ICCJ. Decizia nr. 1477/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1477/2011
Dosar nr.1617/54/2010
Şedinţa publică din 12 aprilie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.
I. Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 202 din 1 noiembrie 2010 în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată de petenta Agenţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti, împotriva ordonanţei procurorului din 31 martie 2010 dată în dosar nr. 575/P/2099 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care a fost dispusă soluţia de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 249 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există") faţă de intimatul comisar şef, medicul Penitenciarului Tg.Jiu M.G.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 248 alin. (1), raportat la art. 2481 C. pen., art. 289 şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) – fiind menţinută ca legală şi temeinică ordonanţa atacată.
Hotărând astfel, judecătorul cauzei a constatat următoarele:
A.1. La data de 3 iulie 2010, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a angajaţilor acesteia M.G.D. comisar şef, medic al Penitenciarului Tg.Jiu, pentru infracţiunile continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave; fals intelectual şi uz de fals, prevăzute de art. 248 alin. (1) rap la art. 2481 C. pen. şi art. 289 şi art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării urmăririi penale faţă de agentul şef principal M.I., agentul şef R.P., agentul şef N.D., agentul şef P.F. şi agentul principal D.M., pentru infracţiunile prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că la data de 03 iulie 2009, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a învinuitului M.G.D. pentru infracţiunile continuate prev. de art. 248 alin. (1) rap. la art. 2481 C. pen., art. 289 şi art. 291 cu aplic art. 41-42 C. pen. şi a agentului şef principal M.I., a agenţilor şefi R.P., N.D., a agenţilor şefi adjuncţi D.L., E.M., a agentului şef P.F. şi a agentului principal D.M., pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În plângere, A.N.P. a pretins că, în perioada 01 septembrie 2005 – 31 august 2008, învinuitul M.G.D. – comisar şef de penitenciare, fiind medicul Penitenciarului Târgu Jiu, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu ocazia asistenţei sanitare acordate deţinuţilor, în sensul că a stabilit diagnostice fără examinare medicală necesară şi le-a prescris medicamente neadecvate. De asemenea, a precis medicamente unor salariaţi ai penitenciarului, deşi aceste prescrieri nu se impuneau.
Astfel, prin modul defectuos în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, învinuitul a produs un prejudiciu total în sumă de 313.992,19 lei, respectiv Penitenciarului Târgu Jiu - 123.901,27 lei şi Casei O.P.S.N.A.J. – 190.090,2 lei.
De asemenea, R.P., N.D., D.L., E.M., P.F. şi D.M., în aceeaşi perioadă şi-au îndeplinit din culpă atribuţiile de serviciu în mod defectuos, în sensul că au eliberat deţinuţilor medicamente fără ca aceştia să semneze de primirea lor, aşa încât, în momentul controlului s-a constatat o pagubă de 24.046, 65 lei.
A.2. În legătură cu faptele ilicite imputate inculpatului M.G.D. , după efectuarea expertizei medico-legale (solicitate de învinuit) pe baza procesului-verbal de control şi a anexelor acestuia, înaintat de către A.N.P. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a întocmit de către Institutul de Medicină Legală Craiova raportul cu nr. 1129/A1/2010, în care s-a concluzionat că învinuitul – având funcţia de medic în cadrul Penitenciarului Târgu Jiu, şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, neproducându-se deci nici un fel de prejudiciu persoanelor vătămate, justificându-se prescrierea medicaţiei corespunzătoare deţinuţilor care, deşi erau „clinic sănătoşi" la depunerea în penitenciar, ulterior, s-a constatat că aceştia suferă de o boală cronică atestată de actele medicale pe care le-au prezentat, aceste acte medicale fiind emise de către medici de specialitate, nefiind necesară o altă examinare de specialitate a deţinuţilor care prezentau diferite afecţiuni cronice.
Aşa fiind, procurorul de caz a constatat că, în cauză nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunilor continuare reclamate în plângerea A.N.P., actele medicale întocmite cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu reflectând realitatea celor constatate, mijloacele de probă administrate la dosar demonstrând că nu s-au adus prejudicii Penitenciarului Târgu Jiu sau Casei O.P.S.N.A.J.
În ceea ce priveşte pretinsele fapte penale prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) sesizate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti ca fiind săvârşite de către agentul şef principal M.I., agentul şef R.P., agentul şef N.D., agentul şef adjunct D.L., agentul şef adjunct E.M., agentul şef P.F. şi agentul principal D.M., procurorul de caz a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, întrucât, în raza acestuia de activitate se află Penitenciarul Târgu Jiu, acest organ de urmărire penală fiind deci competent în speţă.
