ICCJ. Decizia nr. 3583/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3583/2010

Dosar nr. 39402/3/2009

Şedinţa publică din 14 octombrie 2010

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 292 din 15 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpata O.G.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a menţinut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţii de 18,50 grame heroină indisponibilizată la I.G.P.R. conform dovezii din 24 septembrie 2009 rămase în urma analizelor de laborator şi distrugerea acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 21 septembrie 2009 numitul Z.I. a formulat, în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002 un denunţ faţă de inculpata O.G.I. şi faţă de „F.” sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în sensul că aceştia vând heroină cu suma de 150 RON gramul.

În urma cercetărilor efectuate, a fost identificat martorul M.V., consumator de heroină, care obişnuia să cumpere heroină de la inculpata O.G.I.

La data de 21 septembrie 2009, numitul M.V. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunţ faţă de inculpata O.G.I. şi faţă de „F.” despre care cunoaşte că este cel de la care cumpără heroină inculpata.

În data de 22 septembrie 2009, în baza ordonanţei de delegare dispuse de procuror, organele de poliţie au procedat, în prezenţa martorului asistent M.T.R., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 2.800 RON (4 bancnote a 200 RON seriile 076B0760074, 063E0023742, 078E0575093 şi 071A0734987 precum şi 20 de bancnote a 100 RON), sumă ce urma a fi folosită de martorul denunţător M.V. la cumpărarea sub supravegherea organelor de poliţie a unei cantităţi de droguri de la inculpata O.G.I.

Denunţătorul M.V. a fost percheziţionat de către lucrătorii de poliţie în prezenţa martorului asistent M.T.R. asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere. Asupra martorului denunţător a fost lăsat telefonul mobil marca N. apelabil la numărul 000.

De pe telefonul mobil lăsat asupra sa, denunţătorul M.V. a apelat-o telefonic la numărul 0xx pe inculpata O.G.I. cu care a stabilit să se întâlnească la benzinăria O. situată pe bd.T. sector 6.

Lucrătorii de poliţie şi martorul denunţător M.V. s-au deplasat spre locul de întâlnire stabilit.

Aici, organele de poliţie au format un dispozitiv de supraveghere a benzinăriei O., locul de întâlnire şi i-au înmânat martorului denunţător suma de 2.800 RON formată din bancnote a căror serii au fost consemnate în procesul-verbal amintit mai sus pentru a cumpăra heroină.

Martorul denunţător M.V. s-a aşezat la terasa benzinăriei O. situată pe bd. T. sector 6 şi, întrucât inculpata întârzia, a apelat-o telefonic, aceasta răspunzându-i că ajunge în 5 minute.

Martorul denunţător M.V. i-a spus inculpatei că se află la terasa benzinăriei unde o aşteaptă.

În jurul orei 14:00, inculpata O.G.I. a venit şi s-a aşezat la masa unde se afla denunţătorul.

Au stat de vorba circa 10 minute, timp în care cei doi nu au luat contact cu nici o persoană.

După acest timp, cei doi s-au ridicat şi au plecat lângă benzinărie, unde staţiona un autoturism marca S., taxi „O.” cu nr. yyy.

Inculpata O.G.I. a urcat pe locul din dreapta spate lăsând portiera deschisă. Denunţătorul a rămas în picioare în dreptul portierei respective şi i-a dat inculpatei suma de 2.800 RON formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal, bani pe care inculpata i-a numărat şi, apoi, i-a remis denunţătorului 4 punguţe de mici dimensiuni în care se afla heroină.

După finalizarea tranzacţiei, autoturismul taxi s-a pus în mişcare deplasându-se pe bd. T. spre str. V. sector 6, iar denunţătorul s-a deplasat spre lucrătorii de poliţie cărora le-a predat cele 4 punguţe cu heroină.

Aceste punguţe au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 52393, spre expertizare.

Imediat după ce a plecat autoturismul taxi, a fost oprit de o altă echipă de poliţişti care au imobilizat-o pe inculpata O.G.I.

Asupra acesteia au fost găsite suma de 3.436 RON din care 2.800 RON formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal, două telefoane mobile marca M. cu cartelă telefonică C., un telefon mobil marca S. cu cartelă telefonică C. şi un cântar electronic S.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpata O.G.I., criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei având în vedere poziţia procesuală a inculpatei şi cantitatea mică de droguri supusă traficului.

Prin Decizia penală nr. 123/A din 08 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a admis apelul inculpatei O.G.I. declarat împotriva Sentinţei penale nr. 292/F din 15 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 39402/3/2009, a desfiinţat, parţial, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

A redus cuantumul pedepsei aplicate de la 10 ani la 6 ani închisoare (şase ani), prin aplicarea art. 74 - 76 C. pen.

A aplicat dispoziţiile art. 71 - 64 C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 23 septembrie 2009, la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă de control judiciar a dat eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., reducând pedeapsa inculpatei la 6 ani închisoare, apreciind că scopul pedepsei va fi atins prin aplicarea unei pedepse mai mici.

Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpata O.G.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în raport de circumstanţele reale şi personale ale faptei, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a ansamblului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatei care la data de 22 septembrie 2009 a vândut cu suma de 2.800 RON cantitatea de 18,63 grame heroină numitului M.V., întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul incriminator al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Examinarea criticii formulată de inculpată va fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, atât instanţa de fond, precum şi instanţa de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită, precum şi persoana inculpatei.

În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar în mod special în cazul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situaţiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei.

În cauză se observă că inculpata a acţionat la rugămintea denunţătorului, fără a lua în considerare consecinţele faptei sale, iar din actele dosarului nu rezultă că aceasta se ocupă de traficul de droguri, în mod frecvent, acest act putând fi privit izolat.

În aceste condiţii, se poate acorda o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatei (conform actelor în circumstanţiere depuse la dosar se bucură de o bună apreciere în societate), o pedeapsă într-un cuantum scăzut (de 3 ani) putând contribui la reeducarea acesteia.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atâta asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. 52 alin. (1) - potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Având în vedere natura drogului (heroină), cantitatea de droguri (18,50 grame) traficată, aspecte care deşi ţin de săvârşirea faptei, totuşi se răsfrâng şi asupra persoanei inculpatei, care practic demonstrează că nu era străină de asemenea tranzacţii (orice persoană care nu avea de a face cu asemenea operaţiuni ar fi refuzat efectuarea lor), astfel încât Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, reeducarea inculpatei putând avea loc numai în condiţiile executării pedepsei în regim de detenţie şi numai astfel pedeapsa îşi va atinge scopul prevăzut de art. 52 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpată şi, rejudecând:

Va casa decizia şi, în parte, sentinţa, reducând atât pedeapsa principală la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., cât şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei cu închisoarea.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce prevenţia de la 22 septembrie 2009 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpata O.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 123/A din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în totalitate, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 292/F din 15 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi, rejudecând:

Reduce la trei ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.

Reduce la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 septembrie 2009 la 14 octombrie 2010.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3583/2010. Penal