ICCJ. Decizia nr. 938/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 938/2010
Dosar nr. 281/43/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 42 din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B.A. împotriva Rezoluţiilor din 25 mai 2009 şi din 13 aprilie 2009, date în Dosarul nr. 143/II/2/2009, respectiv nr. 39/P/2009, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în contradictoriu cu intimatul D.P.
A fost obligată petenta la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia din 13 aprilie 2009, dată în Dosarul nr. 39/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş s-a dispus faţă de D.P. - avocat în cadrul Baroului Mureş, în temeiul art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În esenţă, s-a reţinut următoarea stare de fapt:
Prin plângerea penală depusă la data de 4 martie 2009 de către numita B.A., din localitatea S.M., s-a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, că avocatul D.P., cu care are un copil, în cadrul a două procese civile a declarat diferit veniturile sale lunare şi astfel consideră că acesta a comis infracţiunea de fals în declaraţii.
În motivarea plângerii s-a arătat că în Dosarul nr. 4243/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureş, având ca obiect stabilirea programului de vizitare a copilului, s-a depus o anchetă socială ce cuprindea, conform declaraţiei avocatului, că acesta realiza venituri lunare în sumă de 800 RON.
În Dosarul nr. 9927/320/2008 al aceleiaşi instanţe, având ca obiect majorare pensie întreţinere, avocatul a declarat că în luna septembrie 2008 a obţinut venituri în sumă de 700 RON, în luna octombrie 2008 de 320 RON, în luna noiembrie 2008 de 300 RON, iar în decembrie 2008, de 640 RON.
Numita B.A. a menţionat că avocatul are şi calitatea de administrator şi asociat la SC E.P.T. SRL, obţinând astfel salariu ori cel puţin dividende în această calitate. De asemenea, în baza contractului de colaborare, pe perioada stagiaturii acest avocat stagiar trebuia să obţină un venit minim de 800 RON, asigurat de către maestrul său. Contrar acestor informaţii, avocatul a declarat la D.G.F.P. Mureş că în anul 2008 a obţinut venituri în sumă de 3.000 RON.
Verificările efectuate în cauză au reliefat următoarele aspecte: D.P. este avocat stagiar în Baroul Mureş, având ca maestru pe avocatul C.C.E., cu care a încheiat un contract de colaborare la data de 1 februarie 2008, care cuprindea un cuantum minim de 800 RON lunar, reprezentând cotă din onorariile încasate de maestru.
Conform declaraţiilor atât ale avocatului stagiar, cât şi ale avocatului C.C.E., a rezultat că aceştia, de comun acord, au stabilit condiţiile contractuale şi niciunul nu a exprimat nemulţumiri faţă de modul în care acesta s-a derulat ori se derulează în prezent.
Suma de 800 RON a fost plătită până în septembrie 2008, când între părţi a intervenit o înţelegere, în sensul că stagiarul a solicitat înlocuirea obligaţiei băneşti lunare cu furnizarea de clienţi şi cauze în care să colaboreze, iar avocatul stagiar să fie doar îndrumat profesional, dar să-şi încaseze onorariile din acele cauze.
Ulterior înţelegerii, avocatul stagiar a avut cauzele sale proprii, în care şi-a stabilit onorariile, conform propriei dorinţe, maestrul chiar sfătuindu-l să nu mai stabilească onorarii minime ori chiar sub minim.
Avocatul C.C.E. a arătat că atunci când achita stagiarului suma contractuală, aceasta nefiind o cheltuială deductibilă, nu şi-a evidenţiat lunar această plată, considerând că cedează o parte din onorariul său, astfel că nu dispune de înscrisuri relativ la plata onorariului. Acest avocat nu a avut cunoştinţă de modul în care s-au achitat onorariile către stagiarul său, precizând doar că nu s-au exprimat nemulţumiri de către niciuna dintre părţi raportat la convenţia lor contractuală.
Din dosarele civile menţionate s-au extras şi depus la dosar în fotocopie adeverinţa Casei de Asigurări a Avocaţilor din România - Filiala Mureş - din 9 februarie 2009, din care au rezultat veniturile ultimelor şase luni ale anului 2008, media acestora fiind de 593 de RON. De asemenea, s-a depus şi ancheta socială ce a fost solicitată pentru termenul de judecată din data de 14 februarie 2008, anchetă înregistrată la Primăria comunei S.M. la 6 februarie 2008, din care a rezultat că avocatul D.P. are un venit de 800 RON lunar.
De la registrul comerţului Mureş s-a comunicat listingul societăţii comerciale E.P.T. SRL, din care a rezultat că administrator al societăţii este R.S.A., iar D.P. este asociat cu un număr de 19 părţi sociale, o parte socială revenind administratorului-asociat. Din bilanţul anului 2007 al acestei societăţi a rezultat că s-a lucrat în pierdere în acest an.
Avocatul D.P. a depus la dosar bilanţul pentru anul 2008, din acesta rezultând că şi în anul 2008 societatea a avut profit zero, înregistrând chiar o pierdere.
De la Administraţia Finanţelor Publice s-a comunicat faptul că în anul 2007 au existat venituri declarate în baza fişei fiscale, venituri ce au fost impozitate, în anul 2008 a fost declarat un venit estimat din activităţi profesii libere în sumă de 3.000 RON şi s-a realizat un alt venit din transferul unei proprietăţi imobiliare.
