iar contractul a fost semnat ulterior de inculpatul P.B.
Inculpaţii V.C.C. şi P.B. au făcut demersurile necesare pentru deschiderea conturilor societăţii la R.B., B.R.D. şi B.P. SA - Sucursalele din Brăila, iar la data de 31 iulie 2003, inculpatul P.B. a împuternicit pe inculpatul V.C.C. să reprezinte societatea, să ridice extrase de cont, să depună şi să ridice numerar de la B.P. SA - Sucursala Brăila.
Imprimatele cu regim special - facturi şi chitanţe - au fost ridicate de inculpaţii V.C.C. şi P.A. de la SC P.I. SA Brăila.
După crearea acestor premise de lucru, inculpaţii au început activitatea infracţională, care se materializează în acte de comerţ şi contracte comerciale prin care furnizorii au fost înşelaţi după cum urmează:
1.- La data de 27 iulie 2003, inculpaţii V.C.C. şi P.A.V. s-au deplasat la sediul SC B.C.S. SRL - Bucureşti, s-au prezentat ca fiind reprezentanţii SC W. SRL Brăila, au consultat cataloagele de produse, au luat mostre de mărfuri (gresii şi faianţă), apoi au trimis acestei societăţi, la data de 22 iulie 2003 o comandă prin fax şi în aceeaşi zi au revenit la Bucureşti unde s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 23 din 22 iulie 2003, pentru mărfuri în valoare de 397.166 lei, semnat de inculpatul V.C.C. S-a stabilit ca plata să se facă cu filă cec scadentă la 45 zile de la emitere, după care s-a întocmit factura fiscală din 22 iulie 2003 pentru conform contractului şi totodată inculpatul V.C.C. a lăsat furnizorului fila cec semnată de P.B., în valoare de 438.246.565 lei cu scadenţa la data de 5 septembrie 2003.
Materialele contractate au fost livrate cu mijloace de transport auto, iarla data de 18 august 2003, cu ordin de plată, SC W. SRL Brăila a achitat furnizorului suma de 50.000.000 lei, după care a mai comandat telefonic la data de 18 august 2003, prin inculpatul V.C.C. alte mărfuri în valoare de 91.079.853 lei, livrate de furnizor şi rămase neachitate.
La data scadentă SC B.S.C. SRL a introdus la plată cecul, dar a fost refuzat pentru lipsă disponibil, societatea rămânând păgubită cu suma de 436.896.565 lei pe care a solicitat-o cu titlu de despăgubiri civile în cauza de faţă.
2.- Tot în luna iulie, inculpatul V.C.C. l-a contactat telefonic pe administratorul SC T.P.S.G. – HG, a purtat discuţii pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare şi conform înţelegerii a emis două comenzi (la 18 şi 24 iulie 2003) după care a primit prin fax contractul din 21 iulie 2003 întocmit de furnizor.
Acesta, înainte de a livra materialele s-a interesat de bonitatea firmei şi pentru că a primit informaţii favorabile a început să livreze materialele contractate. La data de 25 iulie 2003, cu mijloace de transport proprii, furnizorul a livrat membrane bituminoase în valoare de 229.482.575 lei, marfa fiind preluată de inculpatul V.C.C., care a înmânat reprezentantului furnizorului fila cec în valoare de 495.615.365 lei, cu scadenţa la 10 septembrie 2003.
Conform contractului, la solicitarea inculpatului V.C.C., SC T.P. SRL a mai livrat inculpaţilor la data de 5 august 2003 mărfuri în valoare de 83.265.966 lei, marfa transportată de martorul P.F. şi preluată de inculpatul P.A.V. şi la data de 8 august 2003 mărfuri în valoare de 182.866.824 lei conform facturii.
În total, SC T.P. SRL a livrat către SC W. SRL produse în valoare de 495.615.365 lei, conform contractului, dar preţul pentru care s-a emis fila cec nu a putut fi încasat acesta fiind refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil.
SC T.P. SRL Sf. Gheorghe s-a constituit parte civilă cu această sumă.
3.- La data de 2 august 2003, inculpatul V.C.C. a depus la SC B.R. SRL Ploieşti o comandă pentru obiecte sanitare cu propunerea ca preţul să fie achitat cu cec scadent la 3o zile de la livrare.
Furnizorul a acceptat comanda, iar mărfurile în valoare de 137.164.160 lei, au fost preluate de inculpatul P.A.V. care a lăsat furnizorului fila cec semnată de inculpatul P.B.