Împotriva acestei ordonanţe, a formulat plângere petenta Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti (prin reprezentant legal director genera l-chestor de penitenciare dr. I.B.) la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanţa nr. 575/II/2/2010 din 13 mai 2010, în baza art. 275 – 278 C. proc. pen., a dispus respingerea acestei plângeri ca neîntemeiată, sens în care a constatat în esenţă că, din examinarea lucrărilor cauzei, a reieşit că soluţia adoptată faşă de medicul M.G.D. este legală, fiind fundamentată pe probatoriul administrat, îndeosebi expertiza medico-legală ce exclude existenţa oricărui temei de fapt ori de drept care să contureze infracţiunile sesizate în sarcina sus-numitului.
A.3. Împotriva acestor soluţii date de procurorul de caz şi respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petenta Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti a formulat plângere la instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Secţiei Penale şi Pentru Cauze cu Minori la data de 31 mai 200, sub nr. 1617/54/2010.
În motivarea plângerii, petenta A.N.P. a susţinut în esenţă că soluţia procurorului de caz este greşită, arătând că dispoziţia procurorului de caz privind doar efectuarea unei expertize medico-legale fără a ţine seama de prevederile Legii nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, nu este suficientă pentru elucidarea tuturor aspectelor vizând faptele invocate de petentă în legătură cu activitatea intimatului, astfel că rezultatele expertizei medico-legale efectuată de I.M.L. Craiova nu sunt edificatoare.
În acest sens, petenta apreciază în plângerea introdusă că organul de urmărire penală, prin rezoluţia procurorului de caz, s-a bazat pe concluziile acestui raport de expertiză medico-legală, care exced competenţei medicinii legale, iar singura unitatea care putea să semnaleze şi să verifice aspectele sesizate în plângerea iniţială cu privire la valoarea medicamentelor, era casa O.P.S.N.A.J.
De asemenea, în considerentele plângerii, petenta invocă răspunsul formulat de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti referitor la obiectivele la care poate să răspundă instituţia medico-legală.
Concluzionează în sensul că soluţia dispusă prin ordonanţa procurorului de caz din 31 martie 2010, dar şi ordonanţa din 13 mai 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respinsă plângerea formulată, sunt greşite, solicitându-se admiterea plângerii şi desfiinţarea celor două ordonanţe.
A fost ataşat în cauză dosarul de urmărire penală nr. 575/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (în care s-a dispus soluţia de scoatere de sub urmărire penală criticată în cauză de petentă) şi s-a depus xerocopia ordonanţei nr. 575/II/2/2010 din 13 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Plângerea este nefondată.
B. Judecătorul cauzei, verificând ordonanţa atacată în raport cu motivele invocate pe baza actelor de urmărire penală aflate în dosar nr. 575/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reţine următoarele:
În baza deciziei Directorului General a Direcţiei Generale a Penitenciarelor nr. 183 din 18 septembrie 2008, s-a dispus efectuarea unei cercetări administrative privind modul de decontare al medicamentelor prescrise în perioada septembrie 2005 – august 2008 la nivelul cabinetului medical al Penitenciarului Târgu Jiu, jud. Gorj.
În urma rezultatelor constatate, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a sesizat organele de urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu adresa nr. 229009 din 26 iunie 2009, cu privire la faptele săvârşite de intimatul M.G.D., precum şi de asistenţii medicali M.I., R.P., N.D., D.L., E.M., D.M. şi P.F., toţi angajaţi ai Penitenciarului Târgu Jiu – jud. Gorj, susţinându-se că, în perioada septembrie 2005 – august 2008 au prescris şi respectiv ridicat de la farmaciile arondate diverse produse medicamentoase, care nu au fost predate în totalitate pacienţilor nominalizaţi în documentele de evidenţă medicală, cu încălcarea legislaţiei specifice care reglementează desfăşurarea acestei activităţi.
Din conţinutul sesizării, se reţine că pretinsele ilegalităţi au fost constatate cu ocazia inspecţiei generale efectuată la Penitenciarul Târgu Jiu în luna septembrie 2008, precum şi prin cercetarea administrativă dispusă de către conducerea Administraţiei Naţională a Penitenciarelor prin Decizia nr. 183 din 18 septembrie 2008.
