ICCJ. Decizia nr. 954/2010. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 954/2010
Dosar nr. 3311/1/2010
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra cauzei penale de faţă ;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. 3311/1/2010 petentul M.C. a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 644 din 27 martie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 1592/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivarea cererii petentul a invocat „descoperirea de fapte noi şi împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la pronunţarea hotărârii, ceea ce face ca hotărârile să fie netemeinice”.
În rândul faptelor şi împrejurărilor care nu au fost cunoscute au fost enumerate următoarele :
- supunerea sa şi a familiei sale unor multiple ameninţări supreme, şantaj, îngrădirea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, hărţuiri politice din partea lui T.B. (şi a acoliţilor săi) care luptă pe toate căile să obţină încă un mandat la Preşedinţia României şi apoi să instaureze un regim dictatorial, săvârşind fapte grave prin care încalcă Constituţia;
- impunerea înaintării unor plângeri penale împotriva adversarilor politici ai preşedintelui T.B. ca o condiţie pentru rezolvarea cazului său (cererea de a fi recunoscut drept „luptător în rezistenţa anticomunistă”;
- a depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 2005 o plângere ce a constituit obiect al Dosarului nr. 1747/2005, sentinţa 291 prin care i s-a respins ca inadmisibilă plângerea.
Faptele şi împrejurările de mai sus nu au fost cunoscute de instanţă la pronunţarea hotărârii aferente dosarului de mai sus, cât şi Dosarului nr. 4883/1/2007, respectiv Dosarul nr. 1592/1/2009.
- guvernul B. a blocat iniţiativele rezolvării situaţiei sale;
- s-au exercitat ameninţări într-o locaţie a M.Ap.N. fapt ce a dus la neprezentarea petentului la procesul din 27 martie 2009 pentru revizuirea în dosarul nr. 1592/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de asemenea i s-a cerut să nu candideze la alegerile europarlamentare din 7 iunie 2009 şi să nu facă contestaţie la adresa acestor alegeri;
- a fost ademenit şi apoi i s-a impus să devină membru P. respectiv să susţină pe faţă campania pentru un nou mandat la Preşedinţia ţării a lui T.B., deşi el avea alte convingeri politice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de revizuire a petentului, în conformitate cu dispoziţiile art. 403 alin. (1) C. proc. pen., o consideră inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Revizuientul consideră că după revoluţia din decembrie 1989 a ajuns, treptat, victima noului sistem politico-economic prin promotorii acesteia care, prin diferite măsuri sau atitudini, nu l-au promovat, l-au marginalizat şi i-au încălcat drepturile, mai ales din momentul în care a devenit „susţinătorul Monarhiei Constituţionale şi al Casei Regale din România”, culminând cu faptul că în noaptea de 19 ianuarie 2009, în trenul rapid pe ruta Iaşi - Bucureşti” a fost supus unui supracontrol CFR, ocazie cu care s-a produs ameninţarea supremă atât în tren, cât şi într-o unitate M.Ap.N. pentru a nu se prezenta la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de a refuza să candideze sau să se prezinte la alegerile europarlamentare din vara lui 2009, presiuni la care a fost supus şi ulterior.
Pentru tot ceea ce i s-a întâmplat şi continuă să i se întâmple, după anul 2005, îl găseşte vinovat pe T.B.
Astfel, după ce i s-a refuzat recunoaşterea calităţii de „luptător în rezistenţa anticomunistă”, a fost supus unor abuzuri manifestate din partea preşedintelui B. şi a acoliţilor săi (internarea în spitale de psihiatrie, reducerea ritmului vieţii la limita supravieţuirii, aplicarea metodei torturii, distrugerea familiei, discriminarea pe criterii politice, lovitura politică, şantajul).
Cu unele dintre presupusele fapte ale Preşedintelui României a sesizat parchetul şi pentru că plângerile i-au fost respinse ca neîntrunind elementele necesare sesizării, petentul s-a adresat cu plângeri asemănătoare direct Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a solicitat condamnarea demnitarului şi a „acoliţilor” săi.
O asemenea plângere a constituit obiect al Dosarului penal nr. 4883/1/2007 care, prin sentinţa nr. 428 din 18 iunie 2007 a fost respinsă ca inadmisibilă.
Recursul împotriva sentinţei a fost respins ca neîntemeiat prin decizia nr. 107 din 25 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva deciziei penale nr. 107 din 25 februarie 2008 petiţionarul a formulat cerere de revizuire care a constituit obiectul Dosarului nr. 1592/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin sentinţa penală nr. 644 din 27 martie 2009, instanţa supremă a dispus trimiterea cererii de revizuire spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 397 C. proc. pen.
Nemulţumit de soluţie, petentul a atacat-o cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - C9 şi a constituit obiectul Dosarului nr. 4409/1/2009, prin decizia nr. 680 din 28 septembrie 2009 a fost respins ca nefondat.
Cererea de revizuire a sentinţei nr. 644 din 27 martie 2009 a constituit obiect al Dosarului penal cu nr. 6753/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În cursul actelor premergătoare judecării admisibilităţii cererii a fost solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să comunice modul în care a fost soluţionată ultima plângere adresată de petentul M.C.
A fost depusă rezoluţia nr. 14758/3215/VIII/1/2009 din 15 iulie 2009 prin care a fost respinsă ca informă sesizarea petentului M.C., având ca obiect anularea alegerilor din 7 iunie 2009 şi refacerea lor corectă, întrucât acuzaţiile nu au fost justificate în vreun fel.
Respectiva plângere a fost depusă iniţial la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după care a fost trimisă spre competentă soluţionare parchetului.
Prin sentinţa penală nr. 1582 din 7 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6753/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus trimiterea cererii de revizuire a sentinţei penale nr. 644 din 27 martie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 1592/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Împotriva sentinţei, revizuientul M.C. a declarat recurs şi acesta a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 52 din 25 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8936/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Prin adresa nr. 1592/III/6/2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a înaintat concluziile sale, solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire deoarece motivele invocate nu se regăsesc în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului (au fost ataşate dosarele în care s-au pronunţat hotărârile sus-menţionate, petentul revizuient, neprezentându-se pentru susţinerea cererii sale), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o consideră inadmisibilă.
Din examinarea dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească, definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unei împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
În cauză, revizuientul a formulat o cerere, solicitând revizuirea unei hotărâri care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 393 C. proc. pen. cu referire, între altele, la condiţia că hotărârea trebuie să conţină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemelor existente faptei şi vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Or, în cauză prin sentinţa penală nr. 644 din 27 martie 2009, hotărârea care face obiectul prezentei cereri de revizuire, a fost trimisă cererea de revizuire a petentului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cerere care viza decizia penală nr. 107 din 25 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (prin care s-a respins recursul petentului îndreptat împotriva sentinţei penale nr. 428 din 18 iunie 2007 care a respins plângerea petentului ca inadmisibilă, aceasta fiind informă), nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen.
Mai mult decât atât, revizuientul, deşi a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., susţinerile sale nu se pot încadra în acest caz şi nici în vreunul din cazurile de retractare prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, conform art. 403 alin. (3) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C. a sentinţei penale nr. 644 din 27 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă revizuientul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4142/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 954/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
