ICCJ. Decizia nr. 144/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 144/2011
Dosar nr. 3414/105/2009
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 25 din data de 22 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C.N., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă din data de 17 iunie 2009.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 85 alin. (1) din OUG 195/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă din 17 iunie 2009.
În baza art. 86 alin. (1) din OUG 195/2002, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă din 17 iunie 2009.
În temeiul art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani si 6 luni închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b), alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 10 lei de la inculpat, contravaloarea cuţitului folosit la comiterea faptei.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă L.C. A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 500 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi art. 998 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ PLOIEŞTI. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1004,93 lei, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data de 24 iunie 2009 la data plăţii efective, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă L.C., în cuantum de 800 lei, onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 558/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului V.C.N., pentru comiterea infracţiunilor de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În actul de sesizare s-a reţinut că, în dimineaţa zilei de 17 iunie 2009, având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare decât limita legală şi fără a fi posesor al permisului de conducere, a condus pe drumurile publice din localitatea Floreşti un autoturism marca Opel Vectra, neînmatriculat, şi l-a lovit cu un cuţit în zona gâtului pe L.C., producându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute în actul de sesizare pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare a locului faptei, proces-verbal de căutare corp delict, raport de expertiză medico-legală nr. 421 din 17 iunie 2009, declaraţia părţii vătămate L.C., declaraţiile martorilor C.V., R.N., adresa nr. 319330 a MAI - I.P.J. Prahova - Serviciul Politiei Rutiere, rezultat etilotest, buletine de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1876-1877/16 iunie 2009, contract de vânzare-cumpărare autoturism Opel Vectra, declaraţiile inculpatului V.C.N.
În cursul cercetării judecătoreşti, s-a procedat la audierea părţii vătămate L.C., în conformitate cu disp. art. 326 C. proc. pen., aceasta arătând că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3.000 lei daune materiale şi 30.000 lei daune morale.
În cauză s-a constituit parte civilă şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, cu contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părţii vătămate, aşa cum reiese din adresa aflată la fila 32 dosar.
S-a audiat inculpatul, potrivit art. 323 C. proc. pen., acesta recunoscând comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, dar arătând că nu a intenţionat s-o omoare pe partea vătămată (f. 46 şi urm. dosar instanţă).
Totodată, s-a procedat la audierea martorilor din acte R.N., fila 49 dosar şi C.V., fila 67 dosar.
În dovedirea acţiunii civile, partea civilă a solicitat proba cu înscrisuri şi un martor, probe încuviinţate de instanţă, care a procedat la audierea martorului L.M., fila 69 dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
În fapt, în noaptea de 16/17 iunie 2009, inculpatul V.C.N. a consumat într-un bar din localitatea Floreşti, judeţul Prahova, unde domiciliază, circa 3 litri bere (6-7 sticle de 500 ml fiecare, conform declaraţiei). Acesta a consumat băuturile alcoolice în intervalul orar 02,30 - 05,30 după care, pentru a vizita un prieten, a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca Opel Vectra şi, în jurul orelor 06,30, a condus pe drumurile publice din localitate.
După ce a parcurs circa 100 m, într-o intersecţie s-a întâlnit cu partea vătămată L.C. care conducea un autoturism marca VW Golf din sens contrar.
Autovehiculele au fost poziţionate în intersecţie astfel încât nu au putut continua deplasarea şi cum niciunul din conducătorii auto nu a acordat prioritate de trecere, au intrat într-un conflict verbal.
Cum între sus-numiţi exista un conflict mai vechi (V.C.N. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 557/2006 a Judecătoriei Câmpina, fila 39 d.u.p., la amendă penală, pentru lovirea numitei M.R., concubină a inculpatului şi cumnata părţii vătămată), conflictul a degenerat, inculpatul şi partea vătămată au coborât din autoturisme şi s-au apropiat. Când s-au întâlnit, inculpatul, folosind un cuţit pe care îl avea asupra sa, l-a lovit în gât şi în umărul stâng pe L.C. Urmare a loviturii primite a fost secţionată artera carotidă a părţii vătămate, însă L.C. a reuşit să telefoneze martorului R.N. care, aflându-se în zonă, a intervenit imediat şi l-a condus la spital, iar urmare a îngrijirilor medicale acordate, a supravieţuit.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, fila 8 d.u.p., partea vătămată L.C. a prezentat la data de 17 iunie 2009 diagnosticul plagă înjunghiată latero-cervicală stânga cu lezare laterală de arteră carotida externă stânga şi secţionare venă jugulară anterioară stânga; plagă înjunghiată faţă externă 1/3 superioară braţ stâng; plagă superficială regiunea manugriu sternal. S-a mai arătat că leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin lovire cu corp dur ascuţit-tăietor-înţepător (posibil cuţit sau orice obiect asemănător), necesită aproximativ 12-15 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viata victimei.