Astfel, s-a stabilit că intimatul, medic la unitatea menţionată anterior, care şi-a încetat activitatea prin pensionare în luna septembrie 2008, a eliberat recepte medicale în perioada 2007 – 2008, indicând pe acestea contractul A.158/2007 sau A.68/2007/2008, în condiţiile în care intimatul a încheiat contractul A.158 pentru cabinetul de medicină de familie pe care l-a deschis, iar acesta figurează pe receptele eliberate pentru cadrele penitenciarului şi aparţinătorii acestuia.
În aceeaşi perioadă se susţine că intimatul a continuat să elibereze recepte pe care a înscris contractul A.68 al Penitenciarului Colibaşi, la care sunt înscrişi şi medicii ce asigură asistenţa medicală la Penitenciarul Târgu Jiu.
Aceasta, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, un funcţionar public cu statut special – medic, nu poate să-şi desfăşoare activitatea într-un sector privat.
În cadrul aceleiaşi sesizări adresată organelor de urmărire penală, se apreciază că nu au fost respectate procedurile privind traseele medicamentelor de la prescrierea acestora, până la eliberarea lor către beneficiari, în cadrul persoanelor private de libertate evidenţiindu-se şi situaţii în care receptele prescrise au conţinut medicamente aflate în punctul farmaceutic la momentul prescrierii, produse medicale ce trebuiau prescrise pe reţete de medicamente compensate, dar în realitate au fost scrise pe recepte tip „M.J".
Mai mult, pentru medicamentele înscrise ca eliberate, s-a constatat că nu ar fi existat întotdeauna semnătura persoanei private de libertate, aspect imputabil asistenţilor medicali care au ridicat medicamentele dar nu le-au predat mai departe beneficiarilor.
Datorită acestor disfuncţionalităţi, comisia a constatat existenţa unei pagube certe, de 24.024,05 lei, imputabilă persoanelor vinovate de producerea acesteia.
Intimatul M.G.D. a solicitat şi organul de urmărire penală a încuviinţat efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Craiova, având următoarele obiective.
1. Dacă prescrierea de medicamente menţionate în procesul-verbal de control al Administraţiei Naţională a Penitenciarelor şi anexele acestuia s-a făcut cu respectarea prevederilor contractului cadrul privind asigurarea asistenţei medicale.
2. Dacă, cu ocazia acceptării la plată a medicamentelor de către Casa O.P.S.N.A.J., prin aparatele de specialitate, au fost constatate nereguli cu privire la prescrierea medicamentelor şi care sunt acestea;
3. Dacă medicaţia prescrisă pentru fiecare pacient a fost în concordanţă cu diagnosticul stabilit;
4. Dacă medicaţia prescrisă fiecărui pacient era contraindicată, raportat la vârsta acestuia;
5. Dacă numărul de zile pentru care s-au prescris medicamente fiecărui pacient era în concordanţă cu afecţiunea stabilită;
6. Dacă, pentru o persoană s-a constatat pe baza examenului clinic VDRL, Rx pulmonar că este clinic sănătoasă la data depunerii în penitenciar şi, ulterior, s-a constatat că aceasta suferă de o boală cronică, se justifică prescrierea unor medicamente corespunzătoare;
7. Dacă un deţinut prezintă documente medicale proprii care nu au fost depuse la fişa medicală, acestea pot fi luate în considerare de medicul de penitenciar, în vederea prescrierii tratamentului adecvat afecţiunii cronice respective, fără a se mai efectua un alt examen de specialitate;
8. Dacă specializarea şi gradul profesional al intimatului impunea vreo restricţie la examinarea pacienţilor consemnaţi în anexele la procesul-verbal de control şi la prescrierea tratamentului acordat.
Examinând constatările comisiei de control, precum şi actele depuse la dosarul cauzei, s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală pe baza actelor medicale, de către I.M.L. Craiova, cu nr. 1129/A din 31 martie 2010, iar în baza constatărilor din actele medicale depuse la dosar s-au formulat următoarele concluzii.
1. Prescrierea de medicamente menţionate în procesul-verbal de control al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi anexelor acestuia s-a făcut cu respectarea prevederilor legale privind asigurarea asistenţei medicale şi a contractului cadru.