La data de 11 august 2003, inculpatul V.C.C. a lansat o a doua comandă către acelaşi furnizor care a acceptat-o şi a emis factura din 8 august 2003 în valoare de 49.370.720 lei ce a fost achitată prin ordin de plată.
La data de 19 august 2003, inculpatul V.C.C. transmite către SC B.R. SRL o a treia comandă pentru obiecte sanitare, care a fost onorată la data de 2 septembrie 2003 când au fost livrate produse în valoare de 281.066.100 lei, conform facturii, preluate de inculpatul P.A.V. care a lăsat furnizorului fila cec semnată de inculpatul V.C.C. după cum acesta a recunoscut şi s-a constatat prin expertiza grafologică aflată la dosarul de urmărire penală.
La scadenţă furnizorul a introdus în bancă cecul care a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil. Au rămas neachitate mărfuri în valoare totală de 418.230.260 lei, sumă cu care societatea s-a constituit parte civilă în cauză.
Reprezentanţii acestei firme s-au deplasat la Brăila, au ajuns la domiciliul inculpatului P.B. şi au fost îndrumaţi la sediul SC B. SRL de soţia inculpatului. Aici au văzut expuse spre vânzare mărfuri livrate către SC W. SRL, iar P.T. le-a spus că are aceste mărfuri de la SC W. prin compensare.
Din cercetările efectuate a mai rezultat că o parte din aceste mărfuri au fost vândute de inculpatul P.A.V. care s-a folosit de numele SC H.D. SRL Bucureşti şi SC C.I. Bucureşti, Urme cu care inculpatul nu are nici o legătură.
4.- La începutul lunii august 2003, inculpatul V.C.C. a contactat telefonic SC D.L. SRL Bacău, după care a emis o comandă pentru parchet, în urma căreia s-a întocmit factura din 12 august 2003 în valoare de 271.182.162 lei, iar parchetul a fost livrat la depozitul din Brăila, unde inculpatul V.C.C. a înmânat reprezentantului furnizorului fila cec semnată de acesta urmăririi penale, cu scadenta la data de 15 septembrie 2003, pentru suma de 271.122.162 lei.
Cecul a fost refuzat la plată pentru lipsa totală a disponibilului, iar societatea s-a constituit parte civilă în proces pentru suma de 271.122.162 lei.
Din cercetări a rezultat că o parte din parchet a fost vândut de inculpatul P.A.V.
5.- Tot la începutul lunii august 2003, inculpatul V.C.C. a luat legătura telefonic cu reprezentantul SC U. SRL Odorheiul Secuiesc interesându-se de produse şi preţuri, după care, la intervale scurte de timp, a lansat trei comenzi în baza cărora s-a încheiat contractul nr. 221 din 22 august 2003, furnizorul, SC U. SRL îndeplinindu-şi obligaţia contractuală prin trei livrări efectuate la data de 14 august 2003, cu factura în valoare de 19.476.212 lei, la data de 15 august 2003 cu factura în valoare de 64.296.886 lei şi la data de 4 septembrie 2003 cu factura în valoare de 77.045.634 lei.
Pentru aceste sume SC W. SRL a emis filele cec, toate semnate de inculpatul P.B.
La scadenţă cecurile au fost prezentate băncii însă plata a fost refuzată din lipsa disponibilului.
SC U. SRL Odorheiul Secuiesc s-a constituit parte civilă cu suma de 160.818.732 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate.
6.- La data de 16 iulie 2003, inculpatul P.B. a emis un bilet la ordin în valoare de 147.738.976 lei reprezentând contravaloare lacuri şi vopsele, în favoarea SC B. SRL care l-a girat către SC P.D.C. SRL Bucureşti pentru stingerea unei datorii. Fiind introdus la plată de aceasta, data scadenţei - 16 septembrie 2003 - a fost refuzat pentru lipsa disponibilului.
SC P.D.C. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 147.738.976 lei.
7.- În luna august 2003, inculpatul V.C.C. l-a contactat telefonic pe reprezentantul SC P.P. SRL Bucureşti, după care s-a întâlnit cu acesta în Bucureşti. Inculpatul s-a arătat interesat de cumpărarea unui număr însemnat pe aparate electrotehnice spunând că are un hotel în construcţie şi intenţionează să-l utileze.
