ICCJ. Decizia nr. 784/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 784/2010
Dosar nr. 789/1/2010
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Din datele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată la 29 ianuarie 2010 petentul V.M., domiciliat în Bucureşti, B-dul Ioan Maniu, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., a înţeles să atace rezoluţia nr. 373/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de mai multe persoane din cadrul Consiliului Director al Uniunii Sportive a M.A.I. din România, precum şi din cadrul Comisiei de cenzori, pentru infracţiunile prev. de art. 2151 C. pen. şi art. 3021 C. pen.
În motivare petentul a susţinut că soluţia adoptată de procurorul de caz este nelegală şi netemeinică după cum şi soluţia procurorului ierarhic superior dispusă prin rezoluţia nr. 11759/5927/II/2/2009 din 16 decembrie 2009, deoarece s-au comis omisiuni şi aprecieri eronate care au distorsionat situaţia de fapt şi de drept.
Astfel, procurorul de caz pretinde că nu s-au detaliat de petent în concret, faptele comise de persoanele cercetare, dar prin plângere se cerea cercetarea modului în care au fost utilizate fondurile ministerului sub aspectul transferului de sume de bani către o asociaţia privată „U.S.M.I.R.”.
S-a mai învederat şi faptul că nu au fost audiate toate persoanele implicate în aceste fapte şi nu s-au solicitat de procurori toate documentele care au justificat transferurile incriminate.
În final, petentul a apreciat a fi nemotivată soluţia procurorului şef de secţie dispusă prin rezoluţia 11759/5927/II/2/2009 din 16 decembrie 2009.
Examinând plângerea în raport de actele şi lucrările cauzei, de dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., precum şi de criticile formulate se constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 373/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Berechet Nicolae - general corp de armată (r), preşedinte, L.E., chestor, prim vicepreşedinte, Ş.I., chestor principal, vicepreşedinte, Z.C., general de brigadă, vicepreşedinte, S.M., colonel (r), secretar, V.P.C., chestor, membru, P.C., chestor, membru, M.P., chestor, membru, B.N., chestor de poliţie, membru, S.M., chestor principal, membru, A.N., colonel (r) membru, C.I., comisar şef, preşedinte, S.V.C., comisar, membru, R.M., subinspector, membru, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi deturnare de fonduri, cu motivarea că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
Pronunţând această soluţie, procurorul de caz a constatat din actele premergătoare efectuate că persoanele, mai sus nominalizate, nu au atribuţii de gestionare şi administrare a fondurilor, acestea exercitându-se prin compartimentul financiar-contabil al Centrului Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Sumele colectate în baza Ordinului nr. 1385 din 14 iulie 2007 al Ministerului Administraţiei şi Internelor s-au utilizat cu aprobarea acestuia sau a secretarului general al ministerului.
În aceste condiţii s-au apreciat susţinerile petentului a fi simple supoziţii, fără forţă probantă, neevidenţiind date şi indicii care să poată fi verificate şi dovedite.
Preluând aceeaşi motivare, prin rezoluţia nr. 11759/5927/II/2/2009 din 16 decembrie 2009 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul V.M. împotriva soluţiei adoptate de procurorul de caz.
Nemulţumit de aceste soluţii, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat Înaltei Curţi, reiterând nemulţumirile sale în calitate de ofiţer activ în cadrul Centrului Cultural al M.A.I. şi de avertizor de interes public privind încălcări ale legii în ce priveşte modul de utilizare a fondurilor băneşti provenite lunar din donaţii şi sponsorizări de la instituţii publice, de către persoanele care-l administrează şi gestionează.
Procedând la soluţionarea acestei plângeri, pe baza actelor de la dosar, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., se constată pentru considerentele ce urmează că plângerea este nefondată.
Petentul nu a concretizat care sunt încălcările de lege în utilizarea şi administrarea fondurilor băneşti provenite din donaţii, după cum nu a indicat nici probatoriul ce-l susţine şi nici persoanele care se fac vinovate în calitatea pe care o deţin.
În baza ordinului 1385 din 14 iulie 2006 privind susţinerea materială a activităţilor cultural-artistice şi sportive desfăşurate în unităţile M.A.I. şi în asociaţiile şi cluburile sportive constituite în cadrul acestora se prevede, pe de o parte, că personalul acestui minister poate susţine material activitatea cultural-sportivă pe baza liberului consimţământ, iar pe de altă parte, că sumele astfel colectate în baza ordinului vor fi utilizate cu aprobarea ministrului administraţiei şi internelor sau a secretarului general al ministerului.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-au constatat încălcări ale acestui ordin sau ale unor prevederi financiare privind colectarea acestor sume din donaţii şi nici în ce priveşte modul de utilizare, gestionare şi administrare a acestor fonduri băneşti.
S-a mai constatat că persoanele care fac parte din Consiliul director al Uniunii Sportive al M.A.I., pe care petentul a solicitat ca procurorul să le cerceteze pentru fapte penale (plângere f. 1 dos. procuror) nu au atribuţii de gestionare şi administrare a fondurilor, gestionarea acestora făcându-se prin compartimente de specialitate (respectiv financiar-contabil din cadrul Centrului Cultural al M.A.I.).
În aceste condiţii, în mod justificat procurorul de caz nu a constatat incidentă o răspundere penală a persoanelor reclamate, atâta timp cât, în cauză nu s-a probat comiterea unor infracţiuni şi în consecinţă, a dispus o soluţie de neînceperea urmăririi penale, pe motiv că faptele reclamate nu există.
În contextul nedovedirii lor, susţinerile petentului nu se înscriu în sfera ilicitului penal, neputând fi calificate decât suspiciuni care nu pot antrena o răspundere penală şi nu pot conduce la punerea în mişcare a acţiunii penale.
Drept urmare, soluţia de neînceperea urmăririi penale adoptată de procuror este conformă atât dispoziţiilor legale cât şi actelor premergătoare efectuate în cauză, urmând a fi menţinută - ca legală şi temeinică - prin respingerea plângerii formulate de petent conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul V.M. împotriva rezoluţiei nr. 373/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 842/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3351/2010. Penal → |
|---|