Inculpatul, fiind verificat cu aparatul etilotest la ora 09,03, s-a constatat o valoare de 0,63 mg alcool/1 în aerul expirat, iar probele de sânge recoltate la 09,10 şi respectiv 10,10 au relevat o alcoolemie de 1,40 şi respectiv 1,10 gr.%0, după cum reiese din buletinele de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1876 şi 1877, aflate la fial 18 d.u.p.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul V.C.N. nu este posesor al permisului de conducere, aşa cum a rezultat din adresa nr. 419330 din 25 iunie 2009 a I.J.P. Prahova - Serviciul Politiei Rutire, fila 14 d.u.p., iar autovehiculul pe care l-a condus pe drumurile publice nu era înmatriculat.
Situaţia de fapt cum a fost reţinută, a reieşit din coroborarea probelor administrate, respectiv din declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor din acte şi ale inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului de a lovi partea vătămată cu un cuţit în zona gâtului, provocându-i leziunile traumatice care au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, care se desprinde din circumstanţele comiterii faptei, respectiv din natura obiectului vulnerant folosit, un cuţit, obiect apt de a produce leziuni grave, şi zona anatomică vizată, respectiv gâtul victimei.
Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, iar aceea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere, potrivit disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social concret al faptelor, foarte ridicat, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament sincer pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii.
Faţă de aceste criterii, instanţa a considerat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special, executabile în regim privativ de libertate, sunt suficiente pentru reeducarea inculpatului.
Totodată, inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
B. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul V.C.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelul nu a fost motivat în scris, iar în concluziile dezvoltate oral în faţa instanţei prin apărătorul ales, apelantul inculpat a arată că motivul de recurs îl reprezintă pedeapsa aplicată acestuia de instanţa de fond, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat, pe care o consideră greşit individualizată, faţă de modalitatea producerii acestei fapte, persoana inculpatului, împrejurarea că este infractor primar, are familie, a recunoscut fapta comisă, iar partea vătămată este cea care a provocat scandalul. Urmează a se avea în vedere menţiunea de la fila 2 a dosarului de urmărire penală din care rezultă că partea vătămată este cea care l-a provocat pe inculpat şi l-a lovit în faţă de două ori cu pumnii după care, ulterior a acţionat şi apelantul, astfel că apreciază că se impune aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 36 din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apreciindu-se că sentinţa apelată este legală şi temeinică.
C. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, inculpatul V.C.N. a declarat recurs, aducând critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin intermediul apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost susţinut, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, reţinerea circumstanţelor personale ale inculpatului - acesta fiind sincer; totodată, a considerat că se pot reţine şi dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., în raport de împrejurarea că inculpatul a fost provocat de partea vătămată.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum s-a susţinut oral la termenul de astăzi 19 ianuarie 2011 de către apărătorul ales, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Susţinerea privind incidenţa circumstanţei atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiată, aşa cum în mod corect au apreciat atât instanţa de fond cât şi cea de apel, întrucât din probele administrate nu se poate reţine existenţa vreunui act de provocare al părţii vătămate, inculpatul fiind cel care a avut o atitudine agresivă şi, în final, violentă, generată în principal de consumul de băuturi alcoolice dar şi de existenţa unui conflict mai vechi între părţi.
Înalta Curte reţine că în cauză nu se impune nici reţinerea circumstanţelor atenuante prev. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., aşa cum a solicitat inculpatul, întrucât, pe de o parte, inculpatul nu a avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptei - fiind cercetat anterior în 6 dosare penale şi aplicându-i-se amenzi administrative pentru infracţiuni de ultraj, violare de domiciliu şi loviri şi alte violenţe -, iar pe de altă parte, atitudinea de recunoaştere a faptei nu atrage automat reţinerea circumstanţei atenuante prev. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ci poate fi avută în vedere la dozarea pedepsei, aşa cum este cazul în speţă, pedeapsa fiind orientată la minimul social prevăzut de lege.
Totodată, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia - inculpatul deşi nu are antecedente penale, a fost cercetat anterior în 6 dosare penale şi i s-au aplicat amenzi administrative pentru infracţiuni de ultraj, violare de domiciliu şi loviri şi alte violenţe (fişe cazier judiciar şi anexa nr. 2, fil. 37,38 dos. u.p.). Prin raportare la condiţiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 7 ani şi 6 luni închisoare, a fost just dimensionată şi este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul V.C.N. privind greşita individualizare a pedepselor, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate, în cuantum de 7 ani şi 6 luni, asigură realizarea funcţiilor educativă şi de exemplaritate, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.C.N. împotriva deciziei penale nr. 36 din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.N. împotriva deciziei penale nr. 36 din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 142/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1461/2011. Penal → |
|---|