La data de 13 august 2003 s-a încheiat între SC W. SRL şi P.P. SRL contractul în baza căruia la data de 21 august 2003 P.P. SRL a livrat la SC W. SRL produse electronice în valoare de 408.325.296 lei, sumă pentru care inculpatul P.B. a emis fila cec cu scadenţa la data de 25 septembrie 2003 şi care de asemenea a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibilului.
Inculpatul V.C.C. a declarat că de vânzarea acestor produse s-a ocupat inculpatul P.A.V., iar la percheziţia efectuată la domiciliul mamei acestuia s-a găsit un televizor care se pare că ar proveni din cele livrate de SC P.P. SRL.
SC P.P. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 408.325.296 lei.
8.- În luna august 2003, inculpatul V.C.C. a contactat reprezentanţii SC O. SRL Tg. Mureş arătându-se interesat de produsele firmei, după care a emis comenzi pentru livrarea a 1.600 mp de gresie import Italia.
Un reprezentant al furnizorului s-a deplasat la Brăila şi a discutat cu inculpatul V.C.C., cei doi întâlnindu-se ulterior în Ploieşti, unde inculpatul i-a spus că are desfacere pentru acest produs întrucât beneficiarul - firma T. - construieşte un lanţ de hoteluri în Galaţi şi Brăila.
Urmare a acestor negocieri s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare, iar la data de 21 august 2003, SC O. SRL a livrat către SC W. SRL gresie în valoare de 958.552.159 lei, sumă pentru care inculpatul V.C.C. a semnat cecul cu scadenţa la 21 septembrie 2003.
Şi acest cec a fost refuzat la plată din lipsa disponibilului, astfel că societatea furnizoare s-a constituit parte civilă cu contravaloarea mărfii livrate, dobânda legală şi penalităţi conform contractului în valoare de 484.548.000.
9.- La data de 27 august 2003, inculpatul V.C.C. a contactat reprezentantul SC B.I. SRL Ploieşti solicitând livrarea de urgenţă de parchet necesar la amenajarea unei şcoli din municipiul Brăila.
Marfa a fost livrată cu facturile din 26 august 2003 şi din 28 august 2003, iar pentru valoarea mărfii livrate de 208.086.100 lei, s-a înmânat reprezentantului furnizorului fila cec emisă de inculpatul P.B.
La scadenţa prevăzut, fila cec a fost prezentată la plată, dar a fost refuzată pentru lipsă disponibil astfel că furnizorul s-a constituit parte civilă cu suma prevăzută în cec.
10.- La data de 1 septembrie 2003, inculpatul V.C.C. a emis comandă pentru livrarea de aparate de aer condiţionat către SC K.I. SRL.
Înainte de a onora comanda furnizorul a verificat la bancă situaţia beneficiarei şi a vizitat depozitul din Şoseaua Rm. Sărat şi cum nu a constatat nereguli, la data de 4 septembrie 2003, a livrat către SC W. SRL mărfuri în valoare de 107.827.585 lei, sumă din care inculpatul V.C.C. a achitat în numerar 25.000.000 lei, iar pentru diferenţa de 82.827.585 lei a înmânat fila cec scadentă la 23 septembrie 2003, expertiza grafologică stabilind că semnătura nu aparţine inculpatului P.B., dar nici nu poate stabili dacă aceasta ar fi efectuată de inculpatul V.C.C.
La data scadentă, cecul prezentat la plată a fost refuzat la plată din lipsa disponibilului.
Reprezentanţii SC K.I. SRL s-au deplasat la depozitul din Şoseaua Rm. Sărat şi negăsind pe nimeni au mers la domiciliul inculpatului P.B. de unde au fost îndrumaţi de soţia acestuia la sediul SC B. SRL. Aici au găsit pe P.T. şi pe inculpatul P.V. pe care-l cunoşteau ca fiind unul din directorii SC W. SRL Brăila. Acesta i-a asigurat că marfa va fi achitată în cel mai scurt timp.
SC. K.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 82.827.585 lei.
11.- La data de 2 septembrie 2003, inculpatul V.C.C. s-a prezentat la sediul SC G. SRL Craiova în calitate de reprezentant al SC W. SRL Brăila şi a negociat achiziţionarea de centrale termice şi radiatoare, încheindu-se contractul de vânzare - cumpărare din 2 septembrie 2003, în baza căruia cu factura s-a livrat, la data de 5 septembrie 2003 către SC W. SRL marfă în valoare de 472.153.578 lei, sumă pentru plata căreia s-au emis filele cec în valoare de 924.430.716 lei, cu scadenţa la 15 septembrie 2003 şi pentru suma de 377.722.862 lei cu scadenţa la 26 septembrie 2003, ambele file fiind semnate de inculpatul P.B.
