ICCJ. Decizia nr. 1178/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 536 din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.A.L., din infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
In baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în baza art. 864C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 940 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 24 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj și s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat celei aplicate în prezenta cauză, deci în final 4 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 864raportat la art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 940 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 14 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate în cauza de față, deci în final 1 an și 9 luni închisoare.
în baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenția de la 5 octombrie 2004 la 26 noiembrie 2004 și de la 17 decembrie 2009 la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, ca situație de fapt, următoarele:
- conform unei înțelegeri prealabile, la data de 10 iunie 2008, inculpatul D.A.L. a expediat din Castellon (Spania), un colet de 4 kg, în care era disimulată într-un pachet de unt cantitatea de 250 grame hașiș, numitului H.P.S., membru al unei rețele de traficanți de droguri ce acționa pe raza municipiului Mediaș, dar și în alte zone din țară, din banii obținuți din vânzarea hașișului, inculpatului D. i-au fost trimiși în Spania 1000 Euro;
- câteva zile mai târziu, inculpatul D. a venit în România, având disimulată în bagaje o cantitate de aproximativ 500 grame hașiș, sub forma a 5 calupuri de câte 100 grame, ambalate în folie alimentară, inculpatul D. și-a oprit un calup, iar restul Ie-a dat numitului H.P.S. în schimbul banilor primiți anterior;
- din declarațiile inculpatului D.A.L. a rezultat că acesta a mai expediat în România și în perioada iulie-decembrie 2008 colete în care erau disimulate cantități de hașiș.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești, arătând că a expediat drogurile din Spania în România la inițiativa numitei K.T.N., care i l-a prezentat pe H.P.S.
A precizat că procura hașișul de la persoane de origine marocană din Castellon, cu 130 Euro pentru 100 grame, apoi îl vindea cu 300 Euro lui H.P.S., care la rândul său îl distribuia în România cu 800 Euro.
In raport de încadrarea în drept dată prin rechizitoriu și de modul concret de comitere a faptelor, instanța a reținut și incidența în cauză a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) privind forma continuată pentru ambele infracțiuni.
împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, criticând-o numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, despre care a arătat că este prea severă. A solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și să se țină seama că și-a întemeiat o familie, având un copil mic în întreținere.
Prin decizia penală nr. 191/A din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.A.L. împotriva sentinței penale nr. 536 din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.
S-a menținut starea de arest a apelantului inculpat și s-a dedus prevenția de Ia5 octombrie 2004 la 26 noiembrie 2004 și de la 17 decembrie 2009 lăzi.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar, examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile formulate, a reținut că instanța de fond a făcut o analiză completă și corectă a materialului probator administrat, stabilind situația de fapt care se desprinde în mod necontestat din aceste dovezi și a dat activității infracționale a inculpatului încadrarea juridică legală, inclusiv prin aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen.
în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, s-a constatat că au fost respectate criteriile generale instituite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.
Astfel, s-a reținut că deși apelantul inculpat este recidivist postcondamnatoriu iar faptele săvârșite prezintă un grad ridicat de pericol social, instanța de fond a avut în vedere, potrivit prevederilor art. 80 C. pen., sinceritatea și regretul pe care acesta Ie-a manifestat, acordând circumstanțe atenuante și coborând în mod substanțial pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Date fiind elementele concrete, specifice ale cauzei, s-a apreciat că nu se poate considera că pedepsele de 3 ani și respectiv de 3 luni închisoare ar fi prea severe și ar trebui reduse.
Așadar, cum sancțiunile aplicate răspund scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., iar examinarea de ansamblu, din oficiu, a cauzei, nu relevă existența vreunui motiv de casare, apelul a fost respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 și 172 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, dându-se o mai mare eficientă circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., reținute în favoarea sa, precum și deducerea pedepsei începând cu data de 25 octombrie 2009, când a fost arestat în Spania în vederea predării către România.
înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele următoare:
Instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei judicioase aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, critica întemeiată pe dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen., privind greșita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind fondată.
Sub acest aspect, înalta Curte constată că instanța de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de natură a satisface exigențele impuse de art. 52 C. pen.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
înalta Curte constată că, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a realizat o justă apreciere a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin luarea în considerare atât a circumstanțelor reale de comitere a faptei, cât și a datelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal, regretând faptele comise, ceea ce a determinat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., dându-se o eficiență semnificativă dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen.
Astfel, nu se impune reducerea cuantumului pedepsei, față de împrejurarea că inculpatul este recidivist post condamnatoriu, fiind condamnat anterior tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, ceea ce denotă perseverență infracțională și faptul că pedeapsa aplicată anterior nu și-a atins scopul.
în prezenta cauză sunt însă incidente dispozițiile art. 3859pct. 172 C. proc. pen., întrucât prin hotărârile pronunțate s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Astfel, înalta Curte constată că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), întrucât din pedeapsa aplicată inculpatului nu s-a dedus perioada executată începând cu data de 25 octombrie 2009, când acesta a fost arestat în Spania în vederea predării către România pentru executarea mandatului de arestare preventivă nr. 92/UP din 10 aprilie 2009 emis de Tribunalul București, secția I penală, în prezenta cauză, așa cum rezultă din actele dosarului.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte, în baza art. 38515alin. (1) art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de inculpatul D.A.L. împotriva deciziei penale nr. 191/A din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
S-a casat, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 536 din 29 iunie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând s-a dedus prevenția inculpatului de la 25 octombrie 2004, la 26 noiembrie 2004 și de la 25 octombrie 2009 la 24 martie 2011.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1194/2011. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 1104/2011. Penal → |
|---|
