ICCJ. Decizia nr. 109/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 109/2011
Dosar nr. 7942/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Deliberând asupra plângerii de faţă, în baza actelor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Cu cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 7942/1/2010, petiţionara M.P. a formulat, în temeiul art. 28-29 C. proc. pen., plângere prin care a sesizat săvârşirea faptelor de distrugere, furt a bunurilor mobile din imobilul din Oradea, infracţiuni săvârşite de familia J.M.
În cuprinsul plângerii, petenta arată că făptuitorii au avut complice Statul Român, care prin organele de urmărire penală au înlesnit cu intenţie săvârşirea infracţiunilor, prezentând în mod detaliat drepturile pe care le are faţă de imobilul şi bunurile mobile în litigiu, care nu-i sunt recunoscute de învinuiţi şi complicii acestora.
Solicită petiţionara că în baza materialului expus în plângere, a probelor menţionate, în baza prevederilor Codului penal şi civil, să se constate acţiunile de distrugere a bunurilor, caracterul continuu al acestora şi calitatea de complici a organelor statului.
Examinând plângerea formulată de petentă, din perspectiva conţinutului acesteia, plângere adresată direct instanţei, Înalta Curte constată nulă plângerea, în temeiul prevederilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, între altele, obiectul ei, va fi declarată nulă – întrucât dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică, potrivit art. 721 C. proc. civ. şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice, iar Codul de procedură penală nu cuprinde soluţia ce poate fi pronunţată de instanţă în asemenea situaţii.
Conform art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea penală trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă, Legea nr. 202/2010 prevăzând şi alte date suplimentare legate de condiţiile ce se cer a fi satisfăcute în legătură cu conţinutul plângerii penale.
În speţa de faţă, plângerea penală a fost adresată direct instanţei, ea neîntrunind cerinţele prevăzute în dispoziţiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu cuprinde descrierea faptei pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate, dar nici nu oferă suficiente elemente de identificare a pretinşilor făptuitori, context în care se impune respingerea ei ca inadmisibilă, nefiind incidente dispoziţiile art. 222 alin. (7) C. proc. pen.
Întrucât plângerea, astfel cum a fost formulată, nu poate conduce la un rezultat concret, satisfăcător pentru o eventuală începere a cercetării sau măcar pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime ale petiţionarei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată.
Petiţionara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionara M.P.
Obligă petiţionara la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 115/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 108/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
