ICCJ. Decizia nr. 1484/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1484/2011
Dosar nr. 6020/1/2011
Şedinţa publică din 21 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Având spre soluţionare plângerea formulată de numitul P.M. împotriva soluţiei adoptată de procuror în dosarul nr. 900/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, examinând lucrările dosarului, instanţa de judecată reţine următoarele:
La data de 5 februarie 2010, prin sentinţa penală nr. 175 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6039/1/2009, definitivă prin decizia penală nr. 733 din 9 noiembrie 2010 a aceleiaşi instanţe - Completul de 9 judecători, s-a dispus admiterea plângerilor formulate de G.G. şi K.K. împotriva rezoluţiei nr. 838/P/2008 (nr. 900/P/2005) din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, redeschiderea urmăririi penale faţă de T.Z. şi începerea urmăririi penale faţă de M.D. şi P.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică sub nr. 900/P/2005.
Din verificările efectuate au rezultat următoarele:
Prin ordonanţa nr. 900/P/2005 (nr. 838/P/2008) din 10 februarie 2011 s-a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale faţă de T.Z. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de acesta pentru săvârşirea aceleiaşi fapte penale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi începerea urmăririi penale faţă de M.D. şi P.M. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt s-a reţinut că la data de 12 mai 2005, Corpul de Control din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Raportul nr. 32051 privind rezultatul verificării împrejurărilor în care, în intervalul 20 - 22 august 2003, s-a desfăşurat la Şcoala de Poliţie Câmpina concursul pentru ocuparea funcţiei de şef serviciu al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj.
Comisia a fost compusă din M.D. - chestor, director general al D.G.C.C.O.A. (preşedinte), F.D. - chestor, adjunct al directorului general al D.G.C.C.O.A. (membru), P.I. - comisar şef, adjunct şef direcţie în D.G.C.C.O.A. (membru) şi P.M. subcomisar, specialist principal la Direcţia Management Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (secretar al comisiei).
Verificările efectuate au confirmat faptul că rezultatul concursului a fost viciat prin modificarea de către T.Z. - secretar de stat, şef al Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică a rezultatelor concursului pentru ocuparea funcţiilor de şef Serviciu de combatere a crimei organizate şi antidrog Buzău, Cluj, Alba, Argeş, Maramureş, Teleorman, Vâlcea şi Hunedoara.
Din actele de urmărire penală administrate în cauză s-a constatat că M.D. - chestor, preşedinte al comisiei de examinare a acceptat modificarea rezultatelor finale ale concursului, încălcând în acest mod dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 360/2002.
În sarcina subcomisarului P.M. - secretar al comisiei de examinare, s-a reţinut faptul că acesta a refăcut tabelul cu rezultatele finale ale concursului şi procesul - verbal cuprinzând clasamentul final.
La data de 18 mai 2011, prin rezoluţia nr. 900/P/2005 (nr. 838/P/2008) a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică s-a dispus, printre altele, încetarea urmăririi penale faţă de învinuiţii T.Z., M.D. şi P.M., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Împotriva acestei soluţii emise de procuror, în termen legal, s-a exercitat plângere de către numitul P.M. la nivelul procurorului şef.
Din analiza materialului probator administrat în cauză s-a constatat că soluţia adoptată este legală şi temeinică, plângerea fiind respinsă - Rezoluţia din 17 iunie 2011 a Procurorului Şef.
În continuare acelaşi petent a înţeles a uza de plângere adresată instanţei de judecată.
În esenţă, petentul invocă faptul că se consideră nevinovat, fapta antisocială pretins comisă de acesta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, incorect s-a făcut astfel trimitere la intervenirea prescripţiei.
Instanţa de judecată reţine că, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor reprezintă fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor lega le ale unei persoane şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Având în vedere că data desfăşurării concursului a fost 20 -22 august 2003, iar ultima acţiune săvârşită de învinuit (întrucât este vorba de o infracţiune continuă) este rezoluţia învinuitului T.Z. de a se emite ordinele de numire începând cu 1 septembrie 2003, se constată că în cauză a intervenit unul din cazurile care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripţia.
Concret, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Potrivit art. 122 alin. (1) lit. d), termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este de 5 ani, termen care a fost întrerupt prin efectuarea mai multor acte procesuale care au fost aduse la cunoştinţa învinuiţilor.
Conform art. 124 C. pen., cu denumirea marginală ";Prescripţia specială";: ";Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate";.
Se constată aşadar că şi acest termen de prescripţie specială s-a împlinit în cursul lunii martie 2011.
Intervenirea obiectivă a termenului respectiv, strict procedural, constituie deja un element juridic ce conduce la încetarea urmăririi penale care astfel nu se mai poate desfăşura în substanţa sa. Procurorul, în deplin acord cu normele juridice incidente, a constatat acest impediment, nemaiprocedând la examinarea temeiurilor de fond ale reclamaţiei, nesusţinându-se efectiv vinovăţia sau nevinovăţia celor în cauză.
Continuarea procesului penal în caz de prescripţie fiind o instituţie de apanajul strict al fazei de judecată, art. 13 C. proc. pen., nu şi al celei de urmărire penală, în cauza de faţă se va constata că procurorul a emis o soluţie aflată în deplină legalitate, la adăpost de orice critici procesuale.
Aşa fiind, se impune respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de numitul P.M. împotriva soluţiei adoptată în dosarul nr. 900/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, grefat pe disp. art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.M. împotriva rezoluţiei din 18 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, dată în dosarul nr. 900/P/2005 (838/P/2008).
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1487/2011. Penal. Nerespectarea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1483/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
