ICCJ. Decizia nr. 1153/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1153/2011
Dosar nr. 8395/63/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 42 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj a fost condamnat inculpatul V.S. la:
- 2 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, art. 76 lit. c) C. pen.;
- 3 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. b) C. pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere pedeapsa aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea, conform art. 863 C. pen.: să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 raportat la art. 83 C. pen.
S-a aplicat art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a luat act că părţile vătămate D.P.L., G.F.L. şi M.E. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 26 mai 2009 la zi, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul V.S. se face vinovat de infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că a recrutat, transportat şi găzduit părţile vătămate minore în Italia, în scopul exploatării sexuale a acestora, respectiv că a determinat-o pe partea vătămată G.L.F. să meargă în Italia, prin propunerea mincinoasă a oferirii unui loc de muncă, unde ulterior a fost exploatată sexual de inculpat.
De asemenea, inculpatul a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei în Italia de către martorele D.I.T., V.A.M. şi M.L.M.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 125 din 25 mai 2010, a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând, a înlăturat dispoziţiile art. 74, art. 76 C. pen. şi art. 861- art. 863 C. pen., a condamnat pe inculpat la:
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) combinat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001;
- 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) combinat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este nelegală, fiind interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar pedepsele principale nu au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei penale nr. 125 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea de trafic de minori în ceea ce o priveşte pe partea vătămată D.L.P. şi individualizării pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, atât în ceea ce priveşte cuantumul dar şi modalitatea de executare.
Inculpatul solicită admiterea recursului său şi menţinerea sentinţei instanţei de fond în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, precum şi de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul a comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, s-a sustras iniţial de la urmărirea penală, nu a recunoscut faptele care i s-au reţinut în sarcină, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin ameninţări cu acte de violenţă la adresa părţilor vătămate G.L.F., D.L.P. şi a martorei M.L.M.
Faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale a fost avut în vedere de instanţele de apel împreună cu celelalte criterii, la individualizarea pedepselor, acestea fiind orientate spre minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, chiar la minim pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.
Pedeapsa aplicată – prin cuantumul său şi modalitatea de executare – este în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante, iar pedepsele reduse sub minimul special, faţă de aspectele arătate, Înalta Curte apreciind, în acord cu instanţa de apel, că nu suntem în prezenţa acelor împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante potrivit art. 74 C. pen.
Inculpatul a mai criticat hotărârile pronunţate în cauză şi sub aspectul greşitei sale condamnări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, partea vătămată fiind D.L.P.
Înalta Curte apreciază că această critică este inadmisibilă.
Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
În speţă, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului şi traficarea părţii vătămate minore D.L.P., condamnându-l pe acesta la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., luând act totodată că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul nu a exercitat calea de atac a apelului, ci doar procurorul pe aspecte legate de netemeinicia pedepsei principale aplicate inculpatului şi nelegalitatea pedepsei complementare.
Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de procuror, a majorat pedepsele aplicate inculpatului şi a dispus ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie, stabilind şi o pedeapsă complementară în limitele prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul, care nu a declarat apel, poate critica Decizia recurată numai cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei, nu şi cu privire la greşita sa condamnare.
În consecinţă, faţă de cele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 125 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile vătămate M.L.N. şi G.L.F., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1151/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1154/2011. Penal → |
|---|
