ICCJ. Decizia nr. 922/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 922/2010
Dosar nr. 10057/2/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 377 din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.R., menţinând ca legală şi temeinică Rezoluţia din 28 septembrie 2009 şi Rezoluţia din 13 octombrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-au reţinut următoarele:
Petentul P.R. a formulat o plângere împotriva numitei P.O. în legătură cu executarea unei convenţii materializată în înscrisul sub semnătură privată din 11 aprilie 2002, având ca obiect transmiterea către petent a dreptului de uzufruct asupra unei camere din imobilul proprietatea lui P.O., situat în Bucureşti, sector 6.
Aşa cum rezultă din Sentinţa penală nr. 303 din 8 mai 2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, prin Rezoluţia nr. 12648/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.O. pentru infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 192 C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 271 C. pen., art. 288 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 213 C. pen. Soluţia a fost menţinută prin Rezoluţia din 17 ianuarie 2007 a conducerii parchetului.
Petentul P.R. a formulat plângere la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, însă, în cadrul Dosarului constituit cu nr. 4020/3/2007, a arătat că nu înţelege să atace soluţia procurorului, ci să formuleze o nouă plângere împotriva intimatei P.O. pentru infr. prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) şi art. 213 C. pen., motiv pentru care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea ei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, pentru cercetarea noilor infracţiuni sesizate.
În dosarul nou format la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin Rezoluţia din 4 septembrie 2007, procurorul P.A. a dispus, în temeiul art. 10 lit. f), d) şi a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de P.O. sub aspectul infr. prev. de art. 292, art. 260 şi art. 213 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul P.R., aceasta fiind respinsă prin Rezoluţia din 13 martie 2008 de conducerea Parchetului.
Prin Sentinţa nr. 303 din 8 mai 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia penală, în Dosarul nr. 4077/300/2008, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul P.R. în contradictoriu cu intimata P.O. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti din 4 septembrie 2007, dată în Dosarul nr. 5122/P/2007.
Sentinţa menţionată mai sus a rămas definitivă prin Decizia penală pronunţată la data de 20 iunie 2008 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II -a penală, în Dosarul nr. 4077/300/2008, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul petentului P.R.
Ulterior, prin Rezoluţia din 28 septembrie 2009, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul P.A. sub aspectul infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi faţă de agentul de poliţie P.S. sub aspectul infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reţinut că nu a reieşit îndeplinirea defectuoasă a vreunui act ce intră în atribuţiile de serviciu, de către procurorul P.A. sau de către agentul P.S., pe parcursul efectuării actelor premergătoare în Dosarul nr. 5122/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în care, prin Rezoluţia cu acelaşi număr, din 4 septembrie 2007, a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de P.O. sub aspectul infr. prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) şi art. 213 C. pen. şi s-a constatat că pentru infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 192 C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 271 C. pen. şi art. 288 C. pen. s-a pronunţat anterior o soluţie, prin Rezoluţia nr. 12648/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Prin Rezoluţia din 13 octombrie 2009, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formată de P.R. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă la 28 septembrie 2009 în Dosarul nr. 1641/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a arătat că soluţia pronunţată în Dosarul nr. 1641/P/2008 este legală şi temeinică întrucât agentul de poliţie şi procurorul şi-au exercitat atribuţiile legale, iar plângerea formulată împotriva acestora a izvorât din nemulţumirea petentului cu privire la soluţia adoptată în Dosarul nr. 5122/P/2007. S-a mai reţinut că, cu prilejul formulării plângerii în temeiul art. 278 C. proc. pen., nu au fost indicate mijloace de probă sau alte împrejurări ce nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei nr. 1641/P/2008.
În termen legal, împotriva hotărârii a declarat recurs petiţionarul P.R., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând, trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea cercetărilor care se impun.
Examinând recursul conform art. 38514 C. proc. pen., pe baza actelor şi înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Din analiza textului rezultă că este necesar ca funcţionarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Pe de altă parte, potrivit art. 200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.
Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, legea procesuală penală a determinat precis şi concret regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Astfel, organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege, iar atunci când datele infirmă existenţa infracţiunii, devin incidente dispoziţiile art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În cauza de faţă, analizând actele şi lucrările Dosarului nr. 1641/II-2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în care s-au efectuat acte premergătoare faţă de procurorul P.A. şi agentul de poliţie P.S., Curtea constată că nu există indicii că aceştia nu şi-au îndeplinit sau au îndeplinit în mod defectuos vreun act în exercitarea atribuţiilor de serviciu, desfăşurate cu ocazia instrumentării cauzei nr. 5122/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Prin urmare, nu au cauzat vreo vătămare intereselor legale ale petentului P.R. prin soluţia de netrimitere în judecată a numitei P.O., cu atât mai mult cu cât această soluţie a fost confirmată de instanţă prin Sentinţa penală nr. 303 din 8 mai 2008 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, prin care s-a respins plângerea petentului P.R., soluţie rămasă definitivă la 20 iunie 2008.
În raport de aceste aspecte nu se poate reţine în sarcina intimaţilor săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Pe cale de consecinţă, atât rezoluţia procurorului, cât şi sentinţa pronunţată de instanţa de fond sunt legale, împrejurare faţă de care Înalta Curte, în conformitate cu disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.R.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.R. împotriva Sentinţei penale nr. 377 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-petiţionar la 160 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 921/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 938/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
