ICCJ. Decizia nr. 1282/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 1133/R din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.V. împotriva deciziei penale nr. 21/R din 11 ianuarie 2010 a aceleiași instanță pronunțată în dosarul nr. 2681/108/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că motivul invocat în cuprinsul contestației nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și care au drept scop restrângerea situațiilor în care se poate fi afectată autoritatea de lucru judecat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal contestatorul, criticând-o sub aspect de nelegalitate, întrucât la dosar există suficiente date pentru a se dispune admiterea contestației în anulare întrucât la judecarea recursului a fost în imposibilitate de prezentare din motive familiale (decesul mamei).
La termenul din 31 martie 2011, înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căi de atac exercitată de contestator.
Examinând cauza sub acest aspect, înalta Curte apreciază recursul declarat de contestatorul M.V. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
în conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.
Sub acest aspect, se constată că potrivit dispozițiilor art. 392 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a contestației în anulare, hotărârea dată în această materie este susceptibilă de a fi atacată pe calea ordinară a apelului sau, după caz, a recursului doar într-o singură situație, respectiv cea a cazului de contestație prevăzut de art. 386 alin. (4) C. proc. pen., când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, fie în primă instanță sau fie în judecarea apelului.
Ca atare, cum decizia penală nr. 1133/R din 4 noiembrie 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara învestită să soluționeze contestația în anulare promovată împotriva unei decizii dată în calea de atac a recursului de către aceiași instanță, este definitivă și nu mai poate fi atacată cu un nou recurs.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea a respins ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul M.V.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, întrucât acestuia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac fără respectarea condițiilor legale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1200/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
