ICCJ. Decizia nr. 967/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 967/2010
Dosar nr. 3315/2/2009
Şedinţa publică din 15 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 239 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a recunoscut sentinţa penală nr. 50/07 din 2 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 1 din Novelda prin care cetăţeanul român S.A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 30 de ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă durata executată de la 23 iulie 2005 la zi.
S-a recunoscut sentinţa penală nr. 85 din 26 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 4 din Torrevieja prin care S.A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 5655 zile închisoare, din durata pedepsei aplicate a dedus perioada executată de la 21 iulie la 27 iulie 2005.
S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România - în vederea continuării executării pedepsei de 30 de ani închisoare, respectiv o pedeapsă de 5655 zile închisoare.
Prin încheierea din 2 octombrie 2009, conform art. 195 C. proc. pen. s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta sentinţei penale nr. 239 din 30 septembrie 2009, în sensul că se va dispune transferul condamnatului în vederea executării atât a pedepsei de 30 de ani închisoare, cât şi a pedepsei de 5655 zile, iar nu doar a executării pedepsei de 30 ani închisoare, cum din eroare s-a consemnat.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 50/07 din 2 februarie 2002 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 1 din Novelda, cetăţeanul român S.D.A. a fost condamnat la 21 de ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asasinat cu înlăturarea riscurilor pentru infractori şi premeditare prev. de art. 139.1a şi 31 şi 140 C. pen. spaniol, 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate prev. de art. 163.1 C. pen. spaniol şi 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de jaf cu violenţă prev.de art. 242.1 din acelaşi cod.
În urma adiţionării celor 3 pedepse cu închisoarea, rezultă, din punct de vedere aritmetic, 31 de ani închisoare.
Potrivit fişei de echivalare a condamnării, pedeapsa dată spre executare a fost de 30 de ani închisoare, fiind aplicate disp.art. 76 C. pen. spaniol, iar persoana a fost arestată preventiv la 23 martie 2005 la 2 decembrie 2007 şi a început executarea pedepsei la 3 decembrie 2007, care se va împlini la 15 iulie 2035.
Totodată, prin sentinţa penală nr. 85 din 26 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul de Instrucţie nr. 4 din Torrevieja s-a dispus condamnarea persoanei transferabile S.D.A. la două pedepse de câte 6 ani închisoare pentru infracţiunea de reţinere ilegală şi la pedeapsa de 3,6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de jaf cu intimidare.
Potrivit fişei de lichidare a condamnării, pedeapsa dată spre executare a fost de 5655 zile, execuţia pedepsei începând la 16 iulie 2005 şi se stinge la 5 ianuarie 2051.
Toate infracţiunile comise au corespondent în legislaţia română, iar condamnatul şi-a dat acordul pentru a fi transferat în România, astfel că cererea parchetului a fost admisă şi curtea a hotărât conform dispozitivului sentinţei.
Împotriva sentinţei nr. 259 din 30 septembrie 2009, cât şi a încheierii din 2 octombrie 2009, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o sub patru aspecte:
- încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată conform art. 195 C. proc. pen. este greşită, întrucât în cauză nu este o eroare în înţelesul textului, ci o greşeală de judecată;
- hotărârea este nelegală - întrucât s-a stabilit executarea pedepsei de 30 de ani închisoare, deşi adiţionarea celor trei pedepse însumează 31 de ani închisoare;
- greşit s-a recunoscut numai pedeapsa principală, fiind omise pedepsele complementare aplicate;
- nu au fost lămurite, pe deplin, contradicţiile existente în cauză referitoare la executarea pedepsei închisorii.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Conform art. 195 C. proc. pen., eroarea materială priveşte o greşeală evidentă din cuprinsul unui act procedural, o corectare sau o suprimare de text, eroare asupra numelui părţilor, calitatea acestora, asupra unor acte sau cifre, ori la chestiuni adiacente judecăţii (art. 189 şi 190 C. proc. pen.).
Textul nu se referă la greşeli de judecată – ori în cauză, încheierea din 2 octombrie 2009 se referă la o greşeală de judecată, instanţa omiţând iniţial să dispună executarea pe lângă pedeapsa de 30 de ani închisoare şi a celei de 5655 zile- astfel că motivul formulat de procuror este fondat.
De asemenea, fondate sunt şi celelalte motive invocate - referitoare la calculul greşit al pedepsei stabilite precum şi omisiunea aplicării pedepselor complementare, aşa cum au fost stabilite prin hotărârea autorităţilor spaniole, conform art. 115 - art. 121 din Legea nr. 302/2004 cât şi a convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate, recunoaşterea unei hotărâri penale străine se realizează în integralitatea ei, fără a exista o intervenţie a statului de executare.
Fondat este şi motivul vizând contradicţiile existente în cauză cu privire la executarea pedepsei închisorii de către condamnatul S.D.A.
Ulterior judecării cauzei, a fost depusă la dosar hotărârea din 25 septembrie 2008 a Judecătoriei din Alicante pronunţată în Dosarul de comasare nr. 3616/08 din care rezultă că executarea pedepselor aplicate prin cele două hotărâri se vor executa integral prin adiţionare, executarea începând la 3 decembrie 2007 şi se va considera executată la 5 ianuarie 2051, fiind necesar a fi recunoscută de statul român şi această ultimă hotărâre care însă nu este definitivă.
În raport de aceste motive şi cum la dosar nu există relaţii care să ateste că această ultimă hotărâre este definitivă, având în vedere şi celelalte motive de recurs formulate de procuror, recursul va fi admis conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza fiind trimisă spre rejudecare, urmare casării sentinţei penale nr. 239 din 30 septembrie 2009 şi a încheierii din 2 octombrie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 239 din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, privind pe intimata persoană transferabilă S.D.A.
Casează hotărârea atacată şi încheierea din 2 octombrie 2009 şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3484/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3486/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
