ICCJ. Decizia nr. 136/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 136/2011
Dosar nr. 8004/2/2010
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul B.S. a formulat plângere împotriva avocatului intimat C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 193, art. 180, art. 257, art. 264, art. 292 şi art. 317 C. pen., intimatei C.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 250, art. 247 şi art. 259 C. pen., iar în ce priveşte pe intimatul poliţist E.I. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 257 C. pen.
S-a susţinut de petent că în data de 17 februarie 2009 în timp ce se afla la sediul Oficiului judeţean pentru protecţia consumatorului Giurgiu pentru a depune o reclamaţie, a avut o altercaţie verbală cu numita C.L. angajata instituţiei, iar aceasta l-a chemat pe soţul său - C.I.A. - care l-a ameninţat şi agresat fizic, provocându-i excoriaţii pe ambele mâini (potrivit certificatului medical).
Prin rezoluţia nr. 1995/P/2009 din 23 iulie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 193 şi art. 180 alin. (1) C. pen.
Prin rezoluţia nr. 1701/II/2/2010 din 31 august 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus admiterea plângerii petentului, infirmarea rezoluţiei nr. 1995/P/2009 şi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul C.I.A. sub aspectul infracţiunilor sesizate cât şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu în vederea efectuării de cercetări faţă de numita C.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 250, art. 247 şi art. 259 C. pen.
În aceste condiţii Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, ţinând seama de calitatea de avocat a numitului C.I.A. a dispus în temeiul art. 42 C. proc. pen. şi art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
La 23 septembrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) combinat cu art. 10 lit. a) şi c) cu referire la art. 209 alin. (3) şi art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de C.I.A. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 193 şi art. 180 alin. (1) C. pen.
Împotriva soluţiei de neînceperea urmăririi penale, petentul a formulat plângere, susţinând că în mod neîntemeiat nu s-au făcut cercetări împotriva avocatului sub aspectul tuturor infracţiunilor sesizate, de asemenea că s-a uitat a fi cercetată C.L., iar cu privire la poliţist care la data de 17 februarie 2009 l-a amendat contravenţional, iar medicii legişti au refuzat să-l consulte pe data de 20 februarie 2009.
Prin sentinţa penală nr. 306 din 7 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată plângerea petentului.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat recurs, arătând în scris, în esenţă, că sentinţa pronunţată nu este motivată, nu a fost informat procedural cu cine s-a judecat, instanţa nu a fost compusă potrivit legii, sentinţa pronunţată nu a fost publică, procurorul a lipsit din sala de şedinţă; că la 7 octombrie 2010 a fost lipsă de procedură cu petentul şi crede, de asemenea, că a fost lipsă de procedură cu părţile, că nu este sigur că această acţiune a fost depusă de petent, comunicarea fiind primită prin poştă, apreciind de asemenea că dosarul a fost soluţionat cu viclenie şi abuz.
Ca atare, petentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţate, admiterea plângerii şi trimiterea dosarului la Judecătoria Giurgiu, ca fiind instanţa competentă.
Recursul este nefondat.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosar, a ansamblului probator existent, constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii pronunţând o hotărâre temeinică şi legală prin menţinerea rezoluţiilor parchetului, în speţă neexistând nici o probă sau vreun indiciu, că s-ar fi comis o infracţiune.
Raportat la criticile aduse, privind competenţa instanţei, nemotivarea hotărârii pronunţate cu lipsă de procedură, lipsa procurorului, se constată că în raport de disp. art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel avea competenţa materială de a soluţiona cauza ţinând seama de calitatea de avocat a numitului C.I.A.
Totodată se constată că la dosar sunt dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a părţilor, instanţa mai mult luând cauza la a doua strigare, luând act de concluziile procurorului de şedinţă, astfel încât au fost respectate toate dispoziţiile procedurale.
Totodată, instanţa a făcut o analiză amănunţită a actelor, lucrărilor şi probatoriului administrat în cauză, în urma căreia a pronunţat hotărârea atacată de petent, ca urmare a verificării efectuate în procedura prev. de art. 2781 C. proc. pen.
Cum nici una din criticile petentului recurent nu este fondată, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul, obligând recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.S. împotriva sentinţei penale nr. 306/F din 07 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1353/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1361/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
