ICCJ. Decizia nr. 1047/2011. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1047 /20 13
Dosar nr. 10174/117/2011
Şedinţa publică din 26 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 200 din 21 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 10174/117/2011 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de deţinere fără drept de droguri de risc în vederea consumului prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 pct. 1 lit c) şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.G., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de detenţie.
În baza art. 864 rap. la art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 36 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă la data de 22 februarie 2011 prin decizia penală nr. 13 din 01 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj şi a dispus executarea pedepsei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de 03 iunie 2008 şi până la data de 08 octombrie 2008.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 343 grame cannabis rămasă în urma analizelor de laborator.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
S-a reţinut că în data de 06 septembrie 2011, lucrători din cadrul B.C.C.O. Cluj s-au sesizat din oficiu despre faptul că există indicii temeinice cu privire la comiterea de către numitul S.G. a infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de risc prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Din actele premergătoare şi din investigaţiile efectuate de către lucrătorii de poliţie judiciară a rezultat faptul că numitul S.G., la data de 04 septembrie 2011 a fost depistat de către lucrători de politie din cadrul Politiei Municipiului Cluj-Napoca, în timp ce deţinea, fără drept, plante de cannabis (inflorescenţe, seminţe şi frunze) care conţineau cantitatea de 358,2 grame de cannabis. Lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei nr. 1 a Poliţiei Municipiului Cluj-Napoca au întocmit, la data de 04 septembrie 2011, procesul verbal de depistare din care a rezultat faptul că, la data de 04 septembrie 2011, în jurul orelor 16:20, au fost dirijaţi de către Dispecerul de serviciu pe str. G.B., pentru a soluţiona un eveniment. Ajunşi la faţa locului, lucrătorii de poliţie au luat legătura cu martorul L.F., persoană care a relatat lucrătorilor de poliţie faptul că o persoană de sex masculin care se află în Parcul I. L. C., pe o bancă, are asupra sa, în geantă frunze de cânepă verde.
Ca atare, în prezenţa martorului L.F., organele de poliţie au procedat la legitimarea inculpatului S.G. iar, cu ocazia controlului corporal sumar, au observat faptul că în geanta inculpatului se găseau aproximativ 1 kg de frunze, afirmativ fiind cânepă verde. Bunurile găsite asupra inculpatului au fost ridicate pe bază de dovadă şi sigilate.
Ulterior s-a întocmit Raportul de Constatare Tehnico-Ştiinţifică din data de 13 septembrie 2011 care, la capitolul „Concluzii" specifică faptul că „proba înaintată în cauză privind pe S.G. este constituită din 358,2 grame cannabis în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul (THC) substanţă psihotropă sintetizată de planată Cannabis. Cannabis-ul face parte din Tabelul - anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000. Cantitatea de 5,0 grame de cannabis, prelevată din proba înaintată, ambalată şi sigilată, a fost predată organului de cercetare penală drept contraproba probei în litigiu. Cantitatea de 343,0 grame Cannabis, rămasă din proba înaintată, în urma analizelor chimice de laborator şi a reţinerii contraprobei, ambalată şi sigilată cu sigiliul tip MI, a fost predat organului de cercetare penală.
Cu ocazia audierii sale de către procuror, la datele de 20 octombrie 2011 şi 28 noiembrie 2011, inculpatul S.G. a ales să uzeze de dreptul la tăcere şi a refuzat să dea vreo declaraţie cu privire la învinuirea care i se aduce.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei:
În acest sens, potrivit practicii judiciare, din cantitatea de droguri de risc (358,2 grame cannabis) procurate şi deţinute de către inc. S.G., se pot confecţiona un număr de aproximativ 1.075 de ţigări (dintr-un gram de cannabis se confecţionează în mod uzual 3 ţigări). Apreciind că inculpatul ar consuma aproximativ două ţigări în fiecare zi, această cantitate de ţigări i-ar ajunge aproximativ 1 an şi jumătate. În condiţiile în care inculpatul este consumator de droguri de risc, însă este şi un important dealer de acest tip de droguri, a fost greu de admis că, şi-a procurat pentru propriul consum, o cantitate atât de mare de droguri, care se vinde pe piaţă cu suma totală de cel puţin 25.074 RON (aproximativ 5.832 euro). Aşa cum a rezultat din verificările efectuate de lucrătorii de poliţie judiciară, pe piaţa de consumatori din România un gram de cannabis se comercializează cu suma de aproximativ 70 de RON. Poziţia procesuală a inculpatului faţă de învinuirea ce i-a fost adusă ridică semne de întrebare şi datorită faptului că, fiind o persoană cu venituri modeste, fără un loc de muncă, ar investi aceste sume de bani pentru achiziţionarea de droguri de risc, fără ca acest lucru să-i aducă vreun beneficiu material ulterior.
Instanţa a menţinut încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul ca fiind aceea de trafic de droguri de risc în modalitatea procurării şi deţinerii în vederea comercializării prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 deoarece, inculpatul a procurat şi deţinut droguri în vederea comercializării.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constituie trafic de droguri „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept".
Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române a procura înseamnă a face rost, a obţine, a dobândi un lucru. În opinia instanţei, culesul de pe câmp al plantei cannabis sativa, ştiind că este o plantă care sintetizează THC, substanţă halucinogenă, echivalează cu procurarea. Prin faptul că inculpatul a păstrat plantele culese în rucsacul său, fiind găsite asupra sa, echivalează cu deţinerea de droguri.
S-a reţinut că, în ceea ce priveşte scopul în care au fost procurate şi deţinute drogurile, cantitatea găsită asupra sa a fost mult prea mare pentru a se presupune că ar fi utilizată doar pentru consumul propriu.
S-a impus a se menţiona şi faptul că 358, 2 grame reprezintă cantitatea netă de plante, cea brută efectiv găsită asupra inculpatului fiind de 646,3 grame.
Toate elementele la care s-a făcut referire mai sus, respectiv cantitatea şi natura drogurilor procurate şi deţinute de către inculpat, coroborate cu antecedentele acestuia, au condus la concluzia că în speţă şi-au găsit incidenţa prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, motiv pentru care s-a impus tragerea la răspundere penală a inculpatului sub acest aspect. în acest sens au fost pronunţate mai multe soluţii în practica judiciară care au statuat că raportat la cantitatea de droguri deţinută, se va analiza în fiecare caz în parte incidenţa art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. (Decizia nr. 6652/2005 pronunţată de Î.C.C.J, secţia penală, decizia nr. 160 din 08 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Mureş, decizia nr. 4769/2003 pronunţată de Î.C.C.J, secţia penală, Decizia nr. 2647/2002 pronunţată de CSJ, decizia nr. 4914/2003 pronunţată de Î.C.C.J, secţia penală).
Inculpatul S.G. a comis prezenta infracţiune în stare de recidivă mare postcondamnatorie. Astfel, prin sentinţa penală nr. 36 din 29 ianuarie 2010, Dosar nr. 3267/117/2008 al Tribunalului Cluj, definitivă la data de 22 februarie 2011 pentru inculpat, prin decizia penală nr. 13 din 01 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen + 8 luni închisoare pt. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor conf. art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conf. art. 861, 862 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 03 iunie 2008 - 08 octombrie 2008.
Ca atare, condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei conf. art. 861, 862 C. pen. pe un termen de încercare de 5 ani, a reprezentat primul termen al recidivei mari postcondamnatorii, prezenta faptă fiind comisă în condiţiile celui de-al doilea termen al recidivei.
Având în vedere că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie. La individualizarea pedepsei, în temeiul art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) s-a ţinut cont de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000 (de la 3 la 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi), de faptul că inculpatul este consumator de droguri, dependent de ele, de cantitatea mare de ţigări care se puteau obţine din frunzele uscate de cannabis, de împrejurarea că este recidivist, de faptul că, condamnarea anterioară nu a constituit pentru inculpat un avertisment, starea de degradare psihică, relevată de copia foii de observaţie de la dosar şi de celelalte acte medicale poate constitui circumstanţă atenuantă conform art. 74 alin. (2) C. pen., urmând ca în temeiul art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special de 3 ani închisoare.
În concluzie, instanţa a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de detenţie fără pedeapsă complementară deoarece aplicarea ei este obligatorie doar în ipoteza în care pedeapsa principală aplicată este mai mare de 2 ani închisoare.
În baza art. 864 rap. la art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 36 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă la data de 22 februarie 2011 prin decizia penală nr. 13 din 01 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj şi s-a dispus executarea pedepsei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Executarea pedepsei complementare va începe după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.
Împotriva sentinţei Tribunalului Cluj a declarat apel inculpatul S.G., criticând-o sub aspectul încadrării juridice, apreciind că fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de consum de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Prin decizia penală nr. 201/A/2012 din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva sentinţei penale nr. 200 din 21 mai 2012 a Tribunalului Cluj pe care a desfiinţat-o în parte, doar sub aspectul omisiunii luării faţă de inculpat a măsurii de siguranţă prev. de art. 113 C. pen.
Pronunţând o nouă hotărâre, în baza art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen. a fost obligat inculpatul la tratament medical în scopul dezintoxicării.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
S-a reţinut că în mod temeinic prima instanţă a reţinut starea de fapt pe baza administrării probelor în cursul cercetării judecătoreşti, stabilind că inculpatul în 4 septembrie 2011 la ora 16:20 se afla în parcul I. L. C. din Cluj-Napoca având asupra sa o geantă cu aproximativ 1 kg. de frunze de cannabis din care a oferit trecătorilor.
Într-adevăr, în data respectivă martorul L.F. a apelat 112 pentru a anunţa organele de poliţie că inculpatul avea o geantă cu frunze de cannabis pe care organele de poliţie sosite la faţa locului le-au ridicat.
