ICCJ. Decizia nr. 1941/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1941/2010
Dosar nr. 7656/1/2010
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 august 2010, persoana vătămată T.B. în calitate de împuternicit al reprezentanţilor acţionarilor Băncii Internaţionale a Religiilor din Bucureşti, B-dul Unirii (Provias) Sector 4 a formulat plângere împotriva comunicării nr. 5797/2809/VIII/1/2010 din 15 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care i s-a respins ca neîntemeiată plângerea sa împotriva rezoluţiei dispuse în lucrarea nr. 633/C/1979/VIII/1/2010.
Petentul a apreciat în plângerea sa că nu au fost luat în considerare argumentele sale prezentate în memoriul nr. 2241/BIR din 21 iunie 2010, s-a ignorat disponibilitatea sa de a colabora cu organul de anchetă iar memoriul respectiv respectă în mare măsură prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. pen.
Prin rezoluţia din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de numitul T.B. împotriva rezoluţiei nr. 5797/2809/VIII/1/2010 din 1 iulie 2010 a procurorului şef al Secţiei de urmăriri penale şi criminalistică.
Pentru a dispune această măsură, procurorul general a reţinut că anterior, T.B. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorii M.D., P.L. şi T.M. din cadrul DNA, în legătură cu modul în care au efectuat urmărirea penală în Dosarul penal nr. 194/P/2003 privind Banca Internaţională a Religiilor.
La data de 9 iunie 2010, prin rezoluţia nr. 633/C/1979/ VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmăriri penale şi criminalistică, a fost respinsă plângerea respectivă ca inadmisibilă, deoarece nu conţinea toate elementele cerute de dispoziţiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu au fost descrise în cuprinsul acesteia fapte concrete care ar putea constitui infracţiuni, petentul T.B. limitându-se doar să critice soluţiile adoptate de magistraţi.
Modul de soluţionare a lucrării nr. 633/C/1979/VIII/1/ 2010 a fost contestat de petent iar prin rezoluţia din 1 iulie 2010 dispusă în lucrarea nr. 5797/2809/VIII/1/2010 de procurorul şef de secţie, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece analiza plângerii petentului a relevat neîndeplinirea cerinţelor art. 222 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu au fost descrise în cuprinsul acesteia, faptele care au fost comise şi nu au fost indicate mijloacele de probă care fac dovada acestor fapte.
În sfârşit, la adoptarea măsurii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., împotriva actelor efectuate de procuror sau măsurilor dispuse de acesta se poate formula plângere la procurorul ierarhic, dar rezoluţia din 1 iulie 2010 dispusă în lucrarea nr. 5797/2809/ VIII/1/2010 de procurorul şef al Secţiei de urmăriri penale şi criminalistică nu se prezintă un act de urmărire penală, ci un act de control, intervenit în procedura de exercitare a controlului ierarhic, fără ca prevederile procesual penale să reglementeze posibilitatea contestării acestuia.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. petentul T.B., prin apărător, a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere înregistrată la data de 21 septembrie 2010 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Registratura generală.
În plângerea sa, petentul susţine că rezoluţia procurorului general este netemeinică şi nelegală, deoarece plângerea adresată iniţial procurorului, a prezentat mijloacele de probă şi a indicat făptuitorii, astfel că ea întrunea condiţiile de admisibilitate şi se impune admiterea plângerii, desfiinţarea celor două rezoluţii şi trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale.
Deşi a fost legal citat, petentul nu s-a prezentat în faţa instanţei.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că plângerea pentru T.B. este inadmisibilă.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, sau a ordonanţei şi, după caz, a rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din înţelesul dispoziţiilor legale arătate mai sus rezultă că sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit procedurii reglementate de acest text, exclusiv, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţa, ori, după caz, rezoluţia de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dispuse de procuror.
Or, în cauză, petentul a sesizat Curtea cu plângere formulată împotriva unui act care nu este prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., respectiv rezoluţia din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care nu este un act de finalizare a cercetării sau a efectuării urmăririi penale.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca inadmisibilă.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. civ. petentul urmează să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.T. împotriva rezoluţiei nr. 6929/3275/VIII/1/2010 din 19 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3921/2010. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3512/2010. Penal. şantajul (art.194 C.p.).... → |
|---|
