ICCJ. Decizia nr. 1487/2011. Penal. Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art. 271 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1487/2011
Dosar nr. 2978/1/2011
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra cererilor inculpatului T.C.V., de restituire a dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru refacerea rechizitoriului;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 05 aprilie 2011 emis în dosarul nr. 9/P/2011 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T.C.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 271 alin. (1) C. pen. – parte vătămată S.P.D.;
- ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (5) C. pen. – parte vătămată comisar de poliţie V.M.;
- ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (5) C. pen. – parte vătămată agent de poliţie D.M.;
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi act de inculpare, faţă de T.C.V., în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 352 din Legea nr. 188/2000, modificată, privind executorii judecătoreşti.
În esenţă, rechizitoriul a reţinut că la 04 ianuarie 2011, T.C.V. s-a împotrivit executării silite a sentinţei civile nr. 18831 din 30 septembrie 2010 – titlu executoriu, el ameninţând şi exercitând acte de violenţă fizică împotriva executorului judecătoresc S.P.D., la aceeaşi dată, în aceleaşi împrejurări, a agresat fizic, smulgând cascheta agentului de poliţie D.M., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, el făcând parte din efectivele de poliţişti care au acordat sprijin legal executorului judecătoresc pentru executarea titlului judecătoresc amintit, la fel, în data menţionată, în împrejurări similare, l-a agresat fizic şi l-a bruscat pe comisarul de poliţie V.M., aflat şi el în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi acesta făcea parte din efectivele de poliţişti care au acordat sprijin legal executorului judecătoresc pentru executarea titlului judecătoresc şi, la data reţinută, în public, a proferat cuvinte şi expresii, a comis acte, gesturi şi manifestări care au adus atingere bunelor moravuri şi au produs scandal public. Comportamentul inculpatului a fost transmis prin mijloace de informare (televiziune, presă scrisă), cu consecinţa creării unor stări de indignare şi dezaprobare publică, astfel colectivitatea cunoscând direct şi prin jurnale difuzate în zilele următoare, despre aceasta.
Aşa cum prevede art. 300 alin. (1) C. proc. pen., instanţa este obligată să verifice, din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare.
Art. 301 alin. (1) C. proc. pen. prevede că procurorul şi părţile au dreptul să formuleze cereri, acestea fie personal, fie prin intermediul apărătorului.
Instanţa, potrivit art. 302 alin. (1) C. proc. pen., este obligată să pună în discuţie cererile formulate.
Parcurgând această etapă, instanţa, analizând cererile inculpatului formulate de avocatul său ales, reţine următoarele:
- în ce priveşte cererea vizând neregularitatea actului de sesizare, pentru că aceasta nu cuprinde numele tuturor părţilor vătămate, cu referire specială la D.M. şi V.M., aceasta nu este fondată. Pentru dobândirea calităţii de parte vătămată, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii. Să existe o vătămare (fizică, morală ori materială), vătămarea să fie generată de infracţiune, persoana vătămată să declare că înţelege să devină parte în proces [art. 24 alin. (1) C. proc. pen.]. Totodată, declaraţia de participare în proces ca parte vătămată se poate face scris sau oral, în tot cursul urmăririi penale. În faţa instanţei judecătoreşti, în faza de judecată, declaraţia se poate face cel mai târziu până la citirea actului de sesizare (art. 76 alin. ultim C. proc. pen.). Pentru aceasta, organele judiciare penale au obligaţia de a explica persoanei vătămate (aceasta fiind persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune) că poate participa ca parte vătămată în proces (art. 76 şi art. 320 C. proc. pen.). De asemenea, chemarea persoanei vătămate înseamnă şi chestionarea ei dacă se constituie parte vătămată au, după caz, parte civilă.
Din examinarea materialului de urmărire penală, se constată că D.M. şi V.M., la 05 ianuarie 2011 (filele 9 şi 10 dosar parchet), în scris, după ce au dezvoltat ceea ce au perceput personal din împrejurările derulate la 04 ianuarie 2011, au cerut „faţă de cele raportate, rog dispuneţi”, iar ulterior, tot în scris, fiecare personal, au cerut „să se ia măsurile legale” (filele 89 şi 92 acelaşi dosar).
