ICCJ. Decizia nr. 1197/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 803 din 16 noiembrie 2010 , Tribunalul București, secția a II-a penală, printre altele, a dispus:
1. în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.A., zis "A.", la pedeapsa de 7 ani închisoare.
In temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
In temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului (arestat prin mandatul de arestare preventivă nr. 122/U.P din 30 aprilie 2010).
2. în temeiul disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.P., zis "B.", la pedeapsa de 6 ani închisoare.
în temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
In temeiul disp art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului (arestat prin mandatul de arestare preventivă nr. 123/U.P din 30 aprilie 2010).
3. In temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.O.P., zis "F.", la pedeapsa de 6 ani închisoare.
In temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
In temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.O.P. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
în temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
în temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului (arestat prin mandatul de arestare preventivă nr. 124/U.P din 30 aprilie 2010).
împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel, printre alții, inculpații G.A.C., B.P. și S.O.P. apel care formează obiectul dosarului nr. 25534/3/2010(3251/2010) al Curții de Apel București, secția a II-a penală.
La termenul din 2 martie 2011, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel București, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților B.P. și S.O.P. în temeiul art. 3002combinat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., și a revocat măsura arestării preventive a apelantului inculpat G.A.C. și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.A.C. dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
împotriva acestei încheieri, inculpații G.A.C., B.P. și S.O.P., au declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți sub nr. 2493/1/2011.
Recurenții inculpați B.P. și S.O.P. au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat G.A.C. a declarat, personal, în fața instanței de recurs că înțelege să-și retragă recursul declarat și să se ia act de cererea sa.
înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3856alin. (3) C. proc. pen. și dispoziția Curții de Apel București dată în încheierea atacată, constată următoarele: La termenul de judecată din data de 25 martie 2011, din oficiu, înalta Curte a pus în discuția părților inadmisibilitatea declarării recursului declarat de inculpatul G.A.C., în raport cu împrejurarea că prin încheierea atacată cu prezentul recurs, s-a dispus, printre altele, revocarea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat G.A.C., și punerea de îndată în libertate a inculpatului G.A.C., dacă nu este arestat în altă cauză,
înalta Curte, constată că recursul declarat de inculpatul G.A.C., este inadmisibil, în raport cu soluția pronunțată de instanța de apel, respectiv de revocarea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat G.A.C., și punerea de îndată în libertate a acestuia.
Constată de asemenea că excepția inadmisibilității primează cererii de retragere a recursului formulată personal de către recurentul inculpat G.A.C. la termenul de judecată din 25 martie 2011, întrucât cererea de recurs nu mai este supusă controlului judecătoresc atâta vreme cât este constatată inadmisibilă.
Prin urmare va dispune respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de inculpatul G.A.C. împotriva încheierii din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 25534/3/2010 (3251/2010).
Constată că recursurile declarate de inculpații B.P. și S.O.P. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la această dispoziție a instanței, înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-1 împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1.
In cauza supusă analizei, înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
înalta Curte constată că, în raport de modul de operare a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor, respectiv că în cursul lunii aprilie 2010 inculpatul B.P. zis "B." în baza aceleiași rezoluții infracționale, atât personal cât și prin intermediul inculpatului S.O.P. zis "F." a vândut heroină, drog de mare risc pe care, personal l-a procurat de la inculpatul G.A.C. zis "A.", iar în data de 29 aprilie 2010 a fost surprins de către organele de poliție deținând în autoturismul său cantitatea de 7,55 grame heroină, pe care o procurase anterior de la același coinculpat, precum și cantitatea de 1,53 grame Cannabis, droguri de mare risc și risc, pe care le deținea în vederea vânzării, iar inculpatul S.O.P. zis "F.", în cursul lunii aprilie 2010 a desfășurat activități ilegale cu droguri de mare risc, în modalitatea vânzării, iar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în data de 14 aprilie 2010 a vândut învinuitului T.I.A. cantitatea de 0,16 grame heroină, cu suma de 50 lei (acesta din urmă fiind depistat de către lucrătorii de poliție), iar în data de 22 aprilie 2010 și 24 aprilie 2010 a vândut colaboratorului "D.D." cantitatea totală de 0,21 grame heroină, cu suma de 100 lei,(situație de fapt reținută de instanța de fond); cât și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pe care inculpații le-au săvârșit, este pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei presupuși ca autori ai faptelor respective.
In acord cu prima instanță, înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 3002coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților B.P. și S.O.P.
Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptei, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează această faptă, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
în același sens, înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
înalta Curte conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, recursurile declarate de B.P. și S.O.P. împotriva încheierii din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 25534/3/2010 (3251/2010).
înalta Curte conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a respins ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.A.C. împotriva încheierii din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 25534/3/2010 (3251/2010).
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1199/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1195/2011. Penal → |
|---|
