ICCJ. Decizia nr. 1464/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1464/2011
Dosar nr. 5600/1/2011
Şedinţa publică din 11 octombrie 2011
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul C.D. deţinut în Penitenciarul Giurgiu, a cerut desfiinţarea rezoluţiei din 6 mai 2011, adoptată în dosarul nr. 236/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de J.C.M. judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. proc. pen.
În motivarea plângerii a arătat că magistratul judecător s-a aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. (1) C. proc. pen. cu ocazia judecării recursului său la data de 22 februarie 2007 şi cu toate acestea nu s-a abţinut, săvârşind astfel infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
A susţinut că magistratul M.C.J. a participat în completul care a soluţionat recursurile declarate de procuror şi de petent în dosarul nr. 4333, prin decizia pronunţată în 5 iulie 2006.
Cu toate că prin acea decizie au fost admise ambele recursuri efectul pentru inculpat a fost zero, el rămânând condamnat. Judecând din nou o cauză care-l priveşte, având formată o opinie proprie privind vinovăţia inculpatului-petent în cauza de faţă, a încălcat dispoziţiile art. 47 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru soluţionarea plângerii s-a dispus ataşarea dosarului nr. 236/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi a lucrării nr. 1305/II/2/2011.
Soluţionând plângerea a fost verificată rezoluţia pe baza lucrărilor şi a materialului de la dosarul cauzei, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen.
Din conţinutul actelor dosarului, se constată că plângerea este nefondată.
Petiţionarul s-a plâns împotriva magistratului judecător susţinând că acesta se face vinovat de încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) C. proc. pen.
În urma actelor premergătoare efectuate procurorul a constatat că magistratul judecător nu s-a aflat în niciuna din situaţiile de incompatibilitate prevăzute în alin. (1) şi (2) ale textului precitat.
Astfel, prin decizia nr. 4333 pronunţată în dosarul nr. 3378/2/2005, la data de 5 iulie 2006 de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 218 din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. A fost casată sentinţa şi s-a dispus trimiterea cauzei pentru judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi pentru rejudecarea apelului declarat de procuror împotriva aceleiaşi sentinţe.
În urma casării cu trimitere cauza a fost soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin decizia nr. 794/A din 13 noiembrie 2006, decizie recurată numai de inculpat.
Magistratul judecător M.C.J. a participat, în completul din care au mai făcut parte magistraţii judecători R.A.P. şi G.C., la soluţionarea acestui recurs.
Prin decizia nr. 975 din 22 februarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 7994/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost casată decizia instanţei de apel numai sub aspectul omisiunii constatării graţierii unora din pedepsele aplicate inculpatului.
În final s-a stabilit că inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare stabilită ca urmare a contopirii pedepselor.
Plângerea formulată în baza art. 278 C. proc. pen. împotriva soluţiei a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin rezoluţia nr. 1305/II/2/2011 din 30 mai 2011.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângerea la care s-a făcut referire în cele ce preced şi care este nefondată.
Corect a reţinut şi motivat procurorul soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistenţa faptei. Astfel, condiţiile din art. 47 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite deoarece magistratul nu a luat parte la soluţionarea cauzei în fond şi apoi să participe la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac. Tot astfel nu a soluţionat cauza după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.
Nu sunt îndeplinite nici cerinţele art. 47 alin. (2) C. proc. pen., deoarece judecătorul nu şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care putea fi dată în acea cauză.
Judecătorii care au făcut parte din completul de judecată din 5 iulie 2006, şi au pronunţat decizia nr. 4333/2006 nu s-au pronunţat cu privire la existenţa infracţiunilor şi vinovăţia inculpatului C.D. Prin acea decizie constatând existenţa unor vicii de procedură care atrăgeau nulitatea hotărârii instanţei de apel au casat acea hotărâre.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată este legală şi temeinică şi că plângerea este nefondată, urmând a fi respinsă în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.D. împotriva rezoluţiei nr. 236/P/2011 din 6 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1466/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1462/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
