ICCJ. Decizia nr. 1472/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1472/2011
Dosar nr. 3580/1/2011
Şedinţa publică din 13 octombrie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 3580/1/2011, Asociaţia de Locatari din Arad a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 81/II-2/2011 din 28 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluţiei nr. 17/P/2011, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea plângerii se arată că procurorul a omis să se pronunţe cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 246 şi, respectiv, art. 2481 C. pen., trebuia să extindă cercetarea penală faţă de agentul guvernamental în funcţie la data pronunţării hotărârii din 2007 şi nu a făcut nicio referire în rezoluţia atacată la cel de al doilea făptuitor – G.F. – rezoluţia fiind nemotivată.
S-a ataşat prezentei plângeri dosarul nr. 17/P/2011.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin denunţul adresat organului de urmărire penală la data de 19 ianuarie 2011, Asociaţia de locatari a imobilului situat în municipiul Arad, judeţul Arad, prin avocatul ales G.B. a sesizat săvârşirea de către R.H.R., subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe şi G.F., primarul municipiului Arad, a infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.
În motivarea denunţului s-a arătat că:
- membrii asociaţiei au calitatea de chiriaşi ai apartamentelor din imobilul situat în municipiul Arad;
- cu privire la imobilul amintit au ridicat pretenţii P.M.D.L., H.E. şi B.M.D., moştenitori ai celui care, în anul 1944, a fost proprietarul clădirii, B.S.
- prin decizia nr. 5555/2001 a Curţii Supreme de Justiţie a fost menţinută decizia pronunţată în apel, „potrivit cu care se constatase faptul că reclamantul – Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Arad este titularul unui drept de superficie asupra cotei de 83,3 % din imobilul identificat în C.F. nr. 716 Arad cu nr. top 271/19, incluzând dreptul de proprietate asupra construcţiilor şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent.” (este vorba de imobilul din municipiul Arad);
- hotărârea nu a fost pusă în executare de către primarul G.F.;
- „P.M. et Co.” s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, care le-a admis plângerea, obligând România la plata unor daune materiale în cuantum de 750.000 Euro;
- G.F. a emis dispoziţia nr. 3917 din 18 august 2008 „prin care a dispus restituirea în natură a cotei de 83,33% din construcţie cu respectarea prevederilor art. 13, art. 15, art. 17 şi art. 48 din Legea nr. 10/2001, republicată”;
- reprezentanţii asociaţiei de locatari, înainte şi după emiterea dispoziţiei amintite, au cerut primarului şi agentului guvernamental să semnaleze Curţii Europene a Drepturilor Omului că „soluţia pronunţată în cauza Palade c. România nu este una conformă realităţii, deoarece Curtea nu a avut la dispoziţie toate informaţiile pertinente pentru a-şi fundamenta soluţia în mod corect”;
- noul agent guvernamental, R.H.R., a refuzat să facă demersurile necesare „în vederea retrimiterii cauzei în faţa Marii Camere. Prin adresa nr. 333R/AG/80 din 16 aprilie 2008, acesta ne-a comunicat refuzul său de a face Curţii această solicitare, considerând că cererea noastră nu ar face astfel încât speţa să reprezinte un caz excepţional de natură să justifice retrimiterea, nefiind, în opinia sa, îndeplinite condiţiile impuse de ari 43 din Convenţie, deşi speţa ridică „o problemă privind aplicarea Convenţiei” şi anume soluţia favoriza pierderea de către Stalul Român a proprietăţii asupra unui bun în favoarea unor persoane fizice care aveau, cel mult, dreptul la despăgubiri cu mult mai mici decât cele acordate de C.E.D.O. Prin atitudinea celor doi făptuitori, atât subsemnaţii – care aveam dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuim de mai bine de 10 ani, cât şi Stalul Român am fost lipsiţi, pentru totdeauna, de dreptul de proprietate.”;
- persoanele reclamate nu au făcut tot ce ţinea de ele ca imobilul aflat în litigiu să nu iasă din patrimoniul statului;
- B.S. a obţinut în perioada interbelică un credit de 8.000.000 lei de la Banca Victoria, credit pe care l-a garantat prin instituirea unei ipoteci asupra imobilului situat în municipiul Arad. Ipoteca nu a fost niciodată ridicată;
- „În anul 1944 clădirea (ipotecată încă) a fost distrusă în proporţie de 55% de bombardamente, iar urmare a acestui fapt familia B.S. şi soţia, antecesorii lui P.M.D., H.E. şi B.M.D.I. au fost trecuţi pe tabelul sinistraţilor la poziţia 2. La data de 24 septembrie 1947 imobilul a fost trecut în Tabelul imobilelor Banca Victoria, ceea ce înseamnă că bunul imobil a fost preluat de Banca Victoria în contul ipotecii care îl grevase, iar moştenitorii nu mai aveau nici un drept de proprietate asupra bunului imobil, fapt asupra căruia C.E.D.O. nu a fost informat”;
- „Imobilul a fost bombardat în 1944 şi reconstruit integral de Statul Român. A fost ignorat de către C.E.D.O. – deoarece acest lucru nu i-a fost comunicat de către Statul Român prin cei doi făptuitori – procesul-verbal de recepţie provizorie din 19 noiembrie 1953 pentru blocul muncitoresc pe care Statul l-a construit din fonduri proprii, pe locul construcţiei distruse de către bombardament. Prin Decizia nr. 25.100/1952 a Sfatului Popular al Oraşului Arad, Ministerul Transporturilor – Direcţia Regională C.F.R. Timişoara, care se obligase să facă reparaţiile necesare conform avizelor anexate, pentru a fi întrebuinţate ca locuinţe muncitoreşti, primeşte bunurile imobile în folosinţă gratuită şi pe termen nelimitat”;
- Tribunalul Arad a anulat certificatul de moştenitor al numitei P.M., invocând printre alte argumente că „imobilul cuprins în masa succesorală este altul decât cel avut de antecesorii pârâţilor în patrimoniul transmis prin succesiune.”;
- din adresa nr. 31780 din 24 aprilie 1996 emisă de SC R. SA Arad reiese că imobilul a fost naţionalizat prin preluarea lui de la proprietarul Direcţia Regională C.F.R. Timişoara;
- moştenitorii lui B.S. nu au făcut dovada că ştiu numărul de apartamente ori care este structura clădirii sau că au cumpărat locuinţele din imobil.