Ambele file cec au fost refuzate la plată, astfel că societate păgubită s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.516 euro reprezentam contravaloarea mărfurilor livrate şi a solicitat cheltuieli judiciare de 2.560.001 lei.
12.- La data de 8 august 2003, inculpatul V.C.C. emis comandă pentru gresie şi faianţă către SC M. SRL Tătărani în baza căreia s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 21 august 2003.
La data de 9 septembrie 2003, cu factura, această firmă a livrat către SC W. SRL Brăila mărfuri în valoare de 484.984.500 lei, pentru plata căreia s-a emis fila cec, cu scadenţa la 5 octombrie 200 expertiza stabilind că fila cec nu este semnată de inculpatul P.B. şi i se poate stabili că semnătura ar fi executată de ceilalţi doi inculpaţi.
Fila cec a fost refuzată la plată, iar furnizoarea s-a constituit parte civilă în cauză.
Din modul în care au acţionat inculpaţii rezultă că au conceput o activitate a societăţii pe termen scurt, angajându-se în comiterea actelor infracţionale ce au implicat multe societăţi situate în localităţi diferite, toate cecurile emise având scadenţa în luna septembrie 2003.
Fiind audiaţi inculpaţii au adoptat o atitudine de nerecunoaştere a faptelor.
Astfel inculpatul P.A.V., a susţinut că a fost angajat ca mecanic de întreţinere, că a prestat muncă de şofer şi nu are nici o legătură cu activitatea comercială desfăşurată de firmă, însă această poziţie adoptată de inculpat este contrazisă chiar de declaraţia inculpaţilor din faza de urmărire penală în care recunoaşte că a efectuat activităţi specifice directorului economic.
Şi ceilalţi inculpaţi au arătat că inculpatul P.A. nu putea fi mecanic sau şofer la o firmă ce nu avea utilaje sau autovehicule.
Inculpatul V.C.C. , în declaraţia dată la 5 octombrie 2005 a arătat că a contactat mai multe împrumuturi substanţiale pe numele său care au fost folosite de SC B. SRL.
SC B. SRL nu se mai bucura de încrederea furnizorilor, întrucât nu plătise contravaloarea mărfurilor achiziţionate astfel încât au decis înfiinţarea acestei societăţi în ideea de a plăti datoriile vechi şi apoi să plătească furnizorii.
Inculpatul P.B. nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, arătând că rudele sale s-au folosit de el pentru a-şi rezolva problemele.
Reţine instanţa de fond că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că toţi inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prejudiciu produs societăţilor comerciale înşelate fiind de peste 4 miliarde lei.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii şi partea civilă SC D.L.I. SRL Bacău.
Inculpatul P.A.V. a solicitat în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu a comis faptele pentru care a fost condamnat.
Acelaşi inculpat a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei, susţinând că nu poate fi reţinută în sarcina sa complicitatea la înşelăciune deosebit de gravă, deoarece participaţia sa la săvârşirea infracţiunii a constat doar în semnarea a trei facturi fiscale, în valoare de 67.500.000 lei, sumă pe care a reţinut-o pentru a-şi acoperi drepturile salariale restante.
Arată de asemenea inculpatul că nu poate fi reţinut nici alin. (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), deoarece nu a semnat nici o filă cec şi nici alin. (3), întrucât nu a participat la încheierea tranzacţiilor cu reprezentanţii părţilor civile.
În subsidiar inculpatul a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege şi aplicarea disp. art. 861 C. pen.
Inculpatul V.C.C. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice a faptei, arătând că, în cauză sunt întrunite disp. art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, deoarece reprezentanţii părţilor vătămate nu au fost induşi în eroare cu ocazia încheierii contractelor comerciale şi emiterii filelor CEC.
În subsidiar inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., susţinând că el nu a participat decât la trei acte materiale prin care să cauzeze un prejudiciu în valoarea de 1500.000.000 lei.
Inculpatul P.B. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante.
Partea civilă SC D.L.I. SRL Bacău a solicitat în apelul său obligarea inculpaţilor şi la plata cheltuielilor legale.