S-a constatat că, la prescrierea medicamentelor, medicul avea obligaţia să aibă în vedere starea prezentă a pacientului (simptomatologia subiectivă şi obiectivă), precum şi medicaţia cea mai eficientă în vederea recuperării pacientului în timpul cel mai scurt.
Preţurile medicamentelor nu constituie un criteriu în alegerea medicaţiei, actele normative în vigoare nerestricţionând prescrierea medicaţiei în funcţie de preţ.
2. Nu au fost constatate nereguli cu privire la prescrierea medicamentelor cu ocazia acceptării la plată a medicamentelor de către Casa O.P.S.N.A.J.
De menţionat că deţinuţii au dreptul la servicii medicale, având calitatea de asigurat (fără plata contribuţiei) la Casa O.P.S.N.A.J.
3. Medicaţia prescrisă pentru fiecare pacient a fost în concordanţă cu diagnosticul stabilit.
Singura unitate care putea să semnaleze eventualele abuzuri privind valoarea medicamentelor era Casa O.P.S.N.A.J., unitate care, de altfel, după o prealabilă verificare de către specialiştii acestora a acceptat la plată contravaloarea medicamentelor.
4. Nu s-au semnalat prescripţii medicale care să fie contraindicate în raport cu vârsta deţinuţilor.
5. Numărul de zile pentru care s-a prescris fiecărui pacient medicaţia, a fost în concordanţă cu afecţiunea stabilită.
6. Se justifică prescrierea unei medicaţii corespunzătoare deţinuţilor care, deşi erau „clinic sănătos" la depunerea în penitenciar, ulterior, constatându-se că totuşi, aceştia suferă de o boală cronică, potrivit actelor medicale proprii prezentate, acte medicale emise de medici de specialitate.
7. Nu era necesar un alt examen de specialitate al deţinuţilor care prezentau diferite afecţiuni cronice, dovedite cu înscrisuri medicale ce evidenţiau atât boala cronică de care sufereau cât şi prescrierea medicaţiei de către medicul de specialitate.
În consecinţă, specializarea şi gradul profesional al intimatului (medic primar medicină generală/medicină de familie, doctor în ştiinţe medicale) potrivit Legii nr. 306/2004, nu se impunea nici o restricţie privind examinarea pacienţilor şi prescrierea tratamentului.
Având în vedere aceste concluzii, prin ordonanţa din 31 martie 2010 dată de procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului M.G.D. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, fals intelectual şi uz de fals prevăzut de art. 248 alin. (1) raportat la art. 2481 C. pen., art. 289 şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, s-a dispus, prin aceeaşi ordonanţă, disjungerea cauzei declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării urmăririi penale faţă de agentul şef principal M.I., agentul şef R.P., agentul şef N.D., agentul şef P.F. şi agentul principal D.M., pentru infracţiunile prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Plângerea formulată împotriva ordonanţei procurorului de caz a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanţa din 13 mai 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 575/II/2/2010, constatându-se că soluţia adoptată de procurorul de caz este legală şi temeinică, având la bază probatoriul administrat în cauză şi cu deosebire expertiza medico-legală care exclude existenţa oricărui temei de fapt ori de drept ce ar putea să contureze infracţiunile sesizate de petentă în sarcina intimatului.
Motivele invocate în plângere de către petiţionară - în sensul că Institutul de Medicină Legală Craiova a întocmit un raport de expertiză medico-legală ce excede competenţelor sale, invocându-se un răspuns la sesizarea adresată Institutului Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, precum şi împrejurarea că, în speţă, Casa O.P.S.N.A.J. era singura unitate care putea să semnaleze abuzuri privind valoarea medicamentelor - sunt nefondate.
Din verificările efectuate în cauză rezultă cu certitudine împrejurarea că decontarea contravalorii receptelor emise de intimat s-a făcut de către Casa O.P.S.N.A.J. în urma unei verificări privind terapia, diagnosticul stabilit, perioada de tratament, precum şi celelalte criterii generale inserate în contractul cadru.
Prin urmare, procedându-se la efectuarea plăţii fără obiecţiuni de către Casa O.P.S.N.A.J., situaţie constatată şi în raportul întocmit de I.M.L. Craiova, se apreciază că prejudiciul invocat de petiţionară nu are corespondent în materialul probator administrat în cauză, iar solicitarea acesteia privind desfiinţarea ordonanţelor, cu consecinţa angajării răspunderii penale a intimatului, este nefondată.
