ICCJ. Decizia nr. 1339/2011. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 224/D/2010 din 12 august 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, în dosarul nr. 4894/110/2010, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.V. împotriva sentinței penale nr. 3549/2000 a Tribunalului Bacău, ca inadmisibilă.
Soluția de inadmisibilitate pronunțată în cauză s-a întemeiat pe constatarea că motivul invocat în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează între cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
S-a reținut în acest sens că cererea de revizuire era motivată în raport de greșita individualizare a pedepsei efectuată de instanțele de condamnare, solicitându-se înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare ce fusese aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare stabilită în sarcina condamnatului prin sentința penală nr. 269/D din 21 august 2000 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă decizia nr. 1083/2001 a Curții Supreme de Justiție.
S-a arătat de către instanță că prin intermediul revizuirii nu se poate reexamina o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat pentru fapte sau împrejurări ce au format obiect de analiză la judecata în fond a cauzei și în căile de atac.
Ca urmare, s-a constatat că nefiind vorba de o nicio situație dintre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire formulată în cauză era inadmisibilă.
împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul R.V.
Prin decizia penală nr. 7/2011 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respins ca tardiv apelul formulat în cauză.
S-a reținut de către instanță că dispozitivul sentinței pronunțate în primă instanță fusese comunicat condamnatului la locul de detenție, la data de 2 septembrie 2010, ocazie cu care acesta a menționat pe dovada de comunicare că nu declară recurs în cauză.
Ulterior, după expirarea termenul legal de apel, condamnatul a formulat cerere de apel, cerere înregistrată pe rolul instanței la 8 noiembrie 2010.
Reținând că termenul în care putea fi atacată hotărârea primei instanțe se împlinise la 14 septembrie 2010, instanța de apel a constatat că apelul declarat era tardiv formulat.
La pronunțarea deciziei din apel, condamnatul R.V. a declarat oral că formulează recurs în cauză. Recursul nu a fost motivat.
în ședința publică de la 4 aprilie 2011, revizuientul condamnat, personal și prezența apărătorului desemnat din oficiu, a învederat înaltei Curți că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel.
Având în vedere manifestarea de voință liber exprimată de titularul căii de atac, precum și dispozițiile art. 385/4 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de retragerea recursului declarat în cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 1419/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1416/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