Prin Decizia penală nr. 88/ A din 9 mai 2007 Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.B. (fiul lui D. şi A.), V.C.C. (fiul lui F.C. şi M.) şi P.A.V. (fiul lui V. şi T.) şi apelul declarat de partea civilă SC D.L.I. SRL Bacău, cu sediul în Bacău, împotriva sentinţei penale nr. 213 din 17 mai 2006 a Tribunalului Brăila pronunţată în Dosar nr. 2878/2004.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul P.B. la plata sumei de 200 lei, iar pe inculpaţii V.C.C. şi P.A.V. la plata sumelor de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În acelaşi temei legal, a obligat pe partea civilă SC D.L.I. SRL Bacău la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P.B., va fi avansată din fondurile M.J. către Baroul Galaţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut că din probele dosarului rezultă că fiecare inculpat a contribuit la derularea activităţii infracţionale prin activităţi specifice funcţiilor pe care le deţineau în cadrul SC W. SRL Brăila.
Reţine instanţa de apel că încadrarea juridică a faptei este corectă, în cauză nu pot fi reţinute disp. art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934cât timp inculpaţii cunoşteau faptul că la momentul emiterii cec-ului nu exista suma necesară acoperirii valorii acestuia.
Cu privire la pedepsele aplicate, instanţa de apel reţine că au fost corect dozate în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpaţii P.A.V., V.C.C. şi partea civilă SC D.L.I. SRL Bacău.
Inculpatul P.A.V. critică Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate motivând că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prv. de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor.
Susţine inculpatul că la data judecării apelului procedura de citare cu părţile civile SC P.D.C. SRL ŞI SC D.L.I. SRL nu era legal îndeplinită.
Susţine, de asemenea inculpatul că nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa cât timp nu a semnat nici un contract cu reprezentanţii societăţilor comerciale care s-au constituit părţi civile în cauză, el semnând doar 2 file cec în valoare de 6.700 lei care practic reprezenta salariul său. Inculpatul a criticat Decizia şi pentru netemeinici, apreciind că pedeapsa aplicată este prea aspră solicitând reducerea acesteia şi stabilirea unei modalităţi de executare fără privare de libertate.
În recursul său inculpatul invocă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 14, 17 şi 21 C. proc. pen.
Inculpatul V.C.C. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., solicitând a se reţine că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăţia sa, faptul că instanţele inferioare au respins proba solicitată în sensul efectuării unei expertize contabile care să stabilească dacă s-a produs vreun prejudiciu părţilor civile.
Şi inculpatul V.C.C. solicită a se avea în vedere că instanţa de apel a soluţionat cauza deci procedura de citare nu era legal îndeplinită cu anumite părţi civile.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate urmare reţinerii disp. art. 74 şi art. 76 C. pen.
În recursul declarat de partea civilă SC D.L.I. SRL se solicită repunerea în termenul legal de recurs, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Susţine partea civilă că procedura de citare, după repunerea pe rol a cauzei de către instanţa de apel, după soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, nu a fost îndeplinită fiind astfel în imposibilitate să formuleze apărări.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse, ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că, situaţia de fapt a fost corect stabilită pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situaţiei de fapt reţinute, în mod corect reţinând instanţa de fond că, în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală ca inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
În cauză nu este incident cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.
Chiar în situaţia în care procedura de citare nu ar fi fost legal îndeplinită cu unele părţi civile, acest caz de casare nu putea fi invocat de către inculpaţi ci numai de către părţile care s-ar fi considerat nedreptăţite în acest sens.
Or, inculpaţii nu arată în ce constă vătămarea lor prin faptul că unele părţi vătămate nu au fost citate la instanţa de apel, vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
Nici celelalte cazuri de casare invocate de către cei doi inculpaţi nu sunt incidente în cauză.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 aşa cum solicită inculpaţii.
Faţă de modul în care au acţionat inculpaţii este indubitabil, că încă de la prelurarea SC W. SRL, scopul inculpaţilor a fost acela de a înşela părţile civile, respectiv societăţile comerciale de la care au achiziţionat bunuri în valoare de 4.600.000.000 lei, valoare din care au achitat în jur de 100.000.000 lei.
Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au făcut o analiză amănunţită şi judicioasă a tuturor probelor administrate în cauză, rezultând fără dubiu, intenţia infracţională a inculpaţilor, faptul că aceştia, încă de la început au avut intenţia să înşele „partenerii de afaceri" şi nu să deruleze o activitate comercială legală în sensul de a achiziţiona mărfuri şi de a achita contravaloarea acestora.
Potrivit disp. art. 84 alin. (2) din Legea 59/1934 se va pedepsi cu amendă de la 5000 lei la 100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.