Contrar susţinerilor apelantului, din raportul de constatare tehnico ştiinţifică efectuat în cauză a rezultat fără dubiu că plantele găsite asupra inculpatului conţineau tetrahidrocannabinol, substanţă ce face parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul ar fi oferit cannabis unui număr de cinci persoane, aspect care coroborat cu cantitatea de frunze pe care o avea într-un loc public asupra sa respectiv o genată de 30 cm înălţime, de 25 cm lungime şi 12 cm lăţime plină cu frunze de cânepă denotă că inculpatul intenţiona să le ofere altor persoane spre consum.
Ca atare, în mod temeinic şi legal prima instanţă a efectuat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel încât nu se justifică schimbarea încadrării juridice în apel în infracţiunea de deţinere fără drept de droguri de risc, în vederea consumului propriu, fapt prev. şi ped. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Legat de acest aspect, nu prezintă relevanţă împrejurarea că plantele ar fi fost culese de pe marginea drumului, unde, susţine inculpatul, se găsesc din abundenţă; inculpatul a şi declarat când a fost depistat de organele de poliţie că frunzele pot fi consumate chiar şi fără a fi uscate dacă sunt fierte în lapte, aspect pe care l-a adus şi la cunoştinţa unor persone necunoscute din parc pe care le-a întrebat dacă nu doresc cannabis.
La individualizarea pedepsei de un an închisoare, prima instanţă a avut în vedere atât comiterea faptei în starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. raportat la condamnarea anterioară de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 39/2010 a Tribunalului Cluj pentru fapte similare, cât şi circumstanţa judiciară atenuantă constând în starea de degradare psihică în care se află apelantul datorită abuzului consumului de droguri.
Reţinând acest aspect, în mod nejustificat prima instanţă nu a dispus obligarea inculpatului la tratament medical având în vedere că acest tratament este necesar acestuia, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în apel de către Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca.
Din raportul a rezultat că apelantul şi în prezent suferă de politoxicomanie datorită intoxicaţiilor repetate cu alcool, cu plante etnobotanice, cu heroină, morfină, metadonă, cannabis şi LSD, fiind necesară continuarea tratamentului iniţiat cu neuroleptice, neuropsihotice şi antiepileptice.
Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul, a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi, pronunţând o nouă hotărâre, în temeiul art. 113 C. pen. a obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoşire.
Împotriva deciziei penale nr. 201/A/2012 din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs inculpatul S.G., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
În motivarea recursului a susţinut, în esenţă, că nu există probe că a săvârşit fapta de trafic de droguri de risc, solicitând schimbarea încadrării juridice în consum de droguri de risc, reducerea cuantumului pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Recursul declarat este nefondat.
Referitor la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 1859 pct. 18 C. proc. pen. invocat de apărare, nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilită contrar probelor dosarului.
În urma analizării materialului probator administrat, corect s-a apreciat că vinovăţia inculpatului S.G. a fost dovedită, fiind întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Se reţine că la data de 04 septembrie 2011, inculpatul S.G. a fost depistat de organele de poliţie pe raza municipiului Cluj Napoca, deţinând cantitatea de 385,2 grame cannabis, destinată comercializării.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a reieşit că plantele găsite asupra inculpatului constituie 358,2 grame cannabis - drog de risc ce face parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, relatările martorilor O.I.M., C.M.A. şi B.A.D. au relevat că inculpatul comercializa droguri, oferindu-le prietenilor pentru consum.
Această împrejurare coroborată cu cantitatea de droguri deţinută - 358,2 gr cannabis atestă că drogul era destinat oferirii altor persoane pentru consum, chiar dacă inculpatul nu recunoaşte acest aspect.
Corect, s-a realizat încadrarea juridică a faptei în trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar schimbarea încadrării juridice în deţinere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, solicitată de inculpat în apel şi reiterată în recurs, nu se justifică.
În recurs, inculpatul a invocat şi cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.G. pentru fapta săvârşită, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 78 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege - 3 - 15 ani închisoare - natura şi gravitatea faptei comise, cantitatea de droguri traficată, circumstanţele personale ale inculpatului, recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Se reţine că, prin sentinţa penală nr. 36 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 13 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, S.G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pentru trafic de droguri de risc şi consum de droguri de risc. Întrucât a săvârşit faptele deduse judecăţii în cursul termenului de încercare, în temeiul art. 864 raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, dispunându-se executarea pedepsei alături de cea stabilită în cauză - 1 an închisoare, inculpatul având de executat în final, 4 ani închisoare.
Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., constând în afecţiunile medicale dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale) cât şi pericolul social concret al faptei, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat şi prin urmare, în raport cu criteriile enunţate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), o reducerea a cuantumului pedepsei nu se justifică.
Cât priveşte schimbarea modalităţii de executare solicitată de către inculpat, nu este posibil a se realiza, întrucât în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. (1) C. pen., prin decizia nr. 1 din 17 ianuarie 2011, pronunţată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 C. pen. De asemenea, s-a statuat că suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. (1) C. pen.
Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 201/A/2012 din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C.proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 201/A/2012 din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 792/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1070/2011. Penal. Consumul ilicit de droguri... → |
|---|