În faţa instanţei, V.M. şi D.M., la 20 septembrie 2011 şi, respectiv, la 27 septembrie 2011 (filele 22 şi 23 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), în scris, au declarat că nu doresc să participe, în calitate de parte vătămată sau parte civilă, în cauza privind pe T.C.V.
În ceea ce priveşte cererea de constatare a neregularităţii actului de sesizare pentru că executorul judecătoresc S.P.D. nu s-a constituit parte civilă şi aceasta este nefondată.
Potrivit art. 24 alin. (2) C. proc. pen., persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în procesul penal, se numeşte parte civilă, prin parte civilă, deci, înţelegându-se partea vătămată care a suferit un prejudiciu material sau moral prin infracţiune şi care şi-a alăturat acţiunea sa civilă la acţiunea penală în procesul penal. Ca atare, ea există în continuarea calităţii de parte vătămată.
Constituirea de parte civilă în procesul penal se poate face în scris, prin cerere şi oral, deci are valoarea unei constituiri de parte civilă orice manifestare de voinţă din care ar rezulta implicit sau explicit voinţa persoanei vătămate, oricând în cursul urmăririi penale, iar în faza de judecată, până la citirea actului de sesizare [art. 15 alin. (2) C. proc. pen.]. Totodată, faţă de prevederea cuprinsă în art. 15 alin. (1) C. proc. pen., pentru a opera constituirea de parte civilă este suficientă începerea urmăririi penale.
În cauză, executorul judecătoresc, la 11 ianuarie 2011, s-a plâns penal în contra lui T.C.V., a menţionat în scris că îşi va preciza pretenţiile civile (filele 17, 19 dosar parchet), a fost ascultată în calitate de persoană vătămată (filele 81, 82, 83 acelaşi dosar), iar în faţa instanţei, pentru termenul din 29 septembrie 2011, a depus cerere de constituire de parte civilă (filele 25 şi următoarele dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Referitor aspectului neregularităţii actului de sesizare pentru că în Capitolul VI – Materialul probator s-ar specifica faptul că procesul-verbal de sesizare din oficiu ar fi probă în procesul penal, ceea ce contravine Titlului III, Capitolul I, art. 64 C. proc. pen., precum şi că rechizitoriul nu ar cuprinde menţionarea proceselor-verbale de transcriere integrală a convorbirilor, înscrisuri probe, şi aceasta este nefondată, instanţei de judecată revenindu-i dreptul şi obligaţia corelativă, potrivit rolului său activ, de a administra, în cadrul cercetării judecătoreşti, probele considerate utile şi pertinente cauzei, strict în respectarea normelor procedurale penale.
Este însă fondată cererea apărării inculpatului privind neregularitatea actului de sesizare în ce priveşte nerespectarea art. 264 alin. (3) C. proc. pen.
Analizând rechizitoriul nr.9/P/2011 se constată că verificarea sub aspectul legalităţii şi temeiniciei a fost făcută de procurorul şef de secţie, în condiţiile în care acelaşi procuror a efectuat, în parte, acte şi măsuri de urmărire penală.
Codul de procedură penală, Capitolul IV (Secţiunea urmărire penală) – Secţiunea I – Sesizarea organelor de urmărire penală, prevede că organul de urmărire penală se sesizează din oficiu când află, pe orice cale, că s-a săvârşit o infracţiunea. În cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces verbal în acest sens.
Pe de o parte, Capitolul IV – Efectuarea urmăririi penale, Secţiunea I – Sesizarea organelor de urmărire penală, art. 221 prevede că organul de urmărire penală se sesizează din oficiu. Alin. (2) prevede că, atunci când se sesizează din oficiu, urmărirea penală nu poate începe în lipsa procesului-verbal de sesizare. Secţiunea a II-a, acelaşi capitol, intitulat „Desfăşurarea urmăririi penale”, art. 228 prevede că organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221, dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale.
În cauză, la 05 ianuarie 2011 (fila 1 dosar parchet), procurorul şef al secţiei a încheiat procesul-verbal de sesizare din oficiu, a constatat în motivarea acestuia că sunt indicii privind săvârşirea unor infracţiuni contra autorităţii, respectiv săvârşirea unor infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, l-a semnat, s-a aplicat ştampila organului judiciar, acelaşi procuror, dispunând, prin rezoluţie olografă, că procurorul D.A. va soluţiona cauza.