Avocatul D.P. a declarat că şi-a început activitatea ca stagiar în luna martie 2008, depunând la dosar fotocopia deciziei de numire din 14 februarie 2008. Fiind încheiat contractul de colaborare, în baza acestuia a declarat inspectorilor care au întocmit ancheta socială că obţine un venit lunar de minim de 800 RON. Această declaraţie a făcut-o în luna februarie 2008, fără a cunoaşte că ulterior convenţia cu maestrul său se va schimba, în sensul că îşi doreşte o independenţă profesională, beneficiind doar de supravegherea maestrului său. Astfel că, la momentul la care s-a efectuat ancheta socială, a declarat adevărul privind veniturile sale lunare.
Procesul pentru majorarea pensiei de întreţinere este ulterior, în cadrul acestuia sunt de interes veniturile lunare permanente pe ultimele 6 luni anterioare acţiunii, iar acestea au fost comunicate de instituţiile de resort. Aceste venituri sunt reale şi confirmate.
Relativ la faptul că în anul 2008 a declarat un venit net estimat de 3.000 RON, avocatul arată că această sumă a fost una estimată, întrucât urmau 10 luni de activitate în anul 2008 şi estimarea s-a făcut în baza contractului de colaborare. Fiind cheltuieli deductibile, atât cheltuielile aferente profesiei (cărţi, broşuri), cât şi taxa de intrare în barou, care a fost de 3.000 RON, venitul estimat a rezultat a fi 3.000 RON. Avocatul precizează că termenul final în care este obligat să comunice la finanţe veniturile efectiv obţinute aferente anului 2008 este 15 mai 2009.
Referitor la societatea la care era asociat, avocatul a arătat că a fost administrator o perioadă scurtă fără a fi remunerat în această funcţie. Ulterior a fost jurist angajat cu salariu minim pe economie în cadrul firmei. Această activitate de jurist a fost sistată. Deşi firma apare la finanţe ca realizând anumite venituri, aceasta nu înseamnă că s-a înregistrat profit.
Avocatul a precizat că el nu a făcut o declaraţie în faţa instanţei privind sumele încasate în anul 2008, ci la instanţă s-a depus declaraţia pe proprie răspundere ce a fost înregistrată la Casa de Asigurări a Avocaţilor, care nici nu este o instituţie cu autoritate de stat, însă a menţionat că declaraţia este conformă veniturilor efectiv realizate.
Analizând probatoriul administrat în cauză, nu s-au reţinut indicii ale comiterii infracţiunii de fals în declaraţii, întrucât declaraţiile şi înscrisurile ce ţin de esenţa comunicării veniturilor converg, fără a exista vreun element de contradictorialitate. Venitul realizat în anul 2008 din transferul proprietăţii imobiliare nu a fost unul permanent, ce poate fi inclus în cererea instanţei interesată de media veniturilor cu caracter permanent pe perioada anterioarelor şase luni promovării acţiunii în instanţă.
Nu a fost cazul a fi incluse în aceste venituri nici eventuale dividende din activităţi comerciale ale societăţii la care avocatul era asociat, chiar în cazul eventualei existenţe a acestora. S-a dovedit însă că acestea nu au existat în perioada derulării cercetării judecătoreşti în cauzele civile menţionate.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale petenta a formulat plângere la procurorul general, invocând aceleaşi aspecte din plângerea iniţială, în sensul că în cele două dosare aflate pe rolul instanţei de judecată a declarat sume diferite ca venituri realizate.
Prin Rezoluţia din 25 mai 2009 dată în Dosarul nr. 143/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în baza art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă plângerea petentei şi s-a dispus comunicarea soluţiei.
Nemulţumită de modul de soluţionare al plângerilor sale, petenta s-a adresat instanţei de judecată, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen.
Instanţa de judecată, în urma analizei actelor premergătoare efectuate de către procuror, a considerat că intimatul nu a săvârşit infracţiunea de fals în declaraţii, veniturile declarate de acesta fiind conforme cu realitatea şi nu au existat sesizări din partea organelor fiscale în sensul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petenta B.A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei atacate, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimat.
Petenta a apreciat că organele de urmărire penală nu au efectuat toate demersurile în vederea stabilirii adevărului şi nu au avut în vedere interesul major al minorului de a se stabili o pensie de întreţinere la valoarea veniturilor reale realizate de făptuitor, acesta făcându-se vinovat de săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii. Mai mult, aceasta învederează că nu a fost audiată de organul de urmărire penală, încălcându-i-se dreptul la apărare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat, pentru următoarele considerente.
Curtea de Apel Târgu Mureş a analizat şi a răspuns în mod amănunţit criticilor formulate de către petentă, stabilind în mod corect că fapta de fals în declaraţii nu poate fi reţinută, între declaraţiile şi înscrisurile existente cu privire la veniturile intimatului nu există niciun element de contradictorialitate, venitul realizat în anul 2008 din transferul proprietăţii imobiliare nu a fost unul permanent, ce poate fi inclus în cererea instanţei interesată de media veniturilor cu caracter permanent pe perioada anterioarelor şase luni promovării acţiunii în instanţă. Diferenţa dintre venituri s-a datorat unui venit estimat, urmare încheierii contractului de colaborare cu avocatul îndrumător, iar ulterior, a venitului realizat după schimbarea care a intervenit în derularea contractului, astfel încât lipsa unor elemente care să conducă la o altă stare de fapt decât cea reţinută, atât de procuror prin rezoluţie, cât şi de instanţa de fond, face ca recursul petentei să fie nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate reţine critica formulată de petenta recurentă, referitoare la insuficienta cercetare, deoarece în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente.
Invocarea de către recurentă a neadministrării probelor, a neaudierii sale, aşa cum prevede art. 76 C. proc. pen., nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanţiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
În etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale.
Faţă de cele reţinute, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petentei şi inclusiv cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta B.A. împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 922/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 945/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
