ICCJ. Decizia nr. 106/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 106/2011
Dosar nr. 9234/1/2010
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare formulată în cauză,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
La data de 10 noiembrie 2010, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.D., deţinut în Penitenciarul Giurgiu împotriva deciziei penale nr. 975 din 27 februarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 7994/2/2006.
În motivarea contestaţiei, C.D. a susţinut că la 22 februarie 2007, data soluţionării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 794/A din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu intimata parte vătămată C.M.G. şi cu intimata parte civilă P.E.D., invocând, în drept, dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Solicitând să se constate că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, contestatorul a cerut admiterea contestaţiei şi suspendarea executării pedepsei până la rejudecarea recursului cu respectarea dispoziţiilor legale.
Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.D., constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., - caz de contestaţie în anulare invocat în cauză -, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare „când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii";.
În cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiei în anulare, instanţa este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen., să examineze, mai întâi, admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) – c) şi e) C. proc. pen., ocazie cu care va constata dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege (art. 388 C. proc. pen.), dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul din cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar.
Prin urmare, în această fază prealabilă, instanţa se limitează doar la verificarea cererii de contestaţie în anulare sub aspectul regularităţii sale, respectiv, al îndeplinirii condiţiilor legale de folosire a acestei căi extraordinare de atac, judecata fiind doar una de admisibilitate în principiu.
Prin decizia penală nr. 974 din 22 februarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 7994/2/2006, împotriva căreia contestatorul C.D. a formulat contestaţie în anulare, s-a admis recursul declarat de acesta (în calitate de inculpat) împotriva deciziei penale nr. 794/A din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au casat decizia atacată şi sentinţa penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la omisiunea constatării graţierii pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 243 alin. (1) C. pen., potrivit art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni cu modificările ulterioare.
S-au descontopit pedepsele rezultante, cea principală de 18 ani închisoare,cea complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C. pen., aplicată în condiţiile art. 65 C. pen. pe o durată de 10 ani cu începere după executarea pedepsei principale şi cea complementară a degradării militare, aplicată în condiţiile art. 67 C. pen. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele principale astfel:
- pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) şi i);
- două pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate în baza art. 243 alin. (1) C. pen.;
- pedepsele de 3 ani închisoare aplicate în baza art. 280 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum şi pedeapsa complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen.;
- pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în baza art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. aplicată potrivit art. 65 C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale;
- pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în baza art. 37 alin. (2) şi (3) raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, precum şi pedeapsa complementară a degradării militare;
- două pedepse de câte 18 ani fiecare (faptele din 6 noiembrie 2002 de la Liceul „Jean Monnet"; şi, respectiv, 14 martie 2003 din Parcul „Cişmigiu";), aplicate în baza art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174-175 lit. a), e), i) – art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale aplicată pe lângă fiecare pedeapsă principală, precum şi pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.;
- pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. aplicată pe o durată de 5 ani, precum şi pedeapsa complementară a degradării militare aplicată în baza art. 67 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 cu modificările ulterioare, s-au constatat graţiate în întregime fiecare din cele două pedepse de câtre 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul în baza art. 243 alin. (1) C. pen. şi i s-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 7 din lege.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen.
În temeiul art. 35 alin. (3) cu referire la art. 66 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare a interzicerii drepturilor aplicate inculpatului şi s-a dispus ca pedeapsa complementară cea mai grea prevăzută de art. 64 lit. a), b), c), d), e) cu referire la art. 65 C. pen. pe o durată de 10 ani să înceapă a fi executată după executarea pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a făcut aplicarea art. 67 C. pen., a pedepsei complementare a degradării militare a inculpatului C.D.
În temeiul art. 38516 alin. (2) raportat la art. 381 C. proc. pen. s-a dedus din cuantumul pedepselor aplicate, durata arestării preventive a inculpatului începând cu 24 martie 2003 la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate în cauză, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
La data soluţionării recursului, recurentul inculpat C.D. - contestatorul din prezenta cauză, - a fost prezent în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C.I. (fila 63, dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Este adevărat că la termenul de judecată din data de 22 februarie 2007 când s-a pronunţat decizia penală nr. 975/2007 procedura de citare nu a fost îndeplinită cu intimata parte vătămată C.M.G. şi cu intimata parte civilă P.E.D. în sensul că la dosar nu s-au întors dovezile de îndeplinire a procedurii de citare dispusă prin afişare la Primăria Sectorului 1 şi, respectiv, la Primăria Sectorului 2 însă, în opinia Înaltei Curţi, folosirea cazului de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen., invocat de contestator şi anume neîndeplinirea – conform legii - a procedurii de citare este limitată atât prin dispoziţii exprese, cât şi prin aplicarea unor principii de drept procesual penal consacrate.
Legea procesual penală română recunoaşte dreptul de a face contestaţie în anulare numai părţilor din proces - inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente - respectiv, procurorului, iar pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., nu poate face contestaţie decât partea care nu a fost legal citată şi a lipsit de la judecata în recurs sau partea care a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare. în consecinţă, nici o altă parte din proces nu poate folosi contestaţia în anulare, care este proprie numai părţii care a lipsit de la judecata în recurs.
Aşa fiind, inculpatul prezent la judecata în recurs nu poate face contestaţie în anulare pe motiv că faţă de partea vătămată sau partea civilă lipsă la judecata în recurs, procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, iar dacă a uzat de o atare cale extraordinară de atac, soluţia ce se impune a fi pronunţată nu poate fi decât aceea de respingere a contestaţiei, ca inadmisibilă.
Raportând dispoziţiile legale susmenţionate la speţa dedusă judecăţii şi având în vedere regulile care disciplinează procedura contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen., puteau fi invocate de contestator doar în ipoteza în care procedura de citare cu acesta în recurs, nu ar fi fost îndeplinită conform legii, nu şi în cazul în care, dosarul în care s-a pronunţat decizia împotriva căreia a formulat prezenta contestaţie, a fost soluţionat în condiţiile în care procedura de citare cu intimata parte vătămată şi cu intimata parte civilă nu a fost legal îndeplinită.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.D. împotriva deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 7994/2/2006 se va respinge, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.D. împotriva deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 2410/1/2007.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1063/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 994/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
