ICCJ. Decizia nr. 1455/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1455/2011
Dosar nr. 3986/1/2011
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra cauzei penale de faţă:
Analizând lucrările lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 10 mai 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea formulată de petiţionarul V.G. împotriva rezoluţiei nr. 16/P/2011 din 16 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare.
Pentru soluţionarea cauzei s-a dispus acvirarea dosarului nr. 16/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare.
La data de 17 mai 2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o nouă plângere formulată de petiţionarul V.G. împotriva aceleiaşi rezoluţii dispusă în dosarul nr. 16/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, ce a format obiectul dosarului nr. 4203/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea din 6 septembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 4203/1/2011, s-a dispus trimiterea cauzei la dosarul nr. 3986/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea discutării conexării.
Având în vedere identitatea de obiect, cauză şi părţi, pentru o mai bună administrare a justiţiei, prin încheierea din 9 septembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus conexarea dosarului nr. 4203/1/2011 la dosarul nr. 3986/1/2011.
Analizând lucrările dosarului Înalta Curte reţine că petiţionarul V.G. la data de 30 aprilie 2010, a formulat plângere împotriva locotenentului colonel major C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, arătând că în calitate de prim procuror militar la Parchetul Militar Craiova, la data de 5 aprilie 2004 a emis o adresă către Ministerul Justiţiei, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, ce a avut drept consecinţă recunoaşterea acestei calităţi.
Susţine petiţionarul că în perioada 1971-1975 a fost reţinut, arestat, strămutat, a avut domiciliul obligatoriu stabilit de organele de securitate comunistă, întrucât a fost opozant al regimului.
Comisia respectivă a solicitat relaţii în sensul celor invocate de petiţionar la Serviciul Român de Informaţii, însă dosarul a fost trimis spre soluţionare Parchetului Militar Craiova care a comunicat comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă că numitul V.G. a fost cercetat în dosarul nr. 141/B/1976 de fostele organe de securitate ale judeţului Vâlcea pentru infracţiunea prev. de art. 166 alin. (2) C. pen ., iar prin ordonanţa din 7 aprilie1976 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, precum şi faptul că nu a reţinut sau arestat.
Prin rezoluţia nr. 16/P/2011 din 16 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de col. mag. (r) C.D. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen.
Se reţine că există un impediment în punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, în baza art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere ce face obiectul cauzei dedusă judecăţii, arătând că adresa înaintată de intimat Ministerului Justiţiei este falsă, în sensul că nu reflectă realitatea.
Analizând actele existente la dosar Înalta Curte, apreciază că plângerea formulată de petiţionar nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă prin rezoluţia atacată este legală şi temeinică, în mod corect fiind dispusă neînceperea urmăririi penale faţă de împrejurarea că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Dispoziţiile art. 10 C. proc. pen., reglementează cazurile în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare printre acestea fiind cel referitor la împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale.
Având în vedere data comiterii presupuselor fapte reclamate de către petiţionar, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a împlinit termenul prev. de art. 122 lit. d) C. pen ., fapt pentru care apreciază că soluţia de neîncepere a urmăririi penale corespunde exigenţelor prevăzute de aceste dispoziţii legale, astfel încât urmează ca în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., să respingă ca nefondate plângerea formulată de petiţionar.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul V.G. împotriva rezoluţiei nr. 16/P/2011 din 16 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1462/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1453/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