De asemenea, la 12 ianuarie 2011, procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a participat (fila 77 dosar parchet) la examinarea, în cameră de consiliu la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererii în dosarul nr. 9/P/2011, de confirmare a ordonanţei procurorului prin care se dispusese, cu titlu provizoriu, pe o durată de 12 ore, interceptarea şi înregistrarea audio-video a discuţiilor ambientale purtate de învinuitul C.V.T., cu ocazia aducerii la cunoştinţă a învinuirii, precum şi a cererii pe autorizare a interceptării şi înregistrării pe suport electronic de imagini şi convorbiri purtate de învinuit cu ocazia audierilor sale, ce vor avea lor la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe durata de 30 de zile (art. 911 C. proc. pen.).
Procurorul şef al secţiei a cerut admiterea cererii, motivând-o pe considerente legate de situaţia de fapt întâmplată la 04 ianuarie 2011, în sensul că S.P.D. a fost ameninţată de către C.V.T., acesta adresându-i cuvinte jignitoare şi aruncându-i conţinutul unui pahar cu apă în faţă. S-a mai învederat, că faţă de agentul de poliţie D.M., făptuitorul a exercitat ameninţare şi acte de violenţă, constând în lovirea caschetei de pe cap şi apucarea braţului drept, iar faţă de comisarul V.M., făptuitorul a exercitat nemijlocit acte de violenţă, prin toate aceste acţiuni numitul C.V.T. s-a împotrivit la executarea hotărârii judecătoreşti.
În continuare, acelaşi procuror a precizat că învinuitul a fost citat la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, biroul 214, pentru data de 11 ianuarie 2011 şi, având în vedere comportamentul acestuia cu ocazia punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, a apreciat că se impune înregistrarea pe suport electronic a convorbirilor în mediul ambiental cu ocazia audierilor ce vor avea loc odată cu aducerea la cunoştinţă, în temeiul art. 6 C. proc. pen., a faptului că s-a început urmărirea penală împotriva sa.
Cu ocazia participării sale la examinarea cererilor, procurorul a mai susţinut că se impune înregistrarea pe suport electronic a imaginilor şi convorbirilor ce vor avea loc, acesta având în vedere atitudinea adoptată de învinuit, de sfidare şi dispreţ la adresa organelor statului în general şi a organelor de urmărire penală în special, precum şi posibilitatea ca acesta să refuze semnarea declaraţiei sau redarea în scris a celor declarate verbal.
Art. 64 C. proc. pen. enumeră printre mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă, şi înregistrările audio sau video.
Reîntorcându-ne la dispoziţiile art. 264 alin. (3) C. proc. pen., acesta prevede că dacă urmărirea penală este efectuată de procurorul şef de secţie, verificarea se face de procurorul general al parchetului (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), nerespectarea dispoziţiilor nereprezentând o simplă formalitate, astfel că, în baza art. 300 alin. (2) raportat la art. 264 alin. (3) C. proc. pen., dosarul se va restitui pentru refacerea rechizitoriului.
În cauză nu sunt incidente nici considerentele şi nici dispozitivul deciziei nr. 9 din 18 februarie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii, aceasta referindu-se la verificarea legalităţii şi temeiniciei actului de trimitere în judecată, cânt înaintarea rechizitoriului instanţei competente se face prin adresă, sub semnătura procurorului ierarhic superior. Decizia amintită, publicată în M.Of. nr. 831 din 10 decembrie 2008, stabileşte că … rechizitoriul trebuie să conţină menţiunea „verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei”, „Lipsa acestei menţiuni atrage neregularitatea actului de sesizare … în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop”. Or, în cauză, menţiunea există, dar verificarea actului de sesizare nu s-a făcut de procurorul căruia îi revine această obligaţie legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite cererea formulată de inculpatul T.C.V., prin apărător ales.
În temeiul art. 300 alin. (2), raportat la art. 264 alin. (3) C. proc. pen., restituie dosarul privind pe inculpatul T.C.V., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru refacerea rechizitoriului.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărării din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunţare pentru procuror şi partea civilă şi de la comunicare pentru inculpat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1488/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1484/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
