ICCJ. Decizia nr. 1489/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1489/2011
Dosar nr. 4377/1/2011
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra plângerii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 255/P/2010 din 18 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, s-a dispus, printre altele, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.N., B.N., A.G., G.E., R.A.P., G.V.B., M.A., M.G., M.S.P., I.M., D.P., M.B., E.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:
La data de 27 septembrie 2010, la Direcţia Naţională Anticorupţie a fost înregistrată plângerea penală formulată de P.I. prin care solicită să se efectueze cercetări faţă de: „Magistrat Col. A.N. din Î.C.C.J.” care a săvârşit „trafic de influenţă asupra procurorilor şi judecătorilor din Î.C.C.J.”, „Procuror B.N. de la D.I.I.C.O.T. Craiova şi alţii potrivit dosarului de cercetare penală”, „Judecătoarea G.E. - Tribunalul Bucureşti pentru „aderare la grupul criminal organizat, corupţie totală”, precum şi pentru „prezumţia de omor calificat, sechestrare de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal, trafic ilegal de persoane transnaţional, constituirea şi aderarea la un grup infracţional organizat, infracţiuni contra patrimoniului, corupţie, trafic de influenţă etc. ”.
La data de 04 februarie 2011, P.I. a solicitat extinderea cercetărilor faţă de R.A.P., G.V.B., M.A., M.G., M.S.P., I.M., D.P., M.B., E.A., judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi N.V., magistrat asistent în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru „abuz în serviciu sub toate formele, trafic de influenţă, împiedicarea participării la proces şi favorizarea infractorului, precum şi asocierea şi organizarea traficului ilegal de persoane ”.
Din cercetările efectuate în cauză au rezultat următoarele: la data de 06 octombrie 2007 şi 03 decembrie 2007, P.I. a sesizat organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie Leu, jud. Dolj, solicitând să se efectueze cercetări faţă de C.E.N., C.I. şi B.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ,,trafic de minori”, „lipsire de libertate în mod ilegal, sechestrare de persoane, punerea în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se ajuta, exploatarea unei persoane prin obligarea la practicarea prostituţiei, ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate sau aservire, constituirea unui grup infracţional organizat”.
Plângerile penale adresate postului de Poliţie Leu, judeţul Dolj au fost înaintate Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, unde s-a format dosarul nr. 13/D/P/2008 şi, în urma cercetărilor efectuate, prin rezoluţia din data de 03 martie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.N., C.I. şi B.A., pentru infracţiunile prev. de art. 13 din Legea 678/2001, art. 7 din Legea 39/2003 şi art. 189 C. pen.
La 24 iunie 2010, P.I. a sesizat Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cu privire la săvârşirea de către A.N., B.N., A.G. şi G.E. a mai multor infracţiuni, între care şi trafic de influenţă. Cu adresa nr. 737/2010, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a trimis plângerea formulată de petentul mai sus menţionat la Direcţia Naţională Anticorupţie, unde a fost înregistrată sub nr. 255/P/2010, la data de 27 septembrie 2010.
La 04 februarie 2011, P.I. a solicitat extinderea cercetărilor şi faţă de R.A.P., G.V.B., M.A., M.G., M.S.P., I.M., D.P., M.B., E.A., judecători în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi N.V., magistrat asistent în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru „abuz în serviciu sub toate formele, trafic de influenţă, împiedicarea participării la proces şi favorizarea infractorului, precum şi asocierea şi organizarea traficului ilegal de persoane”.
Aşa cum reiese din procesul verbal întocmit la 19 noiembrie 2010, petentului P.I. i s-a solicitat să precizeze, în concret, plângerea formulată, ocazie cu care acesta a declarat verbal că infracţiunea de trafic de influenţă constă în aceea că „judecătoarea G.E. a emis o hotărâre pentru încredinţarea fiicei mele minore, P.A.I., cu toate că ea nu a văzut-o niciodată pe fiica mea”.
De asemenea, referitor la infracţiunea de trafic de influenţă sub aspectul săvârşirii căreia a solicitat să se efectueze cercetări faţă de magistratul A.N., petentul mai sus menţionat a precizat că „la dosarele de instanţă există întâmpinări anonime, scrise de avocatul SRI”.