- moştenitorii lui B.S. nu aveau ce revendica, iar statul nu avea ce restitui;
- statul a fost apărat superficial de G.F. şi R.H.R., ambii refuzând să informeze corect Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să-i pună la dispoziţie toate înscrisurile relevante;
- urmare a inacţiunii primarului, Consiliul local al municipiului Arad a tergiversat vânzarea către chiriaşi a apartamentelor din imobilul aflat în litigiu;
- succesorii lui B.S. au propus într-un proces de partaj încheierea unei tranzacţii, care prevedea preluarea de către aceştia a apartamentelor nr. 19, 20 şi 21, precum şi a spaţiilor comerciale;
- primarul G.F. a emis decizia nr. 3917 din 18 septembrie 2008 de restituire în natură a cotei de 83,3 % din imobilul aflat în litigiu, fără să solicite măcar un leu despăgubire.
- soluţia pe fond a Curţii Europene a Drepturilor Omului este nelegală pentru că nesocoteşte prevederile art. 10 alin. (2), (5) şi (6) din Legea nr. 10/2001.
Prin rezoluţia nr. 17/P din 25 februarie 2011 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – S.C.I.C.I.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.F. şi R.H.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. şi comunicarea soluţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că afacerea Bock şi Palade contra României a fost soluţionată prin două hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului (15 februarie 2007 – dezlegarea fondului şi 21 februarie 2008 – reparaţii echitabile). Asociaţia de proprietari a formulat primul memoriu privind retrimiterea cauzei la Marea Cameră la 31 august 2008, hotărârea pe fond fiind pronunţată la 15 februarie 2007, termenul legal pentru a se solicita revizuirea fondului fiind îndeplinit înainte de formularea memoriului, iar R.H.R. a fost numit agent guvernamental la 01 august 2007, neputându-se susţine că a dezinformat C.E.D.O.
Se mai arată de către procuror că în soluţionarea litigiului C.E.D.O. a avut în vedere toate aspectele esenţiale în soluţionarea litigiului, având la dispoziţia chiar o copie a cărţii funciare, nefiind dezinformată.
S-a apreciat că dispoziţia primarului, dată în baza C.E.D.O., nu poate fi una abuzivă, acesta, ca şi agentul guvernamental, neavând competenţa să se pronunţe cu privire la caracterul nelegal al hotărârilor C.E.D.O.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, arătând că procurorul nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 242 C. pen., sub aspect procedural se impunea în privinţa lui R.H.R. aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pe fond plângerea penală a avut în vedere şi situaţiile prealabile pronunţării hotărârii C.E.D.O., iar dacă cei doi reclamaţi ar fi acţionat cu diligenţă, imobilul nu ar fi ieşit din patrimoniu.
Prin rezoluţia nr. 81/II-2/24 martie 2011 a Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei şi s-a dispus comunicarea acesteia.
Nemulţumită de modul în care s-au soluţionat plângerile sale, petenta Asociaţia de Locatari din Arad s-a adresat, conform art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată.
Instanţa, din oficiu, având în vedere calităţile intimaţilor – primar şi agent guvernamental – a pus în discuţia părţilor competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea plângerii.
În acest sens s-a dispus efectuarea unei adrese către Ministerul Afacerilor Externe pentru a comunica dacă funcţia deţinută de intimatul R.H.R. de subsecretar de stat, respectiv Agent Guvernamental la C.E.D.O. este o funcţie cu rang de ministru sau nu.
Conform adresei nr. H1/10413/8 septembrie 2011 (fila 25 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) rezult că, în conformitate cu H.G. nr. 100/1974 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe „în cadrul Ministerului Afacerilor Externe funcţionează Agentul guvernamental pentru C.E.D.O., cu rang de subsecretar de stat, subordonat ministrului afacerilor externe”.
Astfel cum rezultă din adresă, intimatul nu are calitatea de ministru pentru ca aceasta să atragă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 29 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va dispune trimiterea dosarului, în conformitate cu art. 24 C. proc. pen. prin raportare la art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Judecătoriei Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite cauza având ca obiect plângerea formulată de petenta Asociaţia de Locatari Arad împotriva rezoluţiei nr. 17/P/2011 din 25 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. - S.C.I.C.I.C., la Judecătoria Arad, spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1473/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1470/2011. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
