ICCJ. Decizia nr. 1466/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Sentinţa nr. 1466/2011
Dosar nr. 9311/1/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2011
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin rezoluţia nr. 818/P/2010 din 02 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale împotriva lui B.V., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (trei fapte), abuz în serviciu prin îngrădirea de drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., favorizare a infractorului prevăzură de art. 264 C. pen., arestare nelegală prevăzută de art. 266 C. pen. (două fapte) şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există;
- neînceperea urmăririi penale împotriva lui I.G., M.M.D. şi P.I., judecători în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
În motivarea rezoluţiei, procurorul de caz a reţinut că la data de 31 mai 2010, D.G., preşedinte al Ligii Naţionale a Dreptăţii împotriva Corupţiei şi Abuzurilor din România (care şi semnează memoriile şi cu supranumele de „C.”, „Z.” şi „H.”) s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând efectuarea de cercetări faţă de magistraţii care au participat la soluţionarea mai multor cauze în care a avut calitatea de parte, invocând comiterea de către aceştia a unor fapte de natură penală.
În concret, petiţionarul s-a referit la judecătorii B.V. de la Curtea de Apel Bucureşti, I.G., M.M.D. şi P.I. din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din verificările efectuate au rezultat următoarele:
Petiţionarul D.G. a formulat plângere împotriva unui număr de trei persoane solicitând cercetarea acestora pentru fapte de abuz, fals şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni.
Prin rezoluţia nr. 1727/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind invocate în acest sens dispoziţiile art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen.
La data de 02 iunie 2008, prin rezoluţia nr. 893/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, plângerea formulată de D.G. a fost respinsă, ca nefondată.
Ulterior, petentul a formulat plângere întemeiată pe prevederile art. 2781 C. proc. pen., criticând soluţiile anterior menţionate.
Plângerea a fost adresată iniţial Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (dosar nr. 4863/303/2008) instanţă care, prin sentinţa penală nr. 468 din 18 iunie 2008 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
La data de 13 octombrie 2008, prin sentinţa penală nr. 251, pronunţată în dosarul nr. 3718/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, (judecător B.V.), plângerea formulată de D.G. a fost respinsă, ca nefondată.
Recursul declarat de D.G. a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1042 din 23 martie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (judecători I.G., M.M.D. şi P.I.).
La data de 23 februarie 2010, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost înregistrat dosarul nr. 756/P/2010, cauză penală având ca obiect efectuarea de cercetări cu privire la moartea violentă a unei persoane.
La aceeaşi dată, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de D.G. pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., reţinându-se că în noaptea de 22./23 februarie 2010, în mod repetat, a lovit-o cu corpuri dure pe numita S.E., producându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia.
La 24 februarie 2010, procurorul de caz a solicitat instanţei de judecată luarea măsurii arestării preventive. Prin încheierea Camerei de Consiliu, pronunţată în dosarul nr. 9963/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia a I-a penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.G.
Ulterior, prin rechizitoriul nr. 756/P/2010 din 15 iunie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.G. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti cauza a fost înregistrată sub nr. 29080/3/2010.
Se impune precizarea că în tot cursul urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat instanţei prelungirea arestării preventive pentru perioada 25 martie 2010 - 24 aprilie 2010, întrucât subzistau temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Prin încheierea pronunţată la data de 18 martie 2010 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, solicitarea formulată a fost admisă.
La data de 29 martie 2010, prin încheierea nr. 109/R a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, (judecători B.V., S.N. şi D.D.), recursul declarat de inculpatul D.G. a fost respins, ca nefondat.
Ulterior, la 20 aprilie 2010, organul de urmărire penală a solicitat o nouă prelungire a măsurii preventive, pentru perioada 24 aprilie 2010 - 23 mai 2010, cerere care a fost admisă.
Prin încheierea nr. 171/R din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 19363/3/2010 (judecători S.N., B.V. şi G.C.V.) recursul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.
La data de 02 august 2010, prin rezoluţia nr. 818/P/2010 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.V. - judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (3 fapte), art. 247 C. pen., art. 266 C. pen. (2 fapte) şi art. 323 C. pen., cu motivarea că faptele nu există.
De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.G., M.M.D. şi P.I. - judecători în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 264 C. pen. şi art. 323 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Plângerea formulată de petiţionarul D.G. împotriva rezoluţiei adoptată în dosarul nr. 818/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a fost soluţionată prin rezoluţia nr. 7959/3615/II/2/2010 din 27 septembrie 2010 procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a plângerii susmenţionate.
Împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată nr. 818/P/2010 din 2 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petiţionarul D.G. solicitând admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în scris.
Verificând pe fond rezoluţia nr. 818/P/2010 din 2 august 2010, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, aşa cum cer dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiţionarul D.G. este nefondată.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect procurorul anchetator a reţinut că infracţiunile reclamate de petiţionar ca fiind săvârşite de magistraţii intimaţi în prezenta cauză nu există în materialitatea lor.
Astfel, cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, încălcarea atribuţiilor de serviciu, deşi nu a fost arătată, ar consta în soluţiile nefavorabile petiţionarului, în fond şi recurs.
Or, analizarea şi interpretarea materialului probator constituie un atribut exclusiv al magistratului investit cu soluţionarea cauzei şi, în măsura în care părţile sunt nemulţumite de soluţiile date, pot uza de căile de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru această infracţiune întrucât faptele nu există.
De asemenea, este justă şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale în cauză pentru infracţiunea prevăzută de art. 247 C. pen. deoarece nu a rezultat că instanţa de judecată a adus atingere unor drepturi sau interese legitime ale persoanei vătămate pentru vreunul dintre motivele de discriminare prevăzute de lege.
În cauză nu au fost motive de adoptare a unor soluţii pro parte şi nici acte concrete de favorizare a vreunei persoane şi, în consecinţă, corect s-a constatat că nu se poate reţine comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 264 C. pen.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. susţinerile petiţionarului sunt nefondate întrucât din cercetări nu a rezultat că soluţiile adoptate de toate instanţele în speţă au fost date urmare înţelegerii între magistraţi.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 266 C. pen., Înalta Curte constată că luarea măsurii arestării preventive faţă de D.G. îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de art. 126 şi urm. C. proc. pen., iar temeiurile iniţiale invocate au subzistat pe întreaga durată a anchetei şi au impus privarea de libertate a persoanei cercetate ceea ce înseamnă că arestarea preventivă nu este „nelegală” în sensul textului de incriminare.
În consecinţă, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii concrete privind săvârşirea de către intimaţi a infracţiunilor reclamate de petiţionar, plângerea formulată de petiţionarul D.G. se va respinge, ca nefondată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. şi se va menţine ca legală şi temeinică rezoluţia nr. 818/P/2010 din 2 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Potrivit art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul D.G. împotriva rezoluţiei nr. 818/P/2010 din 2 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1467/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1464/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