II. Recursul în termen legal împotriva sentinţei amintite declarat de petenta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, pentru motivul scris de nelegalitate privind efectuarea de procuror a expertizei însuşită ulterior de instanţe cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 306/2004, întrucât obiectivele fixate la care a solicitat şi obţinut răspuns din partea IML Craiova exced parţial competenţei medicinii legale (cale de atac luate în dezbatere în lipsa recurentei cu respectarea prev. art. 291 alin. (1), art. 288, art. 289 şi art. 290 C. proc. pen. este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b), C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a răspuns punctual la obiectivele formulate de procuror. Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti prin adresa nr. A8/4155 din 22 aprilie 2010 nu neagă faptul că un medic expert din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova ar fi neîndreptăţit să efectueze o astfel de expertiză cu caracter ştiinţific la cererea organelor de urmărire penală. Organele de urmărire penală s-au adresat în mod oficial Institutului de Medicină Legală Craiova formulând obiectivele expertizei, la care, s-a răspuns de către expert.
În cazul în care Administraţia Naţională a Penitenciarelor prezenta obiecţii la Expertiza medico-legală avea posibilitatea să le invoce la urmărirea penală, cu obiective precise, care de altfel, se regăsesc în căile de atac, procuror general şi instanţă (respectiv Curtea de Apel Craiova).
Susţinerile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în sensul că răspunsurile expertului exced competenţa medicinii legale, acestea fiind stabilite de procuror, nu sunt de natură a fi înlăturate, punctul de vedere exprimat fiind avut în vedere de procuror pentru formarea unei opinii în legătură cu cauza în vederea adoptării unei soluţii legale şi temeinice.
În susţinerea Raportului de Expertiză medico-legală vine şi adresa de la C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. către Administraţia Naţională a Penitenciarelor ce datează din data de 05 noiembrie 2009, care prin specialişti (3 medici, 1 farmacist, 2 economişti) au procedat la verificarea amănunţită a modului de îndeplinire al atribuţiunilor de serviciu privind asistenţa medicală acordată deţinuţilor, diagnosticarea acestora şi prescrierea medicaţiei adecvate concluzionând că au fost respectate normele Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate (2005, 2006, 2007, 2008) referitoare la diagnosticarea şi prescrierea de medicamente persoanelor private de libertate necreându-se vreun prejudiciu Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., aceasta din urmă procedând la aprobarea decontării medicamentelor prescrise.
De altfel, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu ar fi decontat medicamentele dacă nu erau respectate prevederile art. 96 din Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate (2005, 2006, 2007, 2008).
Art. 94 lit. c) din Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, invocat de altfel în motivele plângerii formulată de Administraţia Naţională a Penitenciarelor stipulează în mod clar: „Casele de asigurări de sănătate au următoarele obligaţii:
c. să nu deconteze contravaloarea prescripţiilor medicale care nu conţin datele obligatorii privind prescrierea şi eliberarea acestora" ori, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a decontat contravaloarea prescripţiilor medicale în totalitate şi la timp verificând prin specialişti (medici, farmacişti, economişti), având în vedere şi Ordinul comun 1301/500 al Ministerului Sănătăţii şi Casa de asigurări de sănătate.
Nici motivele invocate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor privind nerespectarea Legii 143/2000 cu privire la prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, fără ca acestea să fie necesară din punct de vedere medical nu este întemeiată.
Astfel, prin Ordonanţa din 13 mai 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după ce în prealabil a respins ca neîntemeiată plângerea petentei Administraţia Naţională a Penitenciarelor apreciind soluţia adoptată de procuror în Dosarul nr. 575/P/2009 ca fiind temeinică şi legală, în expozitivul Ordonanţei se menţionează că efectuarea cercetării penale pentru infracţiunile prevăzute de Legea 143/2000 sunt de competenţa D.I.I.C.O.T., la care de altfel Administraţia Naţională a Penitenciarelor s-a şi adresat cu o altă plângere.
Şi în acest caz D.I.I.C.O.T. s-a pronunţat, în urma efectuării cercetărilor, dispunând neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 prin Rezoluţia nr. 37/D/P/2010 din data de 10 septembrie 2010.
Faţă de considerentele amintite în coroborare cu acelea prezentate în expunerea sentinţei, hotărârea atacată, prin care a fost menţinută soluţia procurorului de scoatere de sub urmărire penală a intimatului pentru inexistenţa faptei ilicite imputate este legală şi temeinică, iar reformarea sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 202 din 01 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1475/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1494/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