Emiterea cecului fără să existe la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia constituie infracţiunea prev.de art. 84 alin. (2) din Legea 59/1934 numai dacă această situaţie a fost cunoscută şi acceptată de beneficiar, iar dacă s-a făcut prin inducere în eroare, în scopul obţinerii unui folos material şi injust şi dacă s-a cauzat beneficiarului o pagubă, fapta constituie înşelăciune.
Ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni este scopul urmărit de făptuitor, în cazul infracţiunii de înşelăciune fiind obţinerea unui folos material injust şi care să fi pricinuit o pagubă posesorului cecului.
În referire la cauza dedusă judecăţii, probele administrate în cauză nu relevă faptul că inculpaţii ar fi adus la cunoştinţa reprezentanţilor societăţilor comerciale că nu au disponibil în cont, că filele cec nu au provizia necesară acoperirii lor, modalitatea de comitere a faptelor demonstrând că scopul lor era acela de a induce în eroare aceste societăţi în scopul obţinerii unor venituri ilicite.
Numărul mare de acte materiale comise, timpul scurt în care au fost comise aceste acte materiale ca şi modalitatea în care inculpaţii încercau să-i convingă pe furnizori de bonitatea firmei ca şi de scopul achiziţionării mărfurilor, în sensul că amenajează o şcoală sau construiesc un hotel sau că au asigurată desfacerea diverselor produse întrucât beneficiarul –firma Triumph- construieşte un lanţ de hoteluri, conduce la concluzia că faptele comise de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. aşa cum în mod corect a stabilit şi instanţa de fond.
Susţinerile inculpaţilor în sensul achitării lor pe motiv că nu sunt probe care să dovedească vinovăţia lor, nu sunt întemeiate fiind făcute doar cu scopul absolvirii lor de răspundere penală.
Instanţa de fond a expus pe larg modalitatea de comitere a faptelor şi a făcut o analiză completă a probelor stabilind că inculpaţii au luat Decizia infracţională împreună, de comun acord, participând cu toţii la inducerea în eroare a furnizorilor, precum şi la valorificarea bunurilor.
Susţinerea inculpatului P.A.V. în sensul că a semnat doar 2 file cec, valoarea acestora fiind de 6700 lei solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 215 alin. (2) C. pen. nu este întemeiată.
Înalta Curte reţine că situaţia prezentată de inculpat nu prezintă relevanţă juridică cât timp intenţia infracţională a inculpaţilor s-a concretizat atât în inducerea în eroare a furnizorilor, emiterea filelor cec de către oricare dintre ei, precum şi în activitatea de valorificare a bunurilor obţinute în modalitatea arătată anterior, activităţi la care au participat toţi inculpaţii.
Solicitarea inculpatului V.C.C. în sensul efectuării unei expertize contabile nu este întemeiată.
În mod corect au apreciat instanţele inferioară că nu se impune administrarea acestei probe, neexistând dubii cu privire la întinderea prejudiciului.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor, Înalta Curte reţine că acestea au fost corect individualizate, instanţa de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 10 şi 20 de ani închisoare, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, respectiv inculpaţii de comun acord au luat hotărârea de a induce în eroare mai multe societăţi comerciale în scopul obţinerii unui folos material injust.
Perseverenţa infracţională de care au dat dovadă inculpaţii, ei săvârşind într-un timp foarte scurt 12 acte materiale ce intră în conţinutul unei infracţiuni unice de înşelăciune în formă continuată, ca şi poziţia nesinceră manifestată de inculpaţi pe parcursul procesului penal fac imposibilă reţinerea unor circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Faptul că în cauză nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor este justificată şi de cuantumul foarte mare al prejudiciului, acesta fiind de peste 4 miliarde lei la nivelul anului 2003, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că scopul educativ şi preventiv al pedepsei consacrat de disp.art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit de instanţa de fond.
Cât timp în cauză nu există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile inculpaţilor.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă SC D.L. SRL, Înalta Curte apreciază că a fost formulat tardiv, motiv pentru care urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să-l respingă ca atare.
Hotărârea instanţei de apel a fost comunicată către recurenta parte civilă SC D.L. SRL la data de 14 mai 2007 iar recursul a fost declarat la data de 2 septembrie 2007 depăşind cu mult termenul legal de 10 zile de declarare a recursului, reglementat de disp.art. 3853 alin. (1) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.A.V. şi V.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 88/ A din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de partea civilă SC D.L.I. SRL Bacău împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.050 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3563/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3583/2010. Penal → |
|---|