P.I. a solicitat audierea fiicei sale, P.A.I., însă, aşa cum reiese din procesul verbal la care ne-am referit mai sus, petentul a precizat că aceasta nu cunoaşte nimic în legătură cu faptele de corupţie sesizate.
Din ansamblul actelor premergătoare efectuate în prezenta cauză nu rezultă indicii cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă de către magistraţii împotriva cărora a formulat plângere penală petentul P.I., acesta referindu-se, de fapt, în mod generic la infracţiunea de corupţie, fără să precizeze, în concret, în ce constă aceasta.
În consecinţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.N., B.N., A.G., G.E., R.A.P., G.V.B., M.A., M.G., M.S.P., I.M., D.P., M.B., E.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Petentul P.I. a solicitat să se efectueze cercetări faţă de magistraţii mai sus menţionaţi şi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu „sub toate formele”, împiedicarea participării în proces, favorizarea infractorului, lipsire de libertate în mod ilegal, infracţiuni contra patrimoniului, constituire şi aderare la un grup infracţional organizat, infracţiuni privind traficul de persoane.
Ca atare, s-a disjuns cauza faţă de A.N., B.N., A.G., R.A.P., G.V.B., M.A., M.G., M.S.P., I.M., D.P., M.B., E.A., şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pentru a se efectua cercetări, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 248, art. 2611, art. 264, art. 189 C. pen., precum şi cele prev. în Titlul III C. pen.
Totodată, petentul mai sus menţionat a solicitat să se efectueze cercetări şi faţă de N.V., magistrat asistent în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi G.E., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor mai sus menţionate, fapt pentru care, având în vedere dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b)2 şi b) C. proc. pen., s-a disjuns cauza şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, competent cu soluţionarea.
Întrucât P.I. a solicitat să se efectueze cercetări faţă de magistraţii A.N., B.N., A.G., G.E., R.A.P., G.V.B., M.A., M.G., M.S.P., I.M., D.P., M.B., E.A., precum şi faţă de magistratul asistent N.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 678/2001 şi art. 7 din Legea 39/2003, s-a disjuns cauza faţă de persoanele anterior menţionate şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, căreia îi aparţine competenţa de soluţionare.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen., art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen., art. 281 pct. 1 lit. b)2 şi b) C. proc. pen., art. 12 pct. 1 lit. a) şi g) din Legea nr. 508/ 2004 şi art. 192 C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.N., B.N., A.G., G.E., R.A.P., G.V.B., M.A., M.G., M.S.P., I.M., D.P., M.B., E.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Împotriva ordonanţei nr. 255/P/2010 din 16 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, care a fost menţinută prin rezoluţia nr. 45/P/2011 din 06 aprilie 2011 a procurorului şef secţie de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a formulat plângere petiţionarul P.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4377/1/2011.
În plângerea formulată petentul P.I., a criticat ordonanţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, criticile formulate fiind expuse în cererea formulată în scris.
În motivarea plângerii formulată în scris şi depusă la dosarul cauzei petentul a criticat ordonanţa atacată invocând necompetenţa procurorului şef secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, arătând că era competent să soluţioneze plângerea sa depusă la data de 29 martie 2011 procurorul şef D.M.M.. A mai invocat incompetenţa procurorilor în soluţionarea cauzelor penale şi incompleta administrare a probelor în cauza soluţionată prin ordonanţa atacată având drept urmare dispunerea unei soluţii defavorabile petiţionarului.
Totodată petiţionarul şi-a manifestat nemulţumirea în sens generic referindu-se la modalitatea soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor criticând în continuare sistemul judiciar precum şi greşita desfăşurare a procedurilor procesuale pe care le au de urmat cauzele.
În esenţă, petiţionarul P.I. a reiterat criticile precizate prin plângerea formulată iniţial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Tribunalul Cluj, secţia penală .
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa cum, de altfel, a procedat şi petiţionarul, prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de faţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată” .
