ICCJ. Decizia nr. 1100/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 176/F din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Z.C. împotriva rezoluției nr. 954/P/2009 din 19 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 331/II/2/2010 din 30 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. A menținut rezoluția atacată și a obligat petentul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel a reținut că prin rezoluția nr. 954/P/2009 din 19 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii D.V. și T.P., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, judecătorii C.A., A.M.M. și C.A., din cadrul Tribunalului Galați și S.B., judecător în cadrul Judecătoriei Galați (în prezent judecător în cadrul Judecătoriei Iași), față de care s-au efectuat verificări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reținându-se că fapta reclamată nu se confirmă.
Pentru a se pronunța în acest sens, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a avut în vedere următoarele:
La data de 25 iulie 2008, petiționarul Z.C. a formulat plângere penală împotriva mai multor magistrați, polițiști și funcționari publici, pe care a adresat-o Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, solicitând cercetarea acestora pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție.
Prin ordonanța nr. 127/P/2008 din 13 decembrie 2008, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate, disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, în vederea efectuării de cercetări față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen.
Potrivit competenței ce îi revenea, prin ordonanța nr. 44/P din 13 august 2009, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică - a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații reclamați de petiționar sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen. și a dispus disjungerea cu privire la magistrații D.V. și T.P., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, C.A., A.M.M. și C.A., judecători în cadrul Tribunalului Galați și S.B., judecător în cadrul Judecătoriei Galați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
I. La data de 28 aprilie 1999, petiționarul Z.C. a formulat plângere penală împotriva învinuitului C.I., secretar al comunei Smârdan, solicitând efectuarea de cercetări fată de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât refuza să îl înscrie în registrul agricol al comunei în calitate de proprietar al unui imobil din acea comună obținut în anul 1991.
Prin ordonanța nr. 2225/P/1999 din 25 februarie 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
La data de 12 mai 2000, prin ordonanța nr. 419/11/2/2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, plângerea formulată de petiționar împotriva soluției emisă în dosarul nr. 2225/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost respinsă ca nefondată.
Plângerea formulată de petiționar împotriva ordonanței de respingere a plângerii nr. 419/11/2/2000 din 12 mai 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost respinsă ca nefondată prin ordonanța nr. 709/11/2/2000 din 31 iulie 2000 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
Prin sentința penală nr. 1599 din 16 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 10344/2002, plângerea formulată de petiționar împotriva ordonanței nr. 2225/P/1999 din 25 februarie 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, a fost respinsă ca nefondată.
Recursul formulat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 1599 din 16 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 10344/2002, a fost admis prin decizia penală nr. 573/R din 6 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 2079/P/2003, instanța de recurs dispunând casarea sentinței respective și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cauza înregistrându-se pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 3119/P/2003.
Prin sentința penală nr. 3373 din 28 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul 3119/P/2003, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași (urmare admiterii cererii de strămutare și desființării deciziei penale nr. 573/R din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Galați).
Tribunalul Călărași, prin decizia penală nr. 14/R din 11 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 71/P/2004, a admis recursul declarat de petiționarul Z.C. împotriva sentinței penale nr. 1599/2003 a Judecătoriei Galați pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cauza înregistrându-se sub nr. 843/P/2004 pe rolul Judecătoriei Galați.
Prin sentința penală nr. 2513 din 21 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 843/P/2004, plângerea formulată de petiționarul Z.C. împotriva ordonanței nr. 2225/P/1999 din 25 februarie 2000 a Judecătoriei Galați a fost respinsă ca nefondată.
Recursul formulat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 2513 din 21 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 843/P/2004, a format obiectul dosarului nr. 78/P/2005 al Tribunalului Galați, care și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău întrucât prin încheierea nr. 2031 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1146/2005 s-a admis cererea formulată de petiționarul Z.C. și s-a dispus strămutarea judecării cauzei în favoarea acestei instanțe.
Prin decizia penală nr. 716/R din 15 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3369/2005 s-a admis recursul declarat de petiționarul Z.C. împotriva sentinței penale nr. 2513 din 21 octombrie 2004 a Judecătoriei Galați, s-a admis plângerea formulată de petiționar împotriva ordonanței de scoaterea de sub urmărire penală nr. 2225/P/1999 din 25 februarie 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați în vederea începerii urmăririi penale față de numiții N.S., C.I. și I.G.
După efectuarea celor dispuse prin decizia penală nr. 716/R din 15 iunie 2005 a Tribunalului Bacău, prin ordonanța nr. 2225/P/1999 din 20 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor reclamate de petiționarul Z.C.
