ICCJ. Decizia nr. 983/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 983/2010
Dosar nr. 2270/54/2008
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 184 din 14 decembrie 2009, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen. a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulată de petentul R.A., împotriva rezoluţiei din 23 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistraţii judecători L.C., M.T. şi G.D.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215, art. 289 şi art. 267 C. pen., la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea fiind motivată pe calitatea unuia din magistraţi, respectiv judecătorul L.C., aceasta, începând cu data de 4 februarie 2007 având grad profesional de judecător de curte de apel.
Ca atare, în baza dispoziţiilor art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., competenţa de judecată după calitatea persoanei, revine instanţei supreme.
Văzând şi dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., se reţine că prin rezoluţia din 23 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii L.C., M.T. şi G.D.G., de la Tribunalul Dolj, sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 C. pen., de fals intelectual, prev. de art. 289 din acelaşi cod şi de supunerea la rele tratamente, prev. de art. 267 din acelaşi cod.
Plângerea lui R.A., condamnat definitiv, se referise la cele trei judecătoare care au pronunţat decizia penală nr. 350 din 20 iunie 2008 în Dosarul nr. 925/P/2005 al Tribunalului Dolj, el susţinând că nu au consemnat în hotărâre că el ar fi cerut, să i se comunice stenograma şedinţei de judecată, că nu a consimţit să fie asistat de un avocat desemnat apărător din oficiu şi că a cerut să se anexeze mai multe declaraţii ale lui Enache Marian, acestea date la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Decizia fusese pronunţată în recursul formulat împotriva sentinţei penale nr. 613 din 4 martie 2008 a Judecătoriei Craiova, cauza având ca obiect plângere în contra actelor procurorului, judecătorii respingând calea de atac, în hotărâre reţinându-se că lipsa petentului nu constituie nulitate absolută, în recurs el a fost prezent, a fost asistat de un avocat din oficiu. În dosar, la 20 iunie 2008 s-a consemnat că petentul a recuzat completul de judecată pe motiv că a fost lăsat cu cătuşele legate la mâini şi că a cerut să i se comunice stenograma şedinţei şi decizia.
Prin încheierea din 20 iunie 2008, judecătoarele T.V., N.M. şi G.G. au respins cererea de recuzare.
Completul de recurs, în pronunţarea deciziei nr. 350 din 20 iunie 2008, a analizat cererea de recurs şi din prisma motivului privind anexarea declaraţiilor date de E.M. în alte dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Plângerea petentului, astfel cum a fost formulată şi cu a cărei judecare este competentă Înalta Curte, este nefondată.
În raport cu actele şi lucrările dosarului, se constată că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
Infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen., constă din inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă, a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul, un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.
Art. 267 C. pen., text care incriminează supunerea la rele tratamente, presupune exercitarea de rele tratamente, acestea trebuind să cauzeze persoanei un disconfort prin fapta proprie celui care le realizează, or, în cauză, acestea nu au existat, persoana deţinută fiind adusă în şedinţa publică de judecată încătuşată, R.A. fiind condamnat la detenţie pe viaţă, el fiind inclus în regimul de maximă siguranţă.
Infracţiunea de fals intelectual, incriminată în art. 289 C. pen., presupune falsificarea unui înscris oficial, în vreunul din modurile prevăzute la art. 288 din acelaşi cod, respectiv contrafacerea scrierii, a subscrierii, alterare, de natură a produce consecinţe juridice.
Din verificarea situaţiei de fapt, se reţine că judecătorii nu au săvârşit, în materialitatea lor, niciuna din infracţiunile reclamate.
Totodată, este de amintit că pentru începerea urmăririi penale, într-o cauză, este necesar, pe de-o parte, să existe acel minim de date care permit să se considere că s-a săvârşit o infracţiune, acestea rezultând fie din plângere, fie din actele premergătoare şi, pe de altă parte, rezultă din art. 228 C. proc. pen. inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 din acelaşi cod, intervenţia unui astfel de caz rezultând fie din actele prin care procurorul a fost sesizat, fie din actele premergătoare, astfel putându-se determina ca în locul începerii urmăririi penale, să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale, în cauză acest caz fiind cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) - fapta nu există.
În fapt, plângerea petentului vizează nemulţumiri legate de soluţia pronunţată de cei trei judecători, actul lor neputând atrage răspunderea penală.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă ca nefondată.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluţiei nr. 662/P/2008 din 23 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluţie pe care o menţine.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 954/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1621/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