Organul de urmărire penală sesizat potrivit unuia din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală în succesiunea determinată de lege, acte care au menirea de a clarifica aspectele care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii şi pot conduce la constatarea unuia din cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul a reţinut corect situaţia de fapt potrivit căreia, intimaţii A.N., B.N., A.G., G.E., R.A.P., G.V.B., M.A., M.G., M.S.P., I.M., D.P., M.B., E.A. au fost cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale a intimaţilor pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
Totodată, se mai constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat faptul că intimaţii au primit sau au pretins bani sau foloase ori au acceptat promisiuni de daruri direct sau indirect în scopul de a influenţa sau a lăsa să se creadă că au influenţă pentru a determina vreun funcţionar să facă ori să nu facă un act ce intra în atribuţiile lor de serviciu.
Întrucât, în speţă, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul efectuării actelor procedurale în cadrul soluţionării cauzelor penale de către intimaţi, că aceştia ar fi săvârşit cu intenţie vreo faptă de natură a antrena răspunderea lor penală şi, cu atât mai puţin, săvârşirea unor fapte prin care să aducă atingere intereselor legale ale vreunei persoane, şi în mod justificat, s-a apreciat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, prin pronunţarea rezoluţiei atacate cu prezenta plângere rezultând că susţinerile petiţionarului nu au niciun suport probator.
De altfel, Înalta Curte constată că petiţionarul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate şi nu a făcut referire la aspecte concrete, ce ţin de elementele constitutive ale acestor infracţiuni, fiind simple afirmaţii lipsite de orice fundament real.
Faptul că petentul a fost nemulţumit de modul cum „judecătorul G.E. a pronunţat o hotărâre pentru încredinţarea fiicei sale P.A.I.,” nu poate să conducă la concluzia că au fost săvârşite fapte penale care să atragă răspunderea penală, disciplinară a unor alte persoane respectiv a intimaţilor A.N., B.N., A.G., G.E., R.A.P., G.V.B., M.A., M.G., M.S.P., I.M., D.P., M.B., E.A., atâta timp cât au fost avute în vedere actele administrate de părţi în vederea dispunerii de către parchet a unei soluţii legale şi temeinice.
În acelaşi sens a dispus şi legiuitorul care reglementând statutul judecătorilor şi procurorilor în dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată, a dispus că „ judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali”. Totodată aceiaşi lege stabileşte că desfiinţarea unei hotărârii judecătoreşti poate fi obţinută prin exercitarea căilor de atac, iar nu ca urmare a răspunderii penale a judecătorului care a pronunţat-o.
Împrejurarea că soluţionarea cauzei de încredinţare a fiicei petiţionarului de către intimata G.E. judecător, a fost defavorabilă petiţionarului, nu poate determina începerea urmăririi penale faţă de intimată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu atât mai mult împotriva intimaţilor A.N., B.N., A.G., R.A.P., G.V.B., M.A., M.G., M.S.P., I.M., D.P., M.B., E.A., care nu au avut în niciun fel legătură cu cauza respectivă.
Referitor la critica petiţionarului în sensul necompetenţei procurorului şef secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei de a soluţiona plângerea împotriva ordonanţei nr. 225 /P/2010, arătând ca procurorul şef D.M.M. era competent să soluţioneze plângerea sa depusă la data de 29 martie 2011, Înalta Curte constată că potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen. plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului sau după caz de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de apel ori de procurorul şef secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Astfel plângerea petiţionarului fiind soluţionată prin ordonanţa nr. 255/P/2010 din 16 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva acestei ordonanţe o are procurorul şef secţie şi nu procurorul şef Direcţiei Naţionale Anticorupţie aşa cum a invocat petiţionarul.
Înalta Curte constată că, în considerentele ordonanţei dispuse în cauză, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de petiţionar, cu privire la fapta pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petiţionarului.
În consecinţă, respingând plângerea şi dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei a emis o rezoluţie temeinică şi legală.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.I. împotriva rezoluţiei nr. 255/P/2010 din 18 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.I. împotriva ordonanţei nr. 255/P/2010 din 18 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de Combatere a Corupţiei.
Menţine ordonanţa atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1492/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1488/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