Plângerea formulată de petiționar împotriva ordonanței de scoaterea de sub urmărire penală nr. 2225/P/1999 din 20 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 565/II/2/2007 din 31 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.
împotriva acestor ordonanțe petiționarul Z.C. a formulat plângere, cauza înregistrând u-se pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 10093/233/2007.
Prin sentința penală nr. 390 din 3 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 10093/233/2007, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 390 din 3 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 10093/233/2007, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 91 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 10093/233/2007, menținându-se ca temeinice și legale ordonanțele nr. 2225/P/1999 din 20 martie 2007 și nr. 565/1172/2007 din 31 iulie 2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, astfel că, sentința penală nr. 390 din 3 martie 2008 a Judecătoriei Galați a rămas definitivă.
II. Petiționarul Z.C. a reclamat faptul că dosarul civil nr. 537/1990 al Judecătoriei Galați a dispărut, lucru confirmat și de această instanță judecătorească la data de 27 iulie 2001, cauza înregistrându-se pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați sub nr. 75/P/2001, care a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați unde a primit nr. 4367/P/2001 având ca obiect sustragerea sau distrugerea dosarului mai sus menționat, urmând să se efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen.
Prin rezoluția din 8 septembrie 2003 dată în dosarul nr. 4367/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de A.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 alin. (1) C. pen., art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen.
Prin rezoluția nr. 587/11/2 din 17 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 4367/P/2001 din 08 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.
Prin sentința penală nr. 2680 din 5 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul 1707/P/2004, plângerea formulată de petiționarul Z.C. împotriva rezoluției nr. 587/II/2 din 17 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a fost respinsă ca nefondată.
împotriva sentinței penale nr. 2680 din 5 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 1707/P/2004, a declarat recurs petiționarul, recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 65 din 31 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1173/P/2005, menținându-se ca temeinice și legale rezoluțiile nr. 4367/P/2001 din 8 septembrie 2003 și nr. 587/11/2 din 17 mai 2004 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.
Reținând că din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că procurorii D.V. (care a emis ordonanța nr. 2225/P/1999 din 20 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați), T.P. (care a emis rezoluția nr. 4367/P/2001 din 8 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați), judecătorii C.A., A.M.M. și C.A., din cadrul Tribunalului Galați (care au pronunțat decizia penală nr. 91 din 18 februarie 2009 în dosarul nr. 10093/233/2007) și judecătorul S.B., din cadrul Judecătoriei Galați (care a pronunțat sentința penală nr. 390 din 3 martie 2008 în dosarul nr. 10093/233/2007), ar fi săvârșit vreo faptă penală cu prilejul instrumentării dosarelor în care petiționarul Z.C. avea calitatea de reclamant, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față aceștia, reținând că infracțiunea sesizată nu se confirmă.
împotriva rezoluției nr. 954/P/2009 din 19 februarie 2010 petentul a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 331/II/2/2010 din 30 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, constatându-se că cercetările sunt complete, că au fost avute în vedere la soluționarea cauzei toate actele aflate la dosar și că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
Nemulțumit de aceste soluții petentul a formulat plângere conform dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate, fără să indice însă motivele de nelegalitate și netemeinicie, arătând că va motiva ulterior "contestația".
Petentului i-a fost admisă cererea privind atașarea dosarelor la care potrivit propriilor susțineri nu ar fi avut acces și în care s-ar afla înscrisurile necesare motivării și susținerii plângerii, tocmai pentru a fi în măsură să descrie fapta reclamată și să precizeze vătămarea ce i s-ar fi cauzat prin actele intimaților, acordându-se în acest sens încă un termen de judecată. Cu toate acestea, petentul nu și-a motivat plângerea, iar la termenul acordat a refuzat să o susțină oral, părăsind sala de judecată.
In aceste condiții, verificând rezoluția atacată, astfel cum aceasta a fost confirmată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Galați a constatat, în baza lucrărilor și materialului din dosar, că aceasta este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel a reținut că probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat că intimații, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu știință, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului.
împotriva sentinței penale nr. 176/F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, a declarat recurs petiționarul Z.C., cauza fiind înregistrată sub nr. 544/44/2010.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 3856alineat ultim C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petiționar este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați este definitivă.
înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispozițiile art. 3851C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.
In prezenta cauză prin sentința atacată cu prezentul recurs, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Z.C. împotriva rezoluției nr. 954/P/2009 din 19 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 331/II/2/2010 din 30 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest context procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentința penală nr. 176/F din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 2781pct. 10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.
Față de considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul Z.C. împotriva sentinței penale nr. 176/F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.
In temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte, a obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1104/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1/2011. Penal → |
|---|
