ICCJ. Decizia nr. 2020/2010. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2020/2010
Dosar nr. 8024/1/2010
Şedinţa publică din 7 decembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 octombrie 2010 pe rolul acestei instanţe, petiţionarul D.G.C., aflat în prezent în Penitenciarul Rahova a solicitat îndreptarea erorii materiale din decizia penală nr. 3924 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, susţinând că „suma reţinută în vederea condamnării este mai mare decât cea reţinută la întocmirea actelor de către organele de cercetare şi a celorlalte două instanţe de condamnare”, apreciind că această eroare a putut să-i îngreuneze situaţia în faza recursului.
În faţa instanţei, petiţionarul a arătat că are o condamnare de 10 ani închisoare pentru înşelăciune, în condiţiile în care tribunalul i-a stabilit o pedeapsă de 11 ani, ulterior curtea de apel i-a redus-o la 6 ani, iar în final Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat la 10 ani.
Apreciază că este o eroare materială cu privire la prejudiciul stabilit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuantum de 4 miliarde lei, câtă vreme nu a fost vorba nici un moment, pe parcursul judecării dosarului, de o asemenea sumă.
Totodată, a mai susţinut că nu a avut posibilitatea declarării recursului în anulare pentru ca, nici după o perioadă de 7 luni nu a primit motivarea deciziei atacate la penitenciar.
A mai arătat că a ales această cale pentru stabilirea prejudiciului care nu este de 4 miliarde lei, aşa cum s-a reţinut, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Cererea de îndreptare a erorii materiale este inadmisibilă.
Verificând actele dosarului prin prisma motivelor invocate în cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petiţionarul D.G.C., Curtea constată că în cauză nu este vorba de nici o eroare materială.
Astfel, prin decizia penală nr. 3924 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3143/104/2007, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 97 din 06 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
S-a casat decizia penală atacată cu privire la greşita individualizare şi aplicare a dispoziţiilor art. 39 C. pen.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 74 lit. c), art. 76 lit. a), art. 80 C. pen., art. 39 alin. (1) C. pen., precum şi contopirea efectuată în baza acestui text de lege.
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 6 ani închisoare la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b), c) C. pen. pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b), c) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare din prezenta cauză cu restul rămas neexecutat de 4 ani şi 16 zile din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2105 din 22 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanţa, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 an. închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b), c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de la 27 martie 2006 la 30 septembrie 2008.
S-au menţinut celelalte dispoziţii.
S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Analizând această decizie prin prisma susţinerilor petiţionarului, Curtea constată că acestea sunt aspecte ce nu au constituit obiectul recursului soluţionat prin hotărârea sus-menţionată şi nu există în cuprinsul deciziei sau în dispozitivul acesteia menţiuni referitoare la sume de bani care să fi fost calculate sau să fi fost stabilite greşit de către instanţă.
De asemenea, Curtea constată că petiţionarul nu a avut astfel de critici nici la judecata în fond şi nici în apel a cauzei.
Pe cale de consecinţă, se constată că stabilirea prejudiciului nu poate constitui obiectul unei îndreptări de eroare materială.
Aşa fiind, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petiţionarul D.G.C., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petiţionarul D.G.C.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1699/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1864/2010. Penal → |
|---|
