ICCJ. Decizia nr. 1467/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1467/2011
Dosar nr. 460/1/2011
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin rezoluţia nr. 1072/P/2010 din 3 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.M.A. şi S.E., procurori la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bucureşti, sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi faţă de numitul N.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de denunţ calomnios, prevăzută de art. 259 C. pen.
S-au avut în vedere prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
S-a reţinut că la data de 26 noiembrie 2009 numitul C.G. s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, solicitând efectuarea de cercetări penale faţă de numitul N.C. cu privire la faptul că în luna iunie 2008 a depus un denunţ la Direcţia Generală Anticorupţie, aducându-i învinuiri mincinoase în legătură cu comiterea mai multor fapte de corupţie în calitate de ofiţer D.G.I.P.I.
Totodată, petentul a solicitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a semnatarilor proceselor-verbale din datele de 24 octombrie 2008 şi, respectiv, 2 decembrie 2008, afirmând că actele respective au fost întocmite în mod abuziv, conţinând aspecte nereale.
În cuprinsul sesizării, susnumitul a mai susţinut că declanşarea cercetărilor penale faţă de acesta în dosarul nr. 290/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti s-a realizat fără efectuarea unui minim de verificări privind veridicitatea datelor furnizate de denunţător.
Prin ordonanţa nr. 17157/P/2009, din 27 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, avându-se în vedere că două dintre persoanele faţă de care s-a solicitat efectuarea de cercetări (S.M.A. şi E.S.) au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au relevat că la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bucureşti s-a constituit dosarul nr. 290/P/2008, având ca obiect sesizarea formulată de numitul N.C., precum şi aspectele menţionate în cuprinsul proceselor verbale din datele de 24 octombrie 2008 şi 02 decembrie 2008, referitoare la comiterea unor fapte de corupţie de către numitul C.G., cetăţeanul sirian A.R. şi alte persoane.
Denunţătorul a precizat că în perioada 2001-2005 a asigurat protecţia numitului A.A. şi că din discuţiile purtate cu acesta şi cu alte persoane a luat la cunoştinţă despre faptul că ofiţerul de poliţie C.G. s-ar fi implicat în rezolvarea unor probleme cu justiţia ale cetăţeanului sirian, primind în schimb anumite sume de bani.
Sesizările din oficiu, respectiv, procesul verbal nr. 663/VIII/1/2008, din 24 octombrie 2008 şi procesul verbal din 02 decembrie 2008, întocmite de A.M.S. şi E.S., procurori şefi ai Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, au vizat împrejurarea că, potrivit informaţiilor reţinute în cuprinsul notei nr. 0003/2008, numitul C.G., în schimbul obţinerii unor foloase materiale, l-ar fi sprijinit pe cetăţeanul sirian A.R. în legătură cu activităţile societăţilor comerciale la care era asociat, în scopul neluării măsurilor legale faţă de acesta, iar soţia ofiţerului a fost angajată la una din firmele susnumitului, primind un salariu mai mare decât ceilalţi angajaţi.
Prin ordonanţa nr. 290/P/2008, din 18 noiembrie 2009, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul C.G., cu privire la comiterea infracţiunilor sesizate, în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În cauza menţionată numitul C.G. a contestat actele de cercetare efectuate de N.M., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, plângerea petiţionarului fiind respinsă ca neîntemeiată prin ordonanţa nr. 290/P/2008, din 31 martie 2010, a structurii de parchet menţionate.
Procurorul de caz a apreciat că în cauză nu se identifică date şi indicii care să poată sprijini versiunea comiterii infracţiunilor reclamate de către vreunul din intimaţi.
La plângerea petiţionarului, conform art. 278 C. proc. pen., soluţia procurorului a fost verificată de procurorul ierarhic superior. Prin rezoluţia nr. 10963/4747/II-2/2010 din 12 ianuarie 2011 a Procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângerea petiţionarului a fost respinsă, soluţia de neîncepere a urmăririi penale fiind menţinută ca temeinică şi legală.
În termen legal, în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la Înalta Curte.
Petiţionarul, în susţinerea orală a recursului şi în notele scrise depuse la dosar, a precizat că plângerea sa priveşte doar soluţia referitoare la intimatul N.C., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 259 C. pen.. A mai arătat că plângerea a fost formulată şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), faţă de care procurorul de caz nu s-a pronunţat.
Plângerea este neîntemeiată.
Înalta Curte, analizând soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, apreciază că aceasta este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că în dosarul în care petiţionarul a fost cercetat, actele de sesizare din oficiu au fost întocmite cu respectarea condiţiilor cerute de lege.
Conform art. 202 C. proc. pen., organele de urmărire penală trebuie să aibă un rol activ, fiind obligate să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Este evident că verificările şi cercetările efectuate în cauza în care l-a privit pe petiţionar erau necesare, iar aceste verificări nu se circumscriu ilicitului penal.
Nu s-a putut constata existenţa infracţiunii de denunţ calomnios câtă vreme dosarul penal în care a fost cercetat petiţionarul a avut la bază două acte de sesizare, fiind avute în vedere datele din mai multe surse, nu doar cele furnizate de intimatul N.C.
Cât priveşte susţinerea petiţionarului că rezoluţia procurorului de caz nu a avut în vedere şi infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), Înalta Curte reţine că procurorul nu este ţinut de încadrarea juridică dată faptelor de către parte; în mod corect, cu referire la conţinutul plângerii formulate faţă de intimatul N.C., procurorul a avut în vedere efectuarea de cercetări pentru infracţiunea prevăzută de art. 299 C. pen.
Apreciind soluţia ca legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge plângerea formulată, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., menţinând rezoluţia atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.G. împotriva rezoluţiei nr. 1072/P/2010 din 3 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1470/2011. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1466/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
